Portugalia - Wikipedia

Portugalia - Wikipedia
Sari la conținut
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Portugalia
Republica Portugheză
República Portuguesa
Drapelul Portugaliei
Stema Portugaliei
[*]
Deviză
Europe's West Coast
Imn
A Portuguesa
Geografie
Suprafață
totală
92.212
km²
locul
111
Apă
0,5
Cel mai înalt punct
Muntele Pico
(2.351 m)
Cel mai jos punct
Oceanul Atlantic
(0 m)
Cel mai mare oraș
Lisabona
Vecini
Spania
Fus orar
WET
UTC+ 0
Ora de vară
WEST
UTC+ 1
Populație
Densitate
115
loc/km²
Estimare
2021
10.347.892
Limbi oficiale
portugheză
ib 1
Etnonim
portughezi
(pl.)
portughez
(masc.)
portugheză
(fem.)
Guvernare
Sistem politic
Republică semi-prezidențială
Președinte
⁠(
António José Seguro
[*]
Prim-ministru
⁠(
Luís Montenegro
Legislativ
Adunarea Republicii Portugalia
Capitala
Lisabona
(din
1385
Istorie
Stat independent
Fondarea Portugaliei
868
Suveranitatea Portugaliei
24 iunie
1128
Regatul Portugaliei
26 iulie
1139
Republica Portugheză
5 octombrie
1910
Aderare la
UE
1 ianuarie
1986
Economie
PIB
PPC
2025
Total
$536.096
miliarde
locul
51
Pe cap de locuitor
$50.037
locul
41
PIB
(nominal)
2025
Total
$321.440
miliarde
locul
45
Pe cap de locuitor
locul
40
$30.002
Gini
(2024)
31.9
(inegalitate medie)
IDU
(2023)
0.890
(foarte ridicat)
locul
40
Monedă
euro
EUR
ib 2
Coduri și identificatori
Cod
CIO
POR
Cod mobil
268
Prefix telefonic
+351
ISO 3166-2
PT
Domeniu Internet
.pt
ib 3
Limba mirandeză
este cooficială în
Miranda do Douro
Până în 2002:
escudo portughez
Se poate și folosi domeniul
.eu
, pentru că Portugalia face parte din
Uniunea Europeană
Prezență online
site web oficial
hasthtag
Modifică
date
text
Portugalia
(vedere din satelit)
Portugalia
(în
portugheză
Portugal
), oficial
Republica Portugheză
(în
portugheză
República Portuguesa
, pronunțat /ʁɨ'publikɐ puɾtu'ɣezɐ/), este o țară în
Peninsula Iberică
din
Europa de Sud-Vest
. Este cea mai vestică țară din
Europa continentală
. La vest și sud are coastă la
Oceanul Atlantic
, iar
la est și nord se învecinează cu
Spania
Frontiera dintre Portugalia și Spania
⁠(
are
1.214 km
lungime și este considerată cea mai lungă graniță neîntreruptă în cadrul
Uniunii Europene
. Republica include, de asemenea,
arhipelagurile
Azore
și
Madeira
din Atlantic, ambele
regiuni autonome
cu propriile lor
guverne regionale
Teritoriul Portugaliei moderne a fost locuit permanent, invadat și subiect de dispute armate încă din
vremuri preistorice
⁠(
Precelții
⁠(
celții
cartaginezii
și
romanii
au fost urmați de invaziile
vizigoților
și
suebilor
germanici
. În 711, Peninsula Iberică a fost invadată de către
Mauri
, Portugalia devenind parte din
Al-Andalusul
musulman. Portugalia s-a născut ca stat în urma
Reconquistei
creștine, iar în 1139,
Afonso Henriques
a fost proclamat
rege al Portugaliei
, astfel stabilind independența acestui stat.
În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Portugalia și-a creat
primul imperiu global
, devenind una dintre cele mai mari puteri economice, politice și militare.
În acest timp, exploratorii portughezi au efectuat călătorii maritime de pionierat în
Epoca Marilor Descoperiri
, în special sub patronajul regal al principelui
Henric Navigatorul
și al regelui
João al II-lea
, descoperiri notabile fiind cea a lui
Vasco da Gama
, care a găsit o
rută spre India
pe mare (1497-98), dar și descoperirea
Braziliei
(1500), și ajungerea la
Capul Bunei Speranțe
. În această perioadă,
Portugalia a monopolizat comerțul cu mirodenii în Europa, iar Imperiul Portughez s-a extins cu campaniile militare efectuate în Asia. Distrugerea
Lisabonei
în
cutremurul din 1755
, apoi ocupația străină din timpul
Războaielor Napoleoniene
independența Braziliei
⁠(
(1822), și
Războaiele Liberale
⁠(
(1828-34), au lăsat Portugalia slăbită de război și cu influența mondială diminuată.
După ce
revoluția din 1910
a abolit monarhia, a fost proclamată democratica, dar instabila
Primă Republică Portugheză
, înlocuită ulterior de regimul autoritar de dreapta
Estado Novo
. Democrația a fost restabilită după
Războiul Colonial Portughez
și
Revoluția Garoafelor
în 1974. La scurt timp după aceea, s-a acordat independență aproape tuturor
teritoriilor de peste mări
⁠(
ceea ce a marcat sfârșitul de
celui mai îndelungat imperiu colonial
. Portugalia a lăsat o profundă influență culturală și arhitecturală
în întreaga lume
⁠(
și o moștenire de peste 250 de milioane de vorbitori de portugheză.
Portugalia este o
țară dezvoltată
, cu o
economie avansată
cu venituri mari și un
nivel de trai
înalt.
10
11
12
Este a 5-a cea mai pașnică țară din lume,
13
menținând o formă
de guvernare republicană semiprezidențială.
14
15
16
17
18
Are
al 18-lea cel mai mare progres social din lume, aflându-se înaintea altor țări vest-europene precum
Franța
Spania
și
Italia
19
Membru fondator al
NATO
și al
Comunității Țărilor de Limbă Portugheză, este, de asemenea, membră a numeroase alte organizații internaționale, inclusiv
Organizația Națiunilor Unite
Uniunea Europeană
zona euro
și
OCDE
Portugalia este un pionier al reformei consumului de substanțe, decriminalizând posesia de droguri pentru uz personal în 2001.
20
După ani de investiții și cooperare, Portugalia a marcat un punct culminant al folosirii
energiei regenerabile la nivel mondial
⁠(
în 2016, atunci când a reușit să se alimenteze timp de 107 ore consecutive exclusiv din energie hidroelectrică, eoliană și solară.
21
Istoria
modificare
modificare sursă
Istoria timpurie: precelții și celții
modificare
modificare sursă
Citânia de Briteiros
⁠(
, din
Minho
⁠(
, cel mai bine conservat sit portughez din
Epoca Fierului
și
cultura Castro
⁠(
Istoria timpurie a Portugaliei este una comună cu restul
Peninsulei Iberice
situată în sud-vestul Europei.
Numele de Portugalia
derivă din alăturarea denumirilor romano-celtice
Portus Cale
⁠(
. Regiunea a fost colonizată de precelți și
celți
, care au dat naștere popoarelor antice ale
gallaecilor
lusitanilor
⁠(
celticilor
⁠(
și
cyneților
⁠(
, și a fost vizitată de
fenicieni
și
cartaginezi
, încorporată în dominioanele
Republicii Romane
ca provincia
Lusitania
și parțial
Gallaecia
, după 45 î.e.n. până la 298 e.n., recolonizată de
suebi
buri
⁠(
, și
vizigoți
, și cucerită de
mauri
. Alte influențe includ vestigii
alane
din secolul al V-lea, descoperite în Alenquer (din denumirea germanică veche
Alankerk
, de la Alan+kerk; cu sensul de
templu al Alanilor
),
Coimbra
și
Lisabona
22
Regiunea Portugaliei de astăzi a fost locuită de
omul de Neanderthal
și apoi de către Homo sapiens, care cutreierau regiunea de nord a peninsulei Iberice.
23
Acestea erau societăți de subzistență care, deși nu aveau așezări prospere, erau oarecum organizate. Portugalia neolitică a experimentat domesticirea animalelor de pășunat, creșterea unor culturi de cereale și fluviale și pescuitul maritim.
Se crede de către unii cercetători că la începutul primului mileniu î.e.n., mai multe valuri de
celți
au invadat Portugalia din
Europa Centrală
și prin uniuni mixte cu populațiile locale au format
diferite grupuri etnice, cu multe triburi.
Printre aceste triburi, cele mai de seamă au fost au fost
calaicii sau gallaeci din nordul Portugaliei
lusitanii din centru
⁠(
celticii din Alentejo
⁠(
, și
cyneții sau conii din Algarve
⁠(
. Printre cele mai mici triburi sau sub-diviziuni de triburi s-au numărat
bracarii, coelernii, equaesii, grovii, interamicii, leunii, luanquii, limicii, narbasii, nemetatii, paesurii, quaquernii, seurbii, tamaganii, tapolii, turdulii, Turduli Veteres, Turdulorum Oppida, turodii, și zoelae. Au fost înființate și câteva târguri mici, semi-permanente, de coastă (cum ar fi
Tavira
) în
Algarve
de către
fenicieni
-cartaginezi.
Lusitania și Gallaecia romane
modificare
modificare sursă
Templul Roman din Évora
⁠(
este una dintre cele mai bine conservate structuri romane din țară.
Romanii au invadat Peninsula Iberică pentru prima oară în 219 î.e.n. În ultimele zile ale lui
Iulius Cezar
, aproape întreaga peninsulă a fost anexată
Republicii Romane
. Cartaginezii, inamicii Romei în
Războaiele Punice
, au fost expulzați din coloniile de pe coastă.
Cucerirea romană a ceea ce acum face parte din Portugalia modernă a durat aproape două sute de ani și a costat multe vieți de tineri soldați și ale celor care au fost condamnați la moarte sigură în sclavie în mine atunci când nu erau vânduți ca sclavi în alte părți ale imperiului. Cucerirea a trebuit să facă un pas înapoi
în 150 î.e.n., când a izbucnit o răscoală în nord. Lusitanii și alte triburi indigene, sub conducerea lui
Viriathus
⁠(
, au preluat controlul asupra întregii Iberii de vest.
Roma a trimis numeroase legiuni și cei mai buni generali ai săi în Lusitania să înăbușe revolta, dar fără nici un rezultat—lusitanii au continuat să cucerească teritoriu. Conducătorii romani au hotărât atunci să-și schimbe strategia: i-au mituit pe aliații lui Viriathus să-l omoare pe acesta. În 139 î.e.n., Viriathus a fost asasinat, și Tautalus a devenit lider.
Roma a instaurat un regim colonial. Romanizarea completă a Lusitaniei a fost desăvârșită abia în epoca vizigotă.
În 27 î.e.n., Lusitania a obținut statutul de
provincie romană
. Mai târziu, s-a mai înființat o provincie în Lusitania nordică, provincie cunoscută sub numele de
Gallaecia
, cu capitala în Bracara Augusta, astăzi
Braga
Există încă multe ruine de
castre
dealuri foritficate
⁠(
) în toată Portugalia modernă și rămășițe ale culturii Castro.
Numeroase situri romane sunt împrăștiate în Portugalia actuală, unele așezări urbane fiind destul de mari, ca
Conímbriga
⁠(
și
Mirobriga
⁠(
. Cea dintâi este una dintre cele mai mari așezări
romane
din Portugalia, aflată la 16 km
de
Coimbra
, și aceasta dezvoltată pe locul unei foste localități romane,
Aeminium
⁠(
). Situl are și un muzeu care expune obiectele găsite de arheologi în timpul săpăturilor.
Mai multe lucrări de inginerie, cum ar fi băile, templele, podurile, drumurile, circurile, teatrele și casele de locuit sunt conservate în întreaga țară. S-au găsit și monede, dintre care unele bătute în Lusitania, precum și numeroase piese de ceramică. Printre istoricii contemporani se numără
Paulus Orosius
(c. 375-418)
24
și
Hydatius
⁠(
(c. 400-469), episcop de
Aquae Flaviae
⁠(
, care a relatat despre ultimii ani ai dominației romane și sosirea
triburilor germanice
Regatele germanice: suebii și vizigoții
modificare
modificare sursă
regele sueb
⁠(
Miro
⁠(
și sf.
Martin de Braga
⁠(
dintr-un manuscris din 1145 din
De virtutibus quattuor
de Martin.
La începutul secolul al V-lea,
triburile germanice
, anume
suebii
și
vandalii
silingii
și
hasdingii
), împreună cu aliații lor,
sarmații
și
alanii
, au
invadat
Peninsula Iberică
unde aveau să-și întemeieze un regat.
Regatul Suebilor
⁠(
a fost regatul germanic post-roman înființat în fostele provincii romane de
Gallaecia
Lusitania
Pe la 410 și în timpul secolului al VI-lea, el a devenit regat oficial provlamat, iar regele Hermeric a încheiat un tratat de pace cu gallaecii înainte de a-și lăsa domnia moștenire fiului său,
Rechila
⁠(
. În 448, Réchila a murit, lăsând conducerea statului aflat în expansiune lui
Rechiar
⁠(
În anul 500, în Iberia s-a instaurat
Regatul Vizigot
, cu centrul în zona
Toledo
. Vizigoții i-au învins în cele din urmă pe suebi și le-au cucerit capitala Bracara (
Braga
din ziua de azi) în 584-585, în urma înfrângerilor consecutive ale ultimilor doi regi suebi
Andeca
⁠(
și
Malaric
⁠(
. Fostul regat al suebilor a devenit apoi cea de-a șasea provincie a Regatul Vizigot Hispania.
Pentru următorii 300 de ani și până în anul 700, întreaga Peninsulă Iberică a fost dominată de vizigoți. Această perioadă a durat până în 711, când regele
Roderic
⁠(
(Rodrigo) a fost ucis în timp ce se opunea unei invazii maure dinspre sud. Din diversele grupuri germanice care s-au stabilit în vestul Iberiei,
suebii
au lăsat cea mai de durată moștenire culturală în ceea ce astăzi sunt Portugalia, Galicia și Asturia.
25
26
27
Perioada islamică și Reconquista
modificare
modificare sursă
Castelul Silves
⁠(
, fortificație din perioada maură aflată în
Algarve
Califatul de Cordoba, pe la 1000, la apogeul
Al-Mansur
⁠(
Portugalia continentală de astăzi, împreună cu mare parte din
Spania
, a făcut parte din Califatul Umayyad între 711 e.n. – 1249 e.n., în urma cuceririi de către
Califatul Umayyad
Peninsulei Iberice
în 711 e.n. Această ocupație a durat de la câteva zeci de ani în nord, până la circa cinci secole, în sud.
După înfrângerea
vizigoților
în doar câteva luni, Califatul Umayyad a început să se extindă rapid în peninsulă. Începând cu anul 711, teritoriul pe care este acum Portugalia a devenit parte a vastului Califat Umayyad cu centrul în
Damasc
, care se întindea de la râul
Indus
de pe subcontinentul Indian (în
Pakistanul
de astăzi) până în sudul Franței, până la prăbușirea acestuia în 750. În acel an, partea de vest a imperiului și-a câștigat independența sub
Abd-ar-Rahman I,
cu înființarea
Emiratului de Cordoba. După aproape două secole, Emiratul a devenit
Califatul de Cordoba
în 929, până la dizolvarea acesteia un secol mai târziu, în 1031, în nu mai puțin de 23 de mici regate, numite regatele
Taifa.
Guvernatorii acestor regate taifa se proclamau fiecare
emir
în provincia lui și stabileau relații diplomatice cu regatele creștine din nord. Majoritatea Portugaliei a căzut în mâinile
Taifalei din Badajoz
⁠(
din
dinastia Aftasidă
, și după o scurtă perioadă a unei efemere
Taifale de Lisabona
⁠(
în 1022, a căzut sub dominația
Taifalei de Sevilla
⁠(
a poeților
Abbadizi
⁠(
. Perioada taifalelor s-a încheiat cu cucerirea
almoravizilor
care au venit din
Maroc
în 1086 câștigând o victorie decisivă în
Bătălia de la Sargrajas
⁠(
, urmați un secol mai târziu, în 1147, după a doua perioadă de taifale, de
almohazii
veniți și ei tot din
Marrakesh
28
Al-Andalus a fost împărțită în diferite districte numite
Kura
. Gharb Al-Andalus a fost, la apogeul său, constituit din zece kurale,
29
fiecare cu o capitală și un guvernator al ei. Principalele orașe ale perioadei în Portugalia erau
Beja
Silves
Alcácer do Sal
Santarém
și
Lisabona
Populația musulmană din regiune consta, în principal, din iberici autohtoni convertiți la
Islam
(așa-numiții
Muwallad
sau
Muladi
) și berberi. Arabii erau în principal nobili din
Siria
și
Oman
și, deși puțini la număr, ei constituiau elita conducătoare a populației. Berberii erau la început originari din
munții Atlas
și
Rif
din Africa de Nord și erau, în esență, nomazi.
Comitatul Portucale
modificare
modificare sursă
Statuia a contelui
Vímara Peres
⁠(
, primul domnitor al
comitatului Portugalia
⁠(
Un nobil vizigot asturian pe nume Pelagius de Asturia
a fost ales în 718 e.n. conducător de mulți dintre nobilii
vizigoți
izgoniți. Pelagius a cerut ridicarea a tuturor armatelor vizigote creștine rămase la luptă împotriva maurilor și să se regrupeze teritoriile montane necucerite din Asturii, zonă cunoscută astăzi ca
Munți Cantabrici
, în ceea ce este astăzi mica regiune muntoasă din nord-vestul
Spaniei
, adiacentă
Golfului Biscaya
30
Planul lui Pelagius a fost de a utiliza Munții Cantabrici ca loc de refugiu și protecție de invadatorii mauri. Apoi, el a propus regruparea armatelor creștine din Peninsula Iberică și folosirea Munților Cantabrici ca rampă de lansare a recuceririi pământurilor lor. În acest proces, după ce i-a învins pe mauri în
Bătălia de la Covadonga
în 722 e.n., Pelagius a fost proclamat rege, fondând astfel
Regatul creștin al Asturiilor
și începând războiul de recucerirea creștină cunoscut în
portugheză
ca
Reconquista Cristã
La sfârșitul secolului al IX-lea, regiunea Portugaliei dintre râurile Minho și Douro, a fost eliberată sau recucerită de la Mauri de către
Vimara Peres,
⁠(
la ordinele regelui
Alfonso al III-lea al Asturiilor
. Găsind că regiunea avea anterior două mari orașe—Portus Cale, în zona de coastă, și
Braga
în interior, multe alte orașe fiind acum pustii—a hotărât să o repopuleze și să le reconstruiască cu refugiați portughezi galicieni și cu alți creștini.
31
Vimara Peres a organizat regiunea eliberată de la mauri, și a ridicat-o la statutul de
comitat
, numind-o
comitatul Portugalia
⁠(
după marele oraș-port al regiunii—
Portus Cale'
sau
Porto
de astăzi. Unul dintre primele orașe fondate de Vimara Peres în această perioadă este Vimaranes, cunoscut astăzi ca
Guimarães
– „leagănul poporului portughez” sau „orașul-leagăn” (Cidade Berço în portugheză).
După anexarea comitatului Portugalia într-unul din mai multele comitate care alcătuiau
Regatul Asturiilor
, Regele
Alfonso al III-lea al Asturiilor
l-a înnobilat pe Vimara Peres în 868 e.n., ca primul conte de Portus Cale (Portugalia). Regiunea a devenit cunoscut sub numele de
Portucale
Portugale
, și în același timp
Portugália
comitatul Portugalia
⁠(
Alfonso al VI-lea de León
învestindu-l pe
Henric, conte de Portugalia
⁠(
, în 1093.
Mai târziu, Regatul Asturiilor a fost împărțit în mai multe regate creștine din nordul Spaniei, din cauza diviziunilor dinastice ale moștenirii printre urmașii regelui. Cu abdicarea silită a lui
Alfonso al III-lea „cel Mare” al Asturiilor
de către fiii săi în 910, regatul Asturiilor a fost împărțit în trei regate separate:
León
Galicia
și Asturiile. Cele trei regate au fost în cele din urmă reunite în 924 (León și Galicia în 914, Asturiile mai târziu) sub coroana de
León
În timpul secolului de lupte intestine pentru dominație între regatele creștine din nord, comitatul Portugalia forma partea de sud a Regatului Galiciei. Uneori, Regatul Galiției exista ca entitate independentă pentru perioade scurte de timp, dar, de obicei, el însuși forma o parte importantă a
Regatului León
. În toată această perioadă, locuitorii comitatului Portugalia, ca galicieni, aveau dificultăți în a păstra autonomia Galiciei cu limba și cultura ei distincte (
galiciano-portugheză
⁠(
) față de cultural leoneză, ori de câte ori statutul Regatului Galiciei se schimba în raport cu Regatul León. Ca rezultat al diviziunii politice, galiciano-portughezii și-au pierdut unitatea atunci când comitatul Portugalia
s-a separat de Regatul Galiției (la rândul lui dependent de Regatul de León) pentru a stabili
Regatul Portugaliei
În 1093,
Alfonso al VI-lea de León și Castilia
a acordat comitatul lui
Henric de Burgundia
⁠(
și l-a căsătorit cu fiica lui,
Teresa León
⁠(
, ca răsplată pentru rolul său în recucerirea teritoriilor de la Mauri. Henric și-a instalat capitala noului său comitat în Bracara Augusta (
Braga
de astăzi), capitala provinciei romane antice și, de asemenea, capitala anterioară a mai multor regate de-a lungul primului mileniu.
Independența și Epoca Afonsină
modificare
modificare sursă
Afonso Henriques
primind intervenția divină în
Bătălia de la Ourique
⁠(
(1139), la care a fost aclamat rege al portughezilor.
La 24 iunie 1128, a avut loc
bătălia de São Mamede
⁠(
în apropiere de
Guimarães
Afonso Henriques
, contele de Portugalia, a învins-o pe mama lui,
contesa Teresa
⁠(
și pe iubitul acesteia,
Fernando Perez de Traba
⁠(
, impunându-se astfel ca unic conducător. Afonso a trimis apoi armatele împotriva maurilor, înspre sud.
Campaniile lui Afonso au fost încununate de succes și, la 25 iulie 1139, a obținut o victorie zdrobitoare în
bătălia de la Ourique
⁠(
și, imediat după aceea, a fost în unanimitate proclamat
rege al Portugaliei
de către soldații săi. Aceasta este în mod tradițional considerată a fi ocazia cu care comitatul Portugalia, ca fief al Regatului León, a fost transformat în
Regatul Portugaliei
independent.
Afonso a stabilit atunci primul
cortes portughez
⁠(
la
Lamego
, unde a fost încoronat de către arhiepiscopul de Braga, deși valabilitatea acestei adunări de la Lamego a fost contestată și bănuită a fi un mit creat în timpul
Războiului Portughez de Restaurație
⁠(
. Afonso a fost recunoscut în 1143 de către regele
Alfonso VII-lea al Leónului și Castiliei
și, în 1179, și de
papa Alexandru al III-lea
În timpul perioadei
Reconquista
, creștinii au recucerit Peninsula Iberică de sub dominația
maură
Afonso Henriques
și succesorii săi, ajutați de
ordinele monastice militare
⁠(
, au înaintat spre sud pentru a-i alunga pe mauri. În acest moment, Portugalia acoperea aproximativ jumătate din teritoriul ei actual. În 1249, Reconquista s-a încheiat cu capturarea
Algarvei
și cu izgonirea definitivă a ultimelor așezări maure de pe coasta de sud, aducând Portugalia aproximativ la frontierele ei actuale.
Într-una din aceste situații de conflict cu
Regatul Castiliei
Dinis I al Portugaliei
a semnat cu regele
Fernando IV-lea al Castiliei
(care a fost reprezentat, minor fiind, de către mama sa, regina
María de Molinillo
⁠(
tratatul de la Alcañices (1297)
⁠(
, care prevedea că Portugalia abolește tratatele convenite îndreptate împotriva Regatului Castiliei pentru sprijinirea tânărului
Juan de Castilla
⁠(
. Acest tratat stabilea, printre altele, delimitarea frontierelor între regatul Portugaliei și regatului León, cuprinzând și orașul disputat
Olivenza
Domniile lui
Dinis I
(Denis),
Afonso al IV-lea
și
Pedro I
(Petru I) au fost în mare parte dominate de pace cu regatele creștine din Iberia.
În 1348 și 1349, Portugalia, ca și restul Europei, a fost devastată de
Moartea Neagră
32
În 1373, Portugalia a făcut o
alianță cu Anglia
⁠(
, care este cea mai lungă durată de alianță din lume. De-a lungul timpului aceasta a mers dincolo de cooperarea geo-politică și militară (protejarea intereselor reciproce din Africa, America și Asia împotriva rivalilor francezi, spanioli și olandezi) și a menținut legături comerciale și culturale puternice între cei doui vechi aliați europeni. În special în regiunea Porto, este vizibilă influența
engleză
până în ziua de astăzi.
Epoca Ioanină și cea a Marilor Descoperiri
modificare
modificare sursă
Victoria lui
Ioan I al Portugaliei
în
bătălia de la Aljubarrota
⁠(
a asigurat tronul
casei de Aviz
⁠(
Mănăstirea Batalha
⁠(
a fost ridicată de regele Ioan I pentru a comemora victoria sa în
criza din 1383–85
⁠(
În 1383,
Ioan I al Castiliei
, soțul lui
Beatrice a Portugaliei
și ginerele lui
Ferdinand I al Portugaliei
, a revendicat tronul țării. O facțiune de mici nobili și oameni de rând, în frunte cu
Ioan de Aviz
(care avea mai târziu să devină regele Ioan I al Portugaliei) și comandată de generalul
Nuno Alvares Pereira
⁠(
i-a învins pe castilieni în
bătălia de la Aljubarrota
⁠(
. Cu această luptă, casa de Aviz
a devenit dinastie domnitoare în Portugalia.
Portugalia s-a aflat în avangarda explorării maritime a europenilor și a
Epocii Marilor Descoperiri
. Prințul
Henric Navigatorul
, fiul
regelui Joao I
, a devenit sponsorul principal și beneficiar al acestui demers. În această perioadă, Portugalia a explorat
Oceanul Atlantic
, descoperind mai multe arhipelaguri atlantice, cum ar fi
Azore
Madeira
, și
Capul Verde
⁠(
, a explorat coasta africană, a colonizat unele zone din
Africa
, a descoperit o
rută spre India,
⁠(
pe la
Capul Bunei Speranțe
a descoperit Brazilia
⁠(
, a explorat
Oceanul Indian
, a stabilit rute comerciale în majoritatea
Asiei de Sud
, și a trimis primele misiuni comerciale și diplomatice directe din Europa în
China
⁠(
și
Japonia
În 1415, Portugalia a obținut primele sale colonii de peste mări prin cucerirea
Ceutei
, primul târg musulman prosper din
Africa de Nord
. Au urmat primele descoperiri în
Oceanul Atlantic
Madeira
și
Azore
, care au condus la primele mișcări pentru
colonizare
De-a lungul secolului al XV-lea,
exploratorii portughezi
au navigat pe coasta Africii, înființând posturi comerciale pentru mai multe tipuri de mărfuri comerciabile la acea dată, variind de la
aur
la
sclavi
, căutând o rută spre India și
mirodeniile
ei, mult râvnite în Europa.
Tratatul de la Tordesillas
a fost
menit să soluționeze disputa ivită după întoarcerea lui
Cristofor Columb
, și a fost aranjat de
papa Alexandru al VI-lea
mediator între Portugalia și Spania. Acesta a fost semnat la 7 iunie 1494, și a împărțit teritoriile nou descoperite din afara Europei între cele două țări de-a lungul unui meridian aflat la 370 de leghe vest de
Insulele Capului Verde
(pe coasta de vest a Africii).
În 1498,
Vasco da Gama
ajuns în
India
și a adus prosperitate economică Portugaliei
și populației ei de 1,7 milioane de locuitori, ajutând la începutul
Renașterii Portugheze
⁠(
. În 1500, exploratorul portughez
Gaspar Corte-Real
⁠(
în ceea ce astăzi este
Canada
și a fondat orașul
Portugal Cove–St. Philip's
⁠(
Newfoundland și Labrador
, cu mult înainte de venirea francezilor și englezilor, în secolul al XVII-lea, una dintre multele
acțiuni portugheze de colonizare a Americilor
33
34
35
Vasco da Gama
(stânga), prințul
Henric Navigatorul
(dreapta): figuri ale
marilor descoperiri geografice portugheze
⁠(
În 1500,
Pedro Álvares Cabral
a descoperit
Brazilia
și a revendicat-o pentru Portugalia.
36
Zece ani mai târziu,
Afonso de Albuquerque
a cucerit
Goa
din
India
Muscat
și Ormuz în
Strâmtoarea Persană
, și
Malacca
, astăzi un
stat
⁠(
în
Malaezia
. Astfel, imperiul portughez ajunsese să domine comerțul în
Oceanul Indian
și în Atlanticul de Sud. Marinarii portughezi au pornit către Asia de Est navigând spre est din Europa, debarcând în locuri cum ar fi
Taiwan
Japonia
, insula
Timor
, și în
Moluce
Deși pentru o perioadă lungă de timp se credea că
olandezii
au fost primii
europeni
⁠(
care au ajuns în Australia, există, de asemenea, unele dovezi că
portughezii ar fi descoperit Australia
⁠(
în 1521.
37
38
39
Tratatul de la Zaragoza
, semnat la 22 aprilie 1529 între Portugalia și Spania, specifica și anti-meridianul liniei de demarcare specificate în tratatul de la Tordesillas.
Toți acești factori au făcut din Portugalia una dintre cele mai mari puteri economice, militare și politice din secolul al XV-lea până la sfârșitul secolului al XVI-lea.
Uniunea Iberică, Restaurația și începutul epocii brigantine
modificare
modificare sursă
D. Filipa de Vilhena înarmându-și fiii
Vieira Portuense
⁠(
, 1801), legendă a
Războiului de Restaurație
⁠(
Suveranitatea Portugaliei a fost întreruptă între 1580 și 1640. Aceasta s-a întâmplat pentru că ultimii doi regi din
casa de Aviz
⁠(
– regele
Sebastian
, care a murit în
bătălia de la Alcácer Quibir
⁠(
în
Maroc
, și unchiul și urmașul său, Regele
Henric al Portugaliei
⁠(
– au murit amândoi fără moștenitori, ceea ce a dus la
criza succesiunii portugheze din 1580
⁠(
Ulterior,
Filip al II-lea al Spaniei
a revendicat tronul și astfel a devenit Filip I al Portugaliei. Deși Portugalia nu și-a pierdut independența formală, ea a fost guvernată de același monarh care domnea și asupra
Imperiului Spaniol
40
formând pentru scurt timp o uniune a celor două regate. În acest moment, Spania devenise un
teritoriu
geografic.
41
Unirea celor două coroane a privat Portugalia de o politică externă independentă și a condus la implicarea sa în
Războiul de Optzeci de Ani
între
Spania
și
Țările de Jos
Războiul a dus la o deteriorarea relațiilor cu
cel mai vechi aliat al Portugaliei, Anglia
⁠(
, și pierderea
Hormuzului
⁠(
, un târg strategic situat între
Iran
și
Oman
. Din 1595 până în 1663,
Războiul Olandezo-Portughez
⁠(
a însemnat în primul rând invadarea de către companiile olandeze a multor colonii și interese comerciale portugheze în Brazilia, Africa, India și Orientul Îndepărtat, ceea ce a dus la pierderea monopolului portughez asupra comerțului maritim indian.
Regele
Ioan al V-lea
a patronat numeroase opere artistice, el câștigând epitetul de
Regele Soare Portughez
În 1640,
Ioan al IV-lea
a condus o revoltă susținută de nobilii nemulțumiți și a fost proclamat rege.
Războiul Restaurației Portugheze
⁠(
între Portugalia și Imperiul Spaniol, declanșat în urma revoltei din 1640, a pus capăt celor șaizeci de ani de
Uniune Iberică
⁠(
sub
Casa de Habsburg
. Acesta a fost începutul
Casei de Braganza
⁠(
, care a domnit în Portugalia până în anul 1910.
Fiul cel mare al regelui Ioan al IV-lea a venit pe tron ca
Afonso al VI-lea
, dar disabilitățile sale fizice și mintale l-au făcut să fie copleșit de
Luís de Vasconcelos e Sousa, al treilea conte de Castelo Melhor
⁠(
. Într-o lovitură de stat organizată de soția regelui,
Maria Francisca de Savoia
, și de fratele său,
Pedro, Duce de Beja
, Regele Afonso al VI-lea a fost declarat incompetent mintal și exilat mai întâi în Azore și apoi la
Palatul Regal din Sintra
⁠(
, lângă Lisabona. După moartea lui Afonso, Pedro a urcat pe tron ca regele Pedro al II-lea. Domnia lui
Pedro a dus la consolidarea independenței naționale, la expansiunea imperială, și la investiții în producția internă.
Pedro al II-lea, fiul lui
Ioan al V-lea
, a condus un regim caracterizat prin afluxul de aur în cuferele trezoreriei regale, furnizat în mare parte de către
cincimea regală
⁠(
(impozit pe metale prețioase), care era primit din
coloniile portugheze
din
Brazilia
⁠(
și
Maranhão
⁠(
. Acționând ca un monarh absolut, Ioan aproape a epuizat veniturile fiscale ale țării pe ambițioase lucrări de arhitectură, mai ales
Palatul Mafra
⁠(
, și pe comenzi și adăugiri la considerabilele sale colecți de artă și literatură.
Estimările oficiale – și majoritatea estimărilor făcute până în prezent – plasează numărul emigranților portughezi în
Brazilia Colonială
în timpul goanei după aur din secolul al XVIII-lea la circa 600.000.
42
Aceasta a reprezentat una dintre cele mai mari mișcări de populație din Europa în coloniile din America din perioada colonială.
Epoca Pombalină și Iluminismul
modificare
modificare sursă
Primul marchiz de Pombal
⁠(
a fost efectiv la putere în Portugalia în timpul domniei Regelui
Iosif I
În 1738,
Sebastian José de Carvalho e Melo, primul marchiz de Pombal
⁠(
, și-a început cariera diplomatică ca
ambasador
portughez la
Londra
și mai târziu, la
Viena
Regina consoartă
a Portugaliei,
arhiducesa Maria Anne Josefa de Austria
, ținea la Melo; și, după ce prima lui soție a murit, ea a aranjat a doua căsătorie a văduvului de Melo cu fiica feldmareșalului austriac
Leopold Josef, conte von Daun
. Regele
Ioan al V-lea al Portugaliei
, nu a fost însă mulțumit și l-a rechemat pe Melo în Portugalia în 1749. Ioan al V-lea a murit în anul următor și a fost încoronat
fiul său, Iosif I al Portugaliei. Spre deosebire de tatăl său, Iosif îl stima pe de Melo și, cu aprobarea
reginei-mamă
, l-a numit pe Melo ministru de externe.
Cum încrederea regelui în de Melo a crescut, regele i-a încredințat mai mult control asupra statului. Prin 1755, Sebastião de Melo a fost numit prim-ministru. Impresionat de succesele economice britanice la care asistase în calitate de ambasador, a implementat cu succes poltici
economice similare în Portugalia. El a abolit sclavia în Portugalia și în coloniile portugheze din India; a reorganizat armata și marina; a restructurat
Universitatea din Coimbra
, și a pus capăt discriminării împotriva diferitelor culte
creștine
în Portugalia.
Dar cele mai mari reforme ale lui Sebastião de Melo au fost cele economice și financiare, cu crearea mai multor companii și bresle pentru a reglementa fiecare activitate comercială. El a delimitat regiunea de producție a
vinului de Porto
pentru a asigura calitatea vinului, aceasta fiind prima încercare de a controla calitatea și producția vinului în Europa. El a condus cu mână forte prin impunerea strictă a legii asupra tuturor claselor sociale portugheze, de la marea nobilime până la cei mai săraci muncitori, împreună cu o revizuire pe scară largă
a sistemului de impozitare al țării. Aceste reforme i-au adus dușmani în clasele superioare, mai ales printre marea nobilime, care îl considera un parvenit social.
Portugalia a fost lovită de dezastru în dimineața zilei de 1 noiembrie 1755, când
Lisabona
a fost lovită de
un cutremur violent
, estimat pe
scara actuală a magnitudinii de moment
la 8,5–9. Orașul a fost distrus din temelii de cutremur, precum și de tsunami-ul și de incendiile care au urmat.
43
Sebastião de Melo a supraviețuit printr-un mare noroc și apoi s-a angajat imediat în reconstruirea orașului, cu celebrul său citat: „și acum? Ne îngropăm morții și îngrijim pe cei vii.”
În ciuda calamității și a numărului mare de
morți, Lisabona nu a suferit nicio epidemie și în mai puțin de un an era deja reconstruită. Noul centru al Lisabonei a fost conceput pentru a rezista la cutremure. S-au construit machete pentru teste, iar efectele unui cutremur au fost simulate prin marșul soldaților în cadență în jurul machetelor. Clădirile și marile piețe din centrul pombalin rămân și astăzi una dintre atracțiile turistice ale Lisabonei. Sebastião de Melo a adus și o contribuție importantă la studiul
seismologiei
punând la punct o acțiune de colectare de informații de la fiecare parohie din țară.
Marele cutremur din Lisabona (1755)
a devastat Portugalia, având o magnitudine estimată între 8,5–9,0.
În urma cutremurului,
Iosif I
a dat prim-ministrului și mai multă putere, și Sebastião de Melo a devenit un dictator puternic și progresist. Pe măsură ce-i creștea puterea, creșteau în număr și dușmanii lui, și au devenit frecvente disputele cu marea nobilime. În 1758, Iosif I a fost rănit într-o tentativă de asasinat. Famila Távora familie și ducele de Aveiro
au fost implicați și au fost executați după un proces rapid.
Iezuiții
au fost expulzați din țară, iar bunurile lor confiscate de coroană. Sebastião de Melo a trimis în judecată fiecare persoană implicată, chiar și femei și copii. Asta a fost lovitura finală care a frânt puterea aristocrației. Iosif I l-a făcut pe loialul său ministru conte de la
Oeiras
, în 1759.
În 1762,
Spania invadat teritoriul portughez
⁠(
ca parte a
Războiului de Șapte Ani
, dar până în 1763
status quo-ul
între Spania și Portugalia dinainte de război a fost restaurat.
În urma afacerii Távora, noul conte de Oeiras nu se mai confrunta cu nicio opoziție. A făcut „marchiz de Pombal”, în 1770, și a guvernat efectiv Portugalia până la moartea lui Iosif I în anul 1779. Cu toate acestea, istoricii susțin și că „iluminismul” lui Pombal, deși amplu, a fost în primul rând un mecanism pentru promovarea autocrației în detrimentul libertății individuale și, mai ales, un aparat pentru zdrobirea opoziției, suprimarea criticilor, și promovarea exploatării economice coloniale, precum și intensificarea cenzurii scrisului și consolidarea controlului și profitului personal.
44
Epoca napoleoniană
modificare
modificare sursă
Plecarea curții regale portugheze în Brazilia
⁠(
în 1808.
Alegoria virtuților
prințului regent Ioan
D. Sequeira
, 1810.
Noua conducătoare, regina
Maria I a Portugaliei
, îl displacea pe marchiz pentru puterea pe care o acumulase, și nu l-a iertat pentru cruzimea cu care a tratat familia Távora și, la urcarea pe tron, l-a îndepărtat din toate funcțiile politice. Pombal a murit pe moșia sa de la
Pombal
în 1782.
În toamna lui 1807,
Napoleon
a deplasat trupe franceze prin Spania pentru a invada Portugalia. Între 1807 și 1811, forțele anglo-portugheze au repurtat victorii împotriva
invaziei franceze a Portugaliei
, în timp ce familia regală și
nobilimea
portugheză, inclusiv Maria I, s-au mutat în
teritoriul portughez al Braziliei
⁠(
, la acea dată colonie a
Imperiului Portughez
, în America de Sud. Acest episod este cunoscut ca
Transferul Curții Portugheze în Brazilia
⁠(
După ocupația de către Napoleon, Portugalia și-a început un lent dar inexorabil declin care a durat până în secolul al XX-lea. Acest declin a fost grăbit de independența obținută în 1822 de cea mai mare posesiune colonială a sa, Brazilia. În 1807, când armata lui Napoleon se apropia de Lisabona,
principele regent
⁠(
João al VI-lea al Portugaliei
și-
a mutat curtea
⁠(
în Brazilia și a făcut din
Rio de Janeiro
capitala Imperiului Portughez. În 1815, Brazilia a fost declarată Regat unit cu Regatul Portugaliei, formând un stat pluricontinental,
Regatul Unit al Portugaliei, Braziliei și Algarvelor
Frontispiciul Constituției Portugheze din 1826 reprezentându-i pe regele-împărat
Pedro al IV-lea
și pe fiica sa, regina
Maria a II-a
Ca urmare a schimbării de statut și a sosirii familiei regale portugheze, aparatele administrativ, civic,
economic
⁠(
, militar,
educativ
și
științific
⁠(
braziliene au fost extinse și modernizate. Portughezii și aliații lor britanici au luptat împotriva
invaziei franceze
și în 1815 situația în Europa se liniștise suficient pentru ca João al VI-lea să se poată întoarce în siguranță la Lisabona. Regele Portugaliei a rămas însă în Brazilia până când
Revoluția Liberală din 1820
⁠(
, izbucnită în
Porto
, a cerut întoarcerea sa la Lisabona în 1821.
El s-a întors în Portugalia, dar l-a lăsat pe fiul său,
Pedro
, în fruntea Braziliei. Când Guvernul Portughez a încercat în anul următor să-și resubordoneze Regatul Braziliei, fiul Pedro, având susținerea cvasiunanimă a elitelor braziliene, a proclamat
independența Braziliei
⁠(
față de Portugalia.
Provincia Cisplatina
⁠(
(astăzi statul suveran Uruguay), la sud, a fost una dintre ultimele adăugiri la teritoriul Braziliei sub dominație portugheză.
Independența Braziliei a fost recunoscută în 1825, când împăratul Pedro I i-a acordat tatălui său titlul onorific de
Împărat al Braziliei
. Moartea lui Ioan al VI-lea în 1826 a dus la probleme grave de succesiune. Deși Pedro îi era moștenitor, și a domnit pentru scurt timp cu numele de Pedro al IV-lea, statutul său de monarh brazilian era văzut ca impediment la deținerea tronului portughez de către ambele națiuni. Pedro a abdicat în favoarea fiicei sale,
Maria a II-a
. Fratele lui Pedro,
Infantele Miguel
, a revendicat însă tronul în semn de protest. După ce o propunere de căsătorie între Miguel și Maria a eșuat, Miguel a preluat puterea cu numele de regele Miguel I, în 1828. Pentru a apăra dreptul la tron al fiicei sale, Pedro a declanșat
Războiul Liberal
⁠(
pentru a o repune pe fiica sa pe tron și pentru a transforma Portugalia în monarhie constituțională. Războiul a luat sfârșit în 1834, cu înfrângerea lui Miguel, promulgarea unei constituții și revenirea pe tron a reginei Maria a II-a.
Monarhia constituțională
modificare
modificare sursă
De sus în jos:
Regicidul de la Lisabona
⁠(
(1908), proclamarea lui
Manuel al II-lea
ca rege (1908) și
Proclamarea Republicii
(1910).
Fiul reginei Maria a II-a și al regelui
Ferdinand al II-lea
, regele
Pedro al V-lea
, a modernizat țara în timpul scurtei sale domnii (1853–1861). În timpul său, s-au construit drumuri, telegraf și căi ferate și s-au făcut îmbunătățiri în domeniul sanitar. Popularitatea sa a crescut când, în timpul unei epidemii de
holeră
din 1853–1856, a vizitat spitale dând cadouri și alinându-i pe bolnavi. Domnia lui Pedro a fost scurtă, el murind de holeră în 1861, după o serie de decese în familia regală, inclusiv ale celor doi frați ai săi,
Infantele Fernando
⁠(
și
Infantele João, duce de Beja
, și al soției sale,
Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen
. Neavând copii, i-a urmat la tron fratele său,
Luís I al Portugaliei
, care a continuat modernizarea.
La apogeul colonialismului european din secolul al XIX-lea, Portugalia deja își pierduse teritoriile din America de Sud și aproape toate bazele din Asia.
Luanda
Benguela
Bissau
Lourenço Marques
Porto Amboim
și
Insula Mozambic
erau printre cele mai vechi oraș-port fondate de portughezi pe teritoriul Africii. În această fază, colonialismul portughez s-a concentrat pe transformarea avanposturilor africane în teritorii de mărimea unor țări, pentru a concura cu alte puteri europene prezente acolo.
După
Conferința de la Berlin
din 1884, teritoriilor Africii Portugheze li s-au stabilit oficial frontierele la cererea Portugaliei pentru a proteja interesele seculare ale țării pe continent de rivalitățile iscate de
Lupta pentru Africa
. Orașele Africii Portugheze, ca
Huambo
Sá da Bandeira
Silva Porto
Malanje
Tete
Gurúè
Chimoio
și
Lichinga
au apărut ori s-au extins spre interiorul continentului începând cu această perioadă. Au apărut și noi orașe de coastă, ca
Beira
Moçâmedes
Lobito
Xai-Xai
Nacala
și
Pemba, Mozambic
. Chiar înainte de începutul secolului al XX-lea, căi ferate cum ar fi
linia Benguela
⁠(
din Angola, și
linia Beira
⁠(
din Mozambic, au început a fi construite pentru a lega zonele de coastă cu unele regiuni din interiorul continentului.
Printre alte episoade din această perioadă de prezență portugheză în Africa se numără și
Ultimatumul Britanic din 1890
⁠(
. Acesta a obligat armata portugheză să se retragă din teritoriul aflat între coloniile portugheze
Mozambic
și
Angola
(astăzi, mare parte din
Zimbabwe
și
Zambia
), care fusese revendicat de Portugalia și inclus în „
Harta Roz
⁠(
”, care intra în conflict cu aspirațiile britanice de construire a unei
căi ferate Cairo-Cape Town
⁠(
Teritoriile portugheze din Africa erau
Capul Verde
⁠(
São Tomé și Príncipe
⁠(
Guinea Portugheză
⁠(
Angola
și
Mozambic
. Mica cetate
Ouidah
pe coasta
Dahomey
-ului, s-a aflat și ea sub dominație portugheză. În plus, Portugalia continua să dețină teritoriile asiatice ale
Indiei Portugheze
⁠(
Timorului Portughez
⁠(
și
Macau
La 1 februarie 1908, regele Dom
Carlos I al Portugaliei
și
moștenitorul tronului
⁠(
principele regal Dom Luís Filipe
duce de Braganza
au fost asasinați la Lisabona
⁠(
. Sub domnia sa, Portugalia declarase de două ori
falimentul
– la 14 iunie 1892, și din nou la 10 mai 1902
– ceea ce a dus la agitații sociale, perturbarea economiei, proteste, revolte și critici ale monarhiei.
Manuel al II-lea al Portugaliei
a devenit noul rege, dar a fost în cele din urmă detronat de
revoluția din 5 octombrie 1910
, care a abolit regimul și a instaurat
republica
în Portugalia.
Prima Republică și Estado Novo
modificare
modificare sursă
De la stânga la dreapta: președintele
Bernardino Machado
⁠(
, președintele
Teófilo Braga
, președintele
António José de Almeida
⁠(
, și prim-ministrul
Afonso Costa
⁠(
; 1911.
Instabilitatea politică și slăbiciunile economice au fost teren fertil pentru haos și frământări în timpul
Primei Republici Portugheze
. Aceste condiții aveau să conducă la tentativa și eșecul
Monarhiei Nordului
⁠(
, la
lovitura de stat din 28 mai 1926
⁠(
, și la instaurarea Dictaturii Naționale (
Ditadura Nacional
). Aceasta, la rândul ei, a dus la instaurarea dictaturii de dreapta
Estado Novo
sub
António de Oliveira Salazar
în 1933.
Portugalia a fost una din cele doar cinci țări europene care au rămas neutre în
al Doilea Război Mondial
. Din anii 1940 până în anii 1960, Portugalia a devenit membru fondator al
NATO
OCDE
și a
Asociației Europene a Liberului Schimb
(EFTA). Treptat, au fost inițiate noile proiecte de dezvoltare economică și mutarea cetățenilor portughezi din metropolă spre provinciile de peste mări din Africa,
Angola
și
Mozambic
, cele mai mari și mai bogate astfel de teritorii, fiind principalele ținte ale acestor inițiative. Aceste acțiuni au fost utilizate pentru a afirma statutul Portugaliei de națiune
transcontinentală
⁠(
și nu imperiu colonial.
După ce India și-a dobândit independența în 1947, locuitorii pro-indieni din
Dadra și Nagar Haveli
, cu susținerea guvernului indian și cu ajutorul organizațiilor pro-independență, au scos teritoriile Dadra și Nagar Haveli de sub dominație portugheză în 1954.
45
În 1961, anexarea așezării
Ouidah
de către
Republica Dahomey
⁠(
a fost începutul unui proces care a dus la disoluția finală a Imperiului Portughez.
António de Oliveira Salazar
a condus Portugalia din 1932 până în 1968, în cadrul regimului
Estado Novo
Conform recensământului din 1921, São João Baptista de Ajudá avea 5 locuitori și, la momentul ultimatumului Guvernului din Dahomey, avea doar 2 locuitori ce reprezentau suveranitatea portugheză.
O altă retragere forțată dintr-un teritoriu de peste mări a avut loc în decembrie 1961 când Portugalia a refuzat să predea teritoriile
Goa
Daman și Diu
. Ca urmare, armata și marina portugheze au fost implicate într-un conflict armat în colonia din
India Portugheză
⁠(
împotriva
Forțelor Armate Indiene
⁠(
Operațiunile s-au soldat cu înfrângerea
⁠(
și capitularea micii garnizoane defensive portugheze, care a fost obligată să se predea unei forțe militare mult mai mari. Rezultatul a fost pierderea restului teritoriilor portugheze de pe
subcontinentul indian
. Regimul portughez a refuzat să recunoască suveranitatea indiană asupra teritoriilor anexate, care au continuat să fie reprezentate în Adunarea Națională a Portugaliei până la lovitura de stat militară din 1974.
Tot la începutul anilor 1960, mișcările pentru independență din provinciile portugheze de peste mări
Angola
Mozambic
și
Guineea
⁠(
din Africa au dus la
Războiul Colonial Portughez
(1961–1974).
De-a lungul războiului colonial, Portugalia s-a confruntat cu nemulțumiri crescânde, embargouri asupra armelor și alte măsuri punitive impuse de majoritatea comunității internaționale. Regumul autoritar și conservator
Estado Novo
, instalat și guvernat la început de
António de Oliveira Salazar
și condus după 1968 de
Marcello Caetano
⁠(
, a încercat însă să conserve imperiul intercontinental cu o suprafață totală de 2.168.071
km
46
Revoluția Garoafelor și integrarea europeană
modificare
modificare sursă
Articol principal:
Revoluția Garoafelor
Africa Portugheză
⁠(
înainte de independență în 1975.
Guvernul și armata portugheze s-au opus
decolonizării
⁠(
teritoriilor de peste mări până în aprilie 1974, când o
lovitură de stat
militară de stânga, fără vărsare de sânge, la
Lisabona
, denumită
Revoluția Garoafelor
, a deschis calea independenței teritoriilor de peste mări din Africa și Asia, precum și pe cea a restaurării democrației după doi ani de tranziție, denumiți PREC (
Processo Revolucionário Em Curso
⁠(
). Această perioadă a fost caracterizată de frământări sociale și de lupte pentru putere între forțele politice de stânga și cele de dreapta. Retragerea din teritoriile de peste mări și acceptarea declarațiilor de independență de către reprezentanții portughezi la negocierile cu acestea, care aveau să ducă la apariția de noi state independente în 1975, au condus la un exod masiv al cetățenilor portughezi din teritoriile africane ale Portugaliei (mai ales din
Angola
și
Mozambic
).
47
48
Peste un milion de
refugiați portughezi
⁠(
au fugit din fostele provincii portugheze deoarece coloniștii albi nu erau de regulă considerați parte a noii identități a fostelor colonii portugheze din Africa și Asia.
Mário Soares
și
António de Almeida Santos
⁠(
au fost însărcinați cu organizarea independenței teritoriilor de peste mări ale Portugaliei. Până în 1975, toate teritoriile portugheze din Africa erau independente și Portugalia a ținut
primele sale alegeri democratice
⁠(
după 50 de ani de regim totalitar.
Portugalia a continuat să fie guvernată de o
Junta de Salvare Națională
⁠(
până la
alegerile legislative din 1976
. Acestea au fost câștigate de
Partidul Socialist Portughez
(PS) și Mário Soares, liderul acestuia, a devenit prim-ministru al primului guvern constituțional la 23 iulie. Mário Soares avea să fie prim-ministru din 1976 până în 1978 și din nou între 1983 și 1985. Din această funcție, Soares a încercat să reia creșterea economică și dezvoltarea care fuseseră realizate în anii dinaintea Revoluției Garoafelor, în ultimul deceniu al regimului anterior. El a inițiat procesul de aderare la
Comunitatea Economică Europeană
(CEE) demarând negocierile de aderare încă din 1977.
Mário Soares
a devenit primul premier al Portugaliei ales democratic în 1976.
Portugalia a pendulat între
socialism
și
neoliberalism
. S-au înfăptuit o
reformă agrară
⁠(
și unele
naționalizări
Constituția Portugheză
(aprobată în 1976) a fost rescrisă pentru a face loc unor principii socialiste și comuniste. Până la revizuirile constituționale din 1982 și 1989, constituția a fost astfel un document cu mare încărcătură ideologică și cu numeroase referiri la socialism, la drepturile muncitorilor și la o dorită
economie socialistă
⁠(
. Situația economică a Portugaliei după tranziția la democrație a obligat guvernul să pună în aplicare programe de stabilizare monitorizate de
Fondul Monetar Internațional
(FMI) în 1977–78 și 1983–85.
În 1986, Portugalia a aderat la
Comunitatea Economică Europeană
, care ulterior avea să devină Uniunea Europeană (UE). În anii următori, economia Portugaliei a progresat considerabil ca urmare a
fondurilor structurale și de coeziune
ale CEE/UE și datorită deschiderii unor piețe externe pentru companiile portugheze.
Ultimul teritoriu de peste mări al Portugaliei,
Macau
, a fost cedat pe cale pașnică Republicii Populare Chineze în 1999, conform unei declarații comune din 1987. În 2002, independența
Timorului de Est
(Asia) a fost recunoscută oficial de Portugalia, după un proces incomplet de decolonizare inițiat în 1975 în urma Revoluției Garoafelor, dar întrerupt de o invazie
indoneziană
urmată de o
ocupație militară
⁠(
Tratatul de la Lisabona
a fost semnat în 2007, când Portugalia deținea președinția
Consiliului European
La 26 martie 1995, Portugalia a început să implementeze reglementările
Zonei Schengen
, eliminând controlul la frontiera terestră cu Spania și pe relațiile aeriene cu alte țări Schengen întârind simultan controalele cu statele nemembre. În 1996 țara a devenit cofondatoare a
Comunității Țărilor Lusofone
(CPLP) cu sediul la Lisabona.
Expo '98
⁠(
a avut loc în Portugalia și în 1999 țara a devenit una dintre fondatoarele monedei
euro
și ale
zonei euro
La 5 iulie 2004,
José Manuel Barroso
, pe atunci
prim-ministru al Portugaliei
⁠(
, a fost nominalizat pentru funcția de
președinte al Comisiei Europene
, cea mai puternică funcție din Uniunea Europeană. La 1 decembrie 2009, a intrat în vigoare
Tratatul de la Lisabona
, după ce a fost semnat de statele membre ale Uniunii Europene la 13 decembrie 2007 la
mănăstirea Jerónimos
⁠(
din Lisabona.
Perturbările economice și creșterea nesustenabilă a
costurilor de creditare
în urma
crizei financiare de la sfârșitul anilor 2000
⁠(
a obligat țara să negocieze în 2011 cu FMI și cu Uniunea Europeană, prin
Mecanismul European de Stabilitate Financiară
⁠(
(EFSM) și
Facilitățile Europene de Stabilitate Financiară
⁠(
(EFSF), credit care a ajutat țara să-și stabilizeze finanțele.
Geografie
modificare
modificare sursă
Articol principal:
Geografia Portugaliei
Hartă fizică și administrativă
Teritoriul Portugaliei include o zonă din
Peninsula Iberică
(denumită de majoritatea portughezilor
continentul
) și două arhipelaguri din Oceanul Atlantic: Insulele Madeira și Azore. Se întinde între paralelele de
32°
⁠(
și
43° latitudine nordică
⁠(
, și între meridianele de
32°
⁠(
și
6° longitudine vestică
⁠(
Portugalia continentală
⁠(
este divizată de râul său principal,
Tagus
, care curge din Spania și se varsă în Atlantic prin Estuarul Tagus, la Lisabona. Peisajul nordic este muntos spre interior, cu mai multe platouri crestate de văi de râuri, în timp ce spre sud, inclusiv în regiunile
Algarve
și
Alentejo
, este caracterizat prin șesuri.
Cel mai înalt vârf al Portugaliei este
Muntele Pico
de pe
Insula Pico
din Azore. Acest vechi vulcan, cu o altitudine maximă de
2.351 m
este un simbol reprezentativ al Azorelor, în timp ce
Serra da Estrela
de pe continent (cu vârful la
1.991 m
peste nivelul mării) este o atracție sezonieră importantă pentru schiori și entuziaștii sporturilor de iarnă.
Arhipelagurile Madeira și Azore sunt împrăștiate în Oceanul Atlantic: Azorele sunt niște culmi ale
dorsalei Atlantice
la o triplă intersecție tectonică, iar Madeira sunt vârfurile unei creste submarine produsă de geologia unui
punct fierbinte
tectonic. Geologic, aceste insule sunt formate prin evenimente vulcanice și seismice. Ultima erupție vulcanică terestră a avut loc în 1957–58 (
Capelinhos
⁠(
) și sporadic au loc cutremure minore, de obicei de intensitate redusă.
Zona economică exclusivă a Portugaliei
⁠(
, o zonă maritimă asupra căreia portughezii au drepturi speciale de prospectare și utilizare a resurselor marine, are
1.727.408 km
și este a treia
zonă economică exclusivă
din Uniunea Europeană ca mărime și a 11-a din lume.
Clima
modificare
modificare sursă
Plaja Marinha
⁠(
din
Lagoa
Algarve
este considerată de
Ghidul Michelin
una dintre cele mai frumoase 10 plaje din Europa și una din cele mai frumoase 100 din lume.
Portugalia este definită ca având
climă mediteraneană
Csa
în sud, în interior, și în regiunea Douro;
Csb
în nord, centru și pe coastele Alentejo;
climă oceanică
mixtă de-a lungul jumătății nordice a coastei
49
precum și
climă semiaridă
sau
de stepă
BSk
în unele părți sudice ale regiunii Beja
conform to the
clasificării climatice Köppen-Geiger
), și este una din cele mai calde țări europene: media anuală a temperaturii în
Portugalia continentală
⁠(
variază de la
8–12 °C
în interiorul muntos până la
16–18 °C
în sud și în bazinul
râului Guadiana
. Există însă și variații de la câmpie la munte: Rivas Martinez prezintă câteva zone bioclimatice ale Portugaliei.
50
Algarvele
, separate de regiunea
Alentejo
de munți de până la
900 m
în Alto de Fóia, au o climă similară cu cea a coastelor sudice ale Spaniei sau Australiei de Sud-Vest.
Precipitațiile medii anuale pe continent variază de la puțin peste
3.200 mm
în munții din nord până la sub
300 mm
în zona râului Massueime, lângă Côa, de-a lungul râului
Douro
Muntele Pico
este atestat ca fiind cea mai ploioasă zonă a țării (peste
6.250 mm
pe an), conform
Portuguese Institute for Sea and Atmosphere
⁠(
(în traducere, Institutul Portughez al Mării și Atmosferei).
În unele zone, cum ar fi bazinul Guadiana, temperaturile medii anuale pot crește până la
28 °C
, iar maximele verii trec adesea peste
40 °C
. Temperatura maximă înregistrată vreodată în Portugalia a fost de
47,4 °C
la
Amareleja
⁠(
, deși, conform datelor din satelit, nu acesta este cel mai fierbinte punct din timpul verii.
51
52
Zăpezile cad regulat pe timp de iarnă în nordul și centrul zonei interioare a țării, în regiuni ca
Guarda
Bragança
Viseu
și
Vila Real
, mai ales la munte. Iarna, temperaturile pot scădea și sub
10 °C
mai ales în
Serra da Estrela
Parcul Național Peneda-Gerês
⁠(
Serra do Marão
⁠(
și
Serra de Montesinho
⁠(
. În aceste zone, poate cădea zăpadă oricând din octombrie până în mai. În sudul țării, ninsorile sunt rare, dar apar totuși la altitudini mari. Deși temperatura minimă absolută înregistrată de
IPMA
⁠(
este de
16 °C
la
Penhas da Saúde
⁠(
și
Miranda do Douro
, s-au efectuat și măsurători care au arătat temperaturi mai scăzute, cum ar fi
−17,5 °C
, măsurate de Institutul Politehnic
Bragança
la marginea orașului în 1983, și sub
20 °C
în Serra da Estrela.
Portugalia are între 2500 și 3200 de ore de lumină solară pe an, o medie de 4–6
h zilnic iarna și 10–12
h zilnic vara, cele mai mari valori înregistrându-se în sud-est și cele mai mici în nord-vest.
Temperatura suprafeței mării
pe coasta de vest a Portugaliei continentale variază de la
13–15 °C
iarna la
18–22 °C
vara, în timp ce pe coasta de sud, ea se încrie între
15 °C
iarna și
23 °C
, atingând ocazional și
26 °C
Arhipelagurile Azore și Madeira au climă subtropicală, deși există variații de la insulă la insulă, ceea ce face ca prognozarea vremii să fie foarte dificilă (din cauza reliefului accidentat). Madeira și Azorele au o gamă mai restrânsă de temperaturi, media anuală depășind
20 °C
pe coastă (conform Institutului Meteorologic Portughez). Unele insulde din Azore au luni mai uscate vara. Ca urmare, unele insule din Azore au fost identificate ca având
climă mediteraneană
(atât de tip
Csa
cât și de tip
Csb
), în timp ce altele (cum ar fi
Flores
⁠(
sau
Corvo
⁠(
) sunt clasificate ca temperat-maritime (
Cfb
) și, respectiv, subtropicale umede (
Cfa
), conform clasificării Köppen-Geiger.
Insula
Porto Santo
din Madeira are o climă semiaridă de stepă (
BSh
).
Insulele Savage
⁠(
, care fac parte din teritoriul regional Madeira și sunt rezervație naturală, sunt unice prin aceea că sunt clasificate ca având climă deșertică (
BWh
) cu precipitații anuale medii de circa
150 mm
. Temperatura apei mării în arhipelaguri variază de la
17–18 °C
iarna la
24–25 °C
vara, ajungând uneori la
25 °C
Lagunele vulcanice
Sete Cidades
⁠(
, de pe insula
São Miguel
Serra da Estrela
, cel mai înalt lanț muntos din
Portugalia continentală
⁠(
Peisaj de iarnă lângă
Montalegre
⁠(
Plajă la
Vila Nova de Milfontes
⁠(
, în regiunea
Alentejo
Dealuri cultivate în valea râului
Douro
din
Portugalia de Nord
Monsaraz
⁠(
cu lacul de acumulare Alqueva în fundal, în
Alentejo
Insula Pico
și
Muntele Pico
, cel mai înalt munte din Portugalia, văzute de pe
Insula São Jorge
⁠(
Cabo da Roca
, cel mai vestic punct al Europei continentale.
Vedere din munții de pe insula
Madeira
Biodiversitatea
modificare
modificare sursă
Parcul Național Peneda-Gerês
⁠(
este singurul parc național din Portugalia.
Deși oamenii ocupă teritoriul Portugaliei de mii de ani, încă mai rămân părți din vegetația inițială. În Gerês se găsesc păduri mature atât de foioase, cât și de conifere, din pădurea mediteraneană de dimensiuni mondiale mai rămân câteva părți extrem de rare în munții Arrábida, și o pădure subtropicală de laurissilva, datând din perioada terțiară, acoperă cea mai mare arie continuă a sa din lume pe insula principală a arhipelagului Madeira. Datorită scăderii populației umane și datorită exodului rural, stejarul de Pirinei și alți arbori indigeni au început să reocupe multe zone abandonate.
Mistrețul
, capra roșcată iberică, cerbul și căprioara iberică și-au extins mult arealul în ultimele decenii. S-au găsit recent mistreți umblând noaptea în interiorul unor arii urbane mari, ca Setubal.
Ariile protejate ale Portugaliei
⁠(
cuprind un parc național (în
portugheză
Parque Nacional
), 12 parcuri naturale (în
portugheză
Parque Natural
), nouă rezervații naturale (în
portugheză
Reserva Natural
), cinci monumente ale naturii (în
portugheză
Monumento Natural
), și șapte peisaje protejate (în
portugheză
Paisagem Protegida
); între acestea,
Parcul Național Peneda-Gerês
⁠(
Parcul Natural Serra da Estrela
⁠(
și
Paul d'Arzila
⁠(
Aceste medii naturale sunt modelate de flora diversă, și cuprind specii foarte răspândite de pin (mai ales
Pin maritim
și
Pinus pinea
), stejarul (
Quercus robur
), stejarul de Pirinei (
Quercus pyrenaica
⁠(
) castanul (
Castanea sativa
), stejarul de plută (
Quercus suber
), stejarul de stâncă (
Quercus ilex
⁠(
) sau stejarul portughez (
Quercus faginea
⁠(
). Datorită valorii lor economice, unele specii ale genului
Eucalyptus
au fost introduse și sunt acum frecvente, deși sunt specii invazive cu impact negativ asupra mediului.
Laurel forest
⁠(
este un tip unic de pădure subtropicală umedă găsită în puține zone din Europa și din lume: în Azore, și mai ales pe insula Madeira, există păduri mari, endemice de
Laurisilva
(pe cea din urmă insulă, este și protejată ca rezervație naturală). Există mai multe specii diverse de faună
mamiferă
, reprezentată de
vulpe
bursuc
râs iberic
lup iberic
⁠(
capră sălbatică
Capra pyrenaica
⁠(
), pisică sălbatică (
Felis silvestris
),
iepure
nevăstuică
dihor
cameleon
mangustă
zibetă
⁠(
ursul brun
necesită
citare
(observat lângă Rio Minho, lângă Peneda-Gerês) și multe altele. Portugalia este o oprire importantă pentru păsările migratoare, în unele locuri cum ar fi
Capul Sf. Vincent
⁠(
sau munții
Monchique
⁠(
, unde toamna mii de păsări traversează marea din Europa în Africa și primăvara invers.
De la stânga la dreapta și de sus în jos:
câine ciobănesc de Estrela
⁠(
vidră eurasiatică
prigorie europeană
și cal din rasa
Lusitano
Majoritatea speciilor de păsări se adună în
Peninsula Iberică
deoarece este cea mai apropiată porțiune mare de uscat între Europa de Nord și Africa. Șase sute de specii de păsări sunt prezente în Portugalia (fie pentru cuibărit, fie periodic în timpul migrației), și în fiecare an se identifică noi specii care cuibăresc. Arhipelagurile Azore și Madeira sunt și ele zone de oprire pentru păsări americane, europene și africane, în timp ce în Portugalia continentală se întâlnesc mai ales specii europene și africane.
Sunt peste 100 de specii de pește de apă dulce, de la uriașul somn european (în Parcul Natural Internațional Tagus) până la specii endemice mici care trăiesc doar în lacuri mici (de exemplu, în partea vestică a țării). Unele din aceste specii rare și localizate sunt amenințate de pierderea habitatului, de poluare și secetă.
Up-wellingul
de-a lungul coastei vestice a Portugaliei face ca marea să fie extrem de bogată în nutrienți și în diverse specii de pește de mare; apele maritime portugheze sunt unele din cele mai bogate din lume. Sunt prezente mii de specii de
pește de mare
, cum ar fi
sardina
⁠(
Sardina pilchardus
),
tonul
⁠(
și
macroul de Atlantic
. Speciile bioluminiscente sunt și ele bine reprezentate.
Sunt multe specii endemice de insecte, majoritatea găsite în anumite părți ale Portugaliei, în vreme ce unele sunt răspândite în toată țara, ca
rădașca
⁠(
Lucanus cervus
) și
cicada
. Insule
Macaroneziene
(Azore și Madeira) au multe specii endemice (de păsări, reptile, lilieci, insecte, melci) care au evoluat independent de alte regiuni ale Portugaliei. În Madeira, de exemplu, se pot observa peste 250 de specii de
gastropode
de uscat.
Guvernarea și administrarea
modificare
modificare sursă
Articol principal:
Politica Portugaliei
Președintele
António José Seguro
⁠(
; și prim-ministrul
Luís Montenegro
De la ratificarea
Constituției din 1976
⁠(
, Portugalia este
republică
semi-prezidențială
democratic-reprezentativă
, cu capitala la
Lisabona
, cel mai mare oraș al țării. Constituția stipulează divizarea și separarea puterilor între patru organisme denumite „organe de suveranitate”:
președintele
⁠(
guvernul
⁠(
Adunarea Republicii
⁠(
și
instanțele judecătorești
⁠(
14
Președintele, care este ales pe un mandat de cinci ani, are un rol executiv. Adunarea Republicii este un parlament unicameral format din 230 de deputați aleși pentru mandate de patru ani. Guvernul este condus de
prim-ministru
⁠(
și cuprinde miniștri și secretari de stat.
Instanțele judecătorești
sunt organizate pe mai multe niveluri, între ramurile judecătorească, administrativă și fiscală. O
Curte Constituțională
⁠(
cu 13 membri analizează constituționaliatea legilor.
Portugalia are un sistem politic multipartid cu guvernare la nivel național, regional și local. Adunarea Republicii, Adunările Regionale și autoritățile comunelor și parohiilor sunt dominate de două partide politice,
Partidul Socialist
și
Partidul Social Democrat
⁠(
, pe lângă
Coaliția Unitară Democratică
⁠(
Partidul Comunist Portughez
⁠(
și
Partidul Ecologist „Verzii”
⁠(
),
Blocul de Stânga
⁠(
și
Centrul Democratic și Social
– Partidul Popular
⁠(
, care adună de regulă între 5 și 15%.
Președinția
modificare
modificare sursă
Palatul Belém
⁠(
servește drept reședință oficială a
președintelui
⁠(
Șeful statului portughez este
președintele
⁠(
, ales pe mandat de cinci ani prin
vot universal
direct. Are
atribuții rezervate
⁠(
și de supervizare. Între atribuțiile prezidențiale se numără numirea prim-ministrului și altor membri ai Guvernului (în raport cu care președintele ține cont și de rezultatele alegerilor legislative); demiterea prim-ministrului; dizolvarea Adunării Republicii (și convocarea de alegeri legislative anticipate); are drept de
veto
asupra legilor (drept care peste care Adunarea poate trece); și declararea stării de război sau de asediu. Președintele este și comandant suprem
list of Latin phrases (E)
⁠(
al Forțelor Armate.
Președintele este sfătuit de
Consiliul de Stat
⁠(
, format din șase ofițeri civili de rang înalt, orice fost președinte ales sub autoritatea Constituției din 1976, cinci membri aleși de Adunare și cinci numiți de președinte.
Guvernul
modificare
modificare sursă
Praça do Comércio
găzduiește mai multe ministere ale
Guvernului Portugaliei
⁠(
Guvernul este condus de
prim-ministrul
⁠(
numit de președinte, și cuprinde și unul sau mai mulți viceprim-miniștri, miniștri, secretari de stat și subsecretari de stat.
Guvernul este atât organul suveran care execută politica generală a țării cât și corpul superior al administrației publice.
El are puteri esențialmente executive, dar și puteri legislative limitate. Guvernul poate legifera propria organizare, în unele domenii în care este delegat de Adunarea Republicii și poate adopta regulamente de aplicare a legilor cu caracter mai general adoptate de Adunare.
Consiliul de Miniștri
⁠(
– prezidat de prim-ministru (sau de președinte) și de miniștri – este
cabinetul
. Fiecare guvern trebuie să definească liniile generale ale politicilor sale într-un program de guvernare, și să-l prezinte Adunării pentru o perioadă obligatorie de deliberări. Dacă Adunarea nu respinge programul de guvernare prin majoritate absolută a deputaților, atunci cabinetul este considerat a fi confirmat în funcție.
Parlamentul
modificare
modificare sursă
Palatul São Bento
⁠(
este sediul
legislativului portughez
⁠(
Adunarea Republicii
⁠(
este
parlamentul
național al Portugaliei. Este principalul organ legislativ, deși și Guvernul are unele atribuții legislative restrânse.
Adunarea Republicii este unicamerală, și formată din până la 230 de deputați. Aleși prin vot universal cu reprezentare proporțională, deputații au mandate de patru ani.
Actualmente partidul de guvernământ (PS) și coalița sa neoficială (BE, PCP, PEV) controlează cele mai multe mandate în parlament. PSD și CDS-PP formează opoziția, iar PAN deține un singur mandat.
Puterea judecătorească și particularități ale legislației
modificare
modificare sursă
Palatul Justiției din Lisabona găzduiește instanțele judecătorești ale
comărcii
judiciare a
Districtului Lisabona
Sistemul legal portughez este unul de inspirație napoleoniană, similar celor din Europa continentală. Printre principalele legi se numără Constituția (1976, cu modificări),
Codul Civil Portughez
⁠(
(1966, cu modificări) și
Codul Penal al Portugaliei
⁠(
(1982, cu modificări). Alte legi relevante sunt
Codul Comercial
(1888, cu modificări) și
Codul de Procedură Civilă
(1961, cu modificări).
Instanțele naționale supreme sunt
Curtea Supremă de Justiție
⁠(
și
Curtea Constituțională
⁠(
Ministerul Public
⁠(
, condus de procurorul general, constituie organismul independent al procurorilor. Legile portugheze s-au aplicat și în fostele
colonii și teritorii
și continuă să influențeze practica din aceste țări.
Portugalia a fost una dintre primele țări din lume care au abolit pedeapsa capitală. Sentința maximă este limitată la 25 de ani.
Portugalia a decriminalizat și utilizarea drogurilor comune în 2001, fiind prima țară din lume care face acest lucru. Portugalia a decriminalizat efectiv posesia tuturor drogurilor care sunt încă ilegale în alte țări dezvoltate, între aceste droguri numărându-se
cannabis
cocaina
heroina
și
LSD
. Deși posesia este legală, traficul și posesia a unei cantități care depășește „cantitatea de uz personal pentru 10 zile” se pedepsesc încă cu încarcerare și amendă. Persoanele prinse cu cantități mici asupra lor sunt îndrumate către o clinică de dezintoxicare, dar internarea acolo nu este obligatorie. În ciuda criticilor venite dinspre alte țări europene, care afirmau că consumul de droguri în Portugalia va crește enorm, în realitate consumul de droguri a scăzut, îmrepună cu numărul de cazuri de infectare cu
HIV
, din 2001 până în 2009 ambele ajungând la 50% din valoarea inițială. Utilizarea drogurilor de către tinerii de 16-18 ani a scăzut și ea, singurul care a crescut puțin în cadrul acestei categorii de vârstă fiind consumul de marijuana.
53
54
55
Drepturile LGBT+ în Portugalia
modificare
modificare sursă
Drepturile LGBT+
⁠(
au crescut substanțial în ultimii ani. La 31 mai 2010, Portugalia a devenit a șasea țară din Europa și a opta din lume care a recunoscut legal
căsătoria între persoane de același sex
⁠(
la nivel național. Legea a intrat în vigoare la 5 iunie 2010.
56
Adopțiile de copii pentru
cupluri de același sex
sunt permise de la 1 martie 2016,
57
iar accesul cuplurilor de două femei la reproducere asistată există din 13 mai 2016.
58
59
60
61
În ianuarie 2017, noua
lege a identității de sex
62
a simplificat procesul de schimbare a sexului și numelui pentru persoanele
transgender
, ceea ce a ușurat schimbarea
identității de sex
pentru minori.
63
Aplicarea legii
modificare
modificare sursă
Cavalerist din garda de onoare a
Gărzii Naționale Republicane
Principalele organizații polițienești din Portugalia sunt
Garda Națională Republicană
– GNR
Garda Națională Republicană
), care formează trupele de
jandarmerie
Polícia de Segurança Pública
⁠(
– PSP
(Poliția de Siguranță Publică), o forță de poliție civilă care activează în zonele urbane; și
Polícia Judiciária
⁠(
– PJ
(Poliția Judiciară), o poliție specializată în anchete penale, supervizată de
Ministerul Public
⁠(
Împărțire administrativă
modificare
modificare sursă
Portugalia este divizată administrativ în 308 de
comune
⁠(
portugheză
municípios
sau
concelho
⁠(
), care, după o reformă în
2013
⁠(
au fost împărțite în 3092 de parohii civile (în
portugheză
Freguesia
). Din punct de vedere operațional, comunele și parohiile civile, împreună cu guvernul național, sunt singurele
autorități publice locale
oficial identificate de guvernul Portugaliei (de exemplu, satele, orașele și marile orașe nu au statut legal, dar pot fi folosite pentru organizarea unor servicii). În scopuri statistice, guvernul portughez recunoaște și
NUTS
, comunități inter-municipale și, neoficial, sistemul districtelor, utilizat până la integrarea europeană (și eliminat treptat de guvernul național). Portugalia continentală este compusă din 18 districte, arhipelagurile Azore și Madeira fiind guvernate ca
regiuni autonome
; cele mai mari unități, înființate la 1976, sunt fie
Portugalia continentală
⁠(
(în
portugheză
Portugal Continental
) și
regiunile autonome ale Portugaliei
Azore
și
Madeira
).
Cele 18 districte ale Portugaliei continentale sunt:
Aveiro
Beja
Braga
Bragança
Castelo Branco
Coimbra
Évora
Faro
Guarda
Leiria
Lisbon
Portalegre
Porto
Santarém
Setúbal
Viana do Castelo
Vila Real
și
Viseu
– fiecare district fiind denumit după reședința sa.
În cadrul sistemului european NUTS (
Nomenclatura Unităților Teritoriale în scop Statistic
), Portugalia este împărțită și în șapte regiuni:
Azore
Alentejo
Algarve
Centro
Lisabona
Madeira
și
Norte
, și, cu excepția Azorelor și Madeirei, aceste zone NUTS sunt împărțite în 28 de subregiuni.
Districte
64
District
Suprafață
Populație
District
Suprafață
Populație
Lisabona
2.761 km²
2,250,533
10
Guarda
5.518 km²
160,939
Leiria
3.517 km²
470,930
11
Coimbra
3.947 km²
430,104
Santarém
6.747 km²
453,638
12
Aveiro
2.808 km²
714,200
Setúbal
5.064 km²
851,258
13
Viseu
5.007 km²
377,653
Beja
10.225 km²
152,758
14
Bragança
6.608 km²
136,252
Faro
4.960 km²
451,006
15
Vila Real
4.328 km²
206,661
Évora
7.393 km²
166,706
16
Porto
2.395 km²
1,817,117
Portalegre
6.065 km²
118,506
17
Braga
2.673 km²
848,185
Castelo Branco
6.675 km²
196,264
18
Viana do Castelo
2.255 km²
244,836
Regiuni autonome
Regiune autonomă
Suprafață
Populație
Regiunea Autonomă Azore
2.333 km²
246,772
Regiunea Autonomă Madeira
801 km²
267,785
Relații externe
modificare
modificare sursă
Palatul Necessidades
⁠(
găzduiește
Ministerul Afacerilor Externe
⁠(
Actualul
secretar general al Națiunilor Unite
, fostul prim-ministru portughez
António Guterres
Întâlnire la
Comunitatea Țărilor Lusofone
(CPLP) ci sediul la Lisabona.
Stat-membru al
Națiunilor Unite
din 1955, Portugalia este și membru fondator al
NATO
(1949),
OCDE
(1961) și
EFTA
(1960); s-a retras din ultima dintre aceste organizații în 1986 pentru a adera la
Comunitatea Economică Europeană
, care a devenit în 1993 Uniunea Europeană. În 1996, a cofondat
Comunitatea Țărilor Lusofone
(CPLP), care are ca obiectiv încurajarea legăturilor economice și culturale între țările
lusofone
⁠(
din lume.
António Guterres
, care a fost prim-ministru al Portugaliei între 1995 și 2002 și
înalt comisar al ONU pentru Refugiați
între 2005 și 2015, a devenit
secretar general al ONU
la 1 ianuarie 2017; el a devenit primul secretar general din Europa de Vest de la austriacul
Kurt Waldheim
(1972–1981), primul fost șef de guvern care a devenit secretar general și primul secretar general născut după înființarea ONU la 26 iunie 1945.
Portugalia este și membru cu drepturi depline al
Uniunii Latine
(1983) și al
Organizației Statelor Ibero-Americane
(1949). Are o relație de prietenie și un tratat de
dublă cetățenie
cu fosta sa colonie, Brazilia. Portugalia și Anglia (și ulterior, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) au cel mai vechi acord militar încă funcțional din lume prin
Alianța Anglo-Portugheză
⁠(
Tratatul de la Windsor
), semnat în 1373.
Are două dispute teritoriale, ambele cu Spania:
Olivenza
. Sub suveranitate portugheză din 1297, comuna Olivenza a fost cedată Spaniei prin
Tratatul de la Badajoz
din 1801, după
Războiul Portocalelor
⁠(
. Portugalia a revendicat-o din nou în 1815 conform
Tratatului de la Viena
. Din secolul al XIX-lea, ea este continuu guvernată de Spania, care consideră că este teritoriul său, atât
de facto
cât și
de jure
65
Ilhas Selvagens (
Insulele Sălbatice
⁠(
). Arhipelagul este sub dominație portugheză dar este mai apropiat geografic de
Insulele Canare
(165
km) decât de
Madeira
(280
km). Descoperite în 1364 de navigatori italieni, insulele au aparținut unor persoane private până la 1971, când guvernul portughez le-a achiziționat și a înființat o rezervație naturală ce acoperă întreg arhipelagul. Insulele sunt revendicate de Spania din 1911 iar disputa a produs unele tensiuni politice între cele două țări. Problema principală nu este valoarea lor intrinsecă, ci faptul că ele extind considerabil
Zona Economică Exclusivă
a Portugaliei.
66
Armata
modificare
modificare sursă
Forțele armate au trei ramuri:
Marina
⁠(
Forțele Terestre
⁠(
și
Forțele Aeriene
⁠(
. Ele servesc în principal drept forță de apărare, a cărei misiune este protejarea integrității teritoriale a țării și de a oferi asistență și securitate pe plan intern și extern. În 2008, cele trei ramuri numărau 39.200 de militari activi, dintre care 7500 femei.
Cheltuielile militare ale Portugaliei
se ridicau în 2009 la 5,2 miliarde de dolari, reprezentând 2,1 procente din PIB. Serviciul militar obligatoriu a fost abolit în 2004. Vârsta minimă pentru recrutarea voluntarilor este de 18 ani.
Forțele Terestre (21.000 personnel) sunt compuse din trei brigăzi și alte unități mici. O
brigadă de infanterie
⁠(
(echipată în principal cu
transportoare blindate
Pandur II
⁠(
), o
brigadă mecanizată
⁠(
(echipată mai ales cu tancuri
Leopard 2 A6
și cu transportoare blindate
M113
⁠(
) și o
Brigadă de Reacție Rapidă
⁠(
(formată din parașutiști și trupe de
comando
⁠(
). Marina (10.700 de persoane, dintre care 1.580 sunt
pușcași marini
⁠(
), cea mai veche forță navală din lume, are cinci fregate, șapte corvete, două submarine, și 28 de nave de patrulare și auxiliare. Forțele Aeriene (7500 de persoane) sunt dotate în principal cu avioane
F-16 Fighting Falcon
și
Alpha Jet
⁠(
Dotările diferitelor ramuri ale Forțelor Armate Portugheze
Chaimite V-200
⁠(
MEKO-200 PN
⁠(
F-16 Fighting Falcon
Pe lângă aceste trei ramuri, mai există și
Garda Națională Republicană
, o forță de securitate organizată după sistem militar (o
jandarmerie
) formată din 25.000 de persoane. Această forță se află sub autoritatea comună a Ministerelor Apărării și Internelor. Ea a furnizat detașamente care au participat la operațiuni internaționale în Irak și în Timorul de Est.
Statele Unite întrețin o prezență militară cu 770 de oameni în
Baza Aeriană Lajes
⁠(
din
Insula Terceira
⁠(
, în Azore.
Comandamentul Comun Aliat Lisabona
⁠(
(JFC Lisbon)
– una dintre cele trei subdiviziuni ale
Operațiunilor Aliate de Comandă
ale
NATO
– își are sediul la
Oeiras
, lângă Lisabona.
În secolul al XX-lea, Portugalia a fost implicată în două mari conflicte:
Primul Război Mondial
⁠(
și
Războiul Colonial Portughez
(1961–1974). După sfârșitul
Imperiului Portughez
în 1975, Forțele Armate Portugheze au participat la misiuni de menținerea păcii în Timorul de Est, Bosnia, Kosovo, Afganistan, Somalia, Irak (
Nassiriya
) și Liban. Portugalia a efectuat și câteva operațiuni militare unilaterale independente peste hotare, cum a fost cazul cu intervențiile Forțelor Armate Portugheze în Angola în 1992 și în Guinea-Bissau în 1998 având ca principale obiective protejarea și retragerea cetățenilor portughezi și străini amenințați de conflictele civile locale.
Finanțele publice
modificare
modificare sursă
Datoria suverană ca procentaj din
economia Portugaliei
, comparat cu media zonei euro.
Guvernul portughez este greu îndatorat și a primit un pachet de 78 de miliarde de euro de la
Uniunea Europeană
și de la
Fondul Monetar Internațional
în mai 2011.
67
Raportul între datoria Portugaliei și dimensiunile economiei sale era de 107% când a primit pachetul.
67
Ca parte a înțelegerii, guvernul s-a angajat să-și reducă deficitul bugetar de la 9,8 procente din PIB în 2010 la 5,9 procente în 2011, 4,5 procente în 2012 și 3 procente în 2013.
68
După ce s-a anunțat planul de salvare, guvernul portughez al lui
Pedro Passos Coelho
a reușit să implementeze măsurile cu intenția de a îmbunătăți situația financiară a statului, inclusiv creșteri de taxe, înghețarea salariilor mici ale bugetarilor și reducerea salariilor mari ale bugetarilor cu 14,3%, împreună cu reducerile de cheltuieli publice. Guvernul portughez a acceptat și să-și elimine
golden share-ul
deținut la
Altice Portugal
⁠(
, prin care avea drept de veto asupra unor hotărâri vitale.
69
70
În 2012, toți bugetarii suferiseră o reducere de salariu de 20% relativ la nivelul din 2010, reducerile ajungând la 25% pentru cei ce câștigau peste 1500 de euro pe lună.
71
FMI,
Comisia Europeană
(CE) și
Banca Centrală Europeană
(BCE) au afirmat în septembrie 2012 că datoria Portugaliei va atinge un maxim de 124% din PIB în 2014.
72
FMI estimase anterior în iulie 2012 un maxim de circa 118,5% din PIB pentru anul 2013.
72
În septembrie 2013, Guvernul Portughez și-a revizuit estimarea datoriei publice a Portugaliei pe 2013 la 127,8%, după un maxim de 130,9% în acea lună.
73
Un raport publicat în ianuarie 2011 de
Diário de Notícias
⁠(
74
și distribuit în Portugalia de
Gradiva
, demonstra că în perioada dintre
Revoluția Garoafelor
din 1974 și anul 2010,
guvernele democratice ale Portugaliei
⁠(
au încurajat cheltuieli exagerate și bule de investiții prin
parteneriate public–private
neclare și prin finanțarea a numeroase proiecte de consultanță ineficiente. Aceasta a permis
derapaje
⁠(
considerabile ale
lucrărilor publice
⁠(
administrate de stat și a dus la explozia bonusurilor și salariilor managerilor de top. Politicile persistente și de durată de recrutare au ridicat numărul funcționarilor publici redundanți.
Creditele
riscante, crearea de
datorie publică
, și
fondurile structurale și de coeziune
europene au fost gestionate defectuos timp de aproape patru decenii.
75
După
criza financiară din 2007–08
⁠(
, se știa în 2008–2009 că două bănci portugheze (
Banco Português de Negócios
⁠(
(BPN) și
Banco Privado Português
⁠(
(BPP)) acumulaseră de-a lungul anilor pierderi cauzate de proastele investiții, de delapidări și de fraude contabile. Cazul BPN era deosebit de grav din cauza dimensiunilor băncii, a cotei sale de piață și a implicațiilor politice – președintele de atunci al Portugaliei, Cavaco Silva, și unii dintre aliații săi politici mențineau relații personale și de afaceri cu banca și cu președintele ei, care în cele din urmă a fost arestat și acuzat de fraudă și de alte infracțiuni.
76
77
78
Pentru a evita o criză financiară gravă cu impact puternic asupra economiei portugheze, guvernul a hotărât să le acorde un pachet de salvare, pe cheltuiala contribuabililor portughezi.
Economie
modificare
modificare sursă
Articol principal:
Economia Portugaliei
Reprezentare proporțională a exporturilor Portugaliei, în 2012
Portugalia este o
țară dezvoltată
și cu
venit mare
, al cărui PIB pe cap de locuitor era în 2014 78% din media UE27 – în creștere față de 76% în 2012.
79
La sfârșitul lui 2016, PIBul Portugaliei ajunsese la 30.612 de dolari pe cap de locuitori, conform raportului OCDE.
80
Moneda Portugaliei este
euro
(€), care a înlocuit
escudoul portughez
, iar țara a fost unul dintre membrii fondatori ai
zonei euro
. Banca centrală a Portugaliei este
Banca Portugaliei
, parte integrantă a
Sistemului European de Bănci Centrale
. Majoritatea industriilor, afacerilor și instituțiilor financiare sunt concentrate în zonele metropolitane
Lisabona
și
Porto
⁠(
—districtele
Setúbal
Aveiro
Braga
Coimbra
și
Leiria
fiind cele mai mari centre economice din afara acestora. Conform World Travel Awards, Portugalia era principala destinație de practicare a golfului din Europa în 2012 și 2013.
81
82
De la
Revoluția Garoafelor
din 1974, care a culminat cu sfârșitul uneia dintre cele mai notabile
faze de expansiune economică
⁠(
din istoria Portugaliei (începând cu anii 1960),
83
a avut loc o importantă schimbare în creșterea economică anuală. După frământările revoluției din 1974 și perioada
Processo Revolucionário Em Curso
⁠(
, Portugalia a încercat să se adapteze la o
economie globală modernă
în schimbare, proces care continuă și astăzi. După anii 1990, modelul de dezvoltare economică pe baza
consumului
⁠(
a fost modificat treptat către un sistem concentrat pe exporturi,
investiții private
și dezvoltarea sectorului de
înalte tehnologii
. Ca urmare, serviciile au depășit industriile mai tradiționale, cum ar fi textilele, încălțămintea, îmbrăcămintea și
pluta
(Portugalia este principalul producător mondial de plută),
84
produsele de lemn și băuturile.
85
Protestele din noiembrie 2011 împotriva măsurilor de austeritate, în fața
Adunării Republicii
⁠(
În al doilea deceniu al secolului al XXI-lea, economia portugheză a suferit cea mai severă recesiune de după 1974, care a făcut ca țara să trebuiască să fie salvată de la încetarea de plăți de Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional. Pachetul convenit în 2011 impunea ca Portugalia să pună în aplicare o serie de măsuri de austeritate în schimbul unei finanțări de 78 de miliarde de euro. În mai 2014, țara a ieșit din acord, dar și-a reafirmat angajamentul de a păstra ritmul reformelor. În acel moment, economia se contractase cu 0,7% în primul trimestru al lui 2014, în timp ce șomajul, încă ridicat, își începuse scăderea, ajungând la 15,3%.
86
Salariul mediu în Portugalia este 910 € pe lună (net), excluzând aici liber-profesioniștii,
87
în timp ce
salariul minim
, reglementat prin lege, este 530 de euro pe lună (plătit de 14 ori pe an).
Raportul Global al Competitivității
⁠(
pe 2014–2015, publicat de
Forumul Economic Mondial
, punea Portugalia pe locul al 36-lea pe indicele economic, o creștere abruptă de pe poziția a 51-a unde se afla în 2013–2014.
Indicele Calității Vieții calculat de
Economist Intelligence Unit
⁠(
punea Portugalia pe locul 19 în lume pe anul 2005, în fața altor țări avansate economic și tehnologic, ca Franța, Germania, Regatul Unit și Coreea de Sud, dar cu 9 locuri în urma singurului său vecin, Spania;
88
aceasta în ciuda faptului că Portugalia rămâne una din țările cu cel mai mic PIB pe cap de locuitor din Europa de Vest.
89
Portugalia are a 13-a cea mai mare
rezervă de aur
⁠(
din lume.
Printre cele mai mari
companii de stat
se numără
Águas de Portugal
⁠(
(apă),
Caixa Geral de Depósitos
⁠(
(bancă),
Comboios de Portugal
(căi ferate),
Companhia das Lezírias
⁠(
(agricultură) și
RTP
⁠(
(media). Unele foste entități de stat sunt administrate de
holdingul
⁠(
de stat
Parpública
⁠(
, care este
acționar
al mai multor companii publice și private. Printre alte companii de stat privatizate recent se numără
CTT
⁠(
(poșta),
TAP Portugal
(companie aeriană) și
ANA
⁠(
(aeroporturile).
Companiile listate pe
bursa de acțiuni
Euronext Lisabona
, cum ar fi
EDP
⁠(
Galp
⁠(
Jerónimo Martins
⁠(
Mota-Engil
⁠(
Novabase
⁠(
Semapa
⁠(
The Navigator Company
⁠(
Altice Portugal
⁠(
și
Sonae
⁠(
, sunt printre cele mai mari corporații din Portugalia în materie de număr de angajați,
venit net
și
cotă de piață
internațională. Euronext Lisabona este principala bursă de acțiuni din Portugalia și face parte din
NYSE Euronext
, prima bursă globală de acțiuni.
PSI-20
⁠(
este cel mai selectiv și celebru
indice bursier
portughez.
Fondul Monetar Internațional
a emis un raport actualizat despre economia Portugaliei la jumătatea lui 2017, cu perspective bune pe termen scurt și cu o creștere a investițiilor și exporturilor față de anii anteriori. Din cauza unui excedent bugetar înregistrat în 2016, țara nu mai era supusă procedurii de deficit excesiv, care fusese implementată în timpul crizei financiare anterioare. Sistemul bancar era mai stabil, deși încă mai existau credite neperformante și datorii ale companiilor. FMI recomanda rezolvarea acestor probleme pentru ca Portugalia să poată atrage mai multe investiții private.
90
Sectorul primar
modificare
modificare sursă
Regiunea
Alentejo
este cunoscută ca „grânarul Portugaliei”, aici cultivându-se cel mai mult grâu și cel mai mult stejar de plută.
Agricultura în Portugalia
⁠(
se bazează pe unități mici și mijlocii, împrăștiate și aflate în proprietatea unor familii. Sectorul include și o parte de
agrobusinessuri
⁠(
mai mari, orientate pe export, care practică
agricultura intensivă
, între care companii ca
Vitacress
⁠(
de la
Grupo RAR
⁠(
Sovena Group
⁠(
Lactogal
⁠(
Vale da Rosa
⁠(
Companhia das Lezírias
⁠(
și
Valouro
⁠(
. Țara produce o gamă largă de produse agricole și animaliere, între care
tomate
citrice
legume verzi
⁠(
orez
porumb
grâu
orz
măsline
oleaginoase
fructe cu coajă de lemn
cireșe
⁠(
afine
⁠(
struguri de masă
⁠(
ciuperci comestibile
lactate
carne de pasăre
și
de vită
⁠(
Exploatarea forestieră
⁠(
a jucat și ea un important rol economic în comunitățile rurale și în industrie (anume
industria hârtiei
⁠(
unde activează
The Navigator Company
⁠(
, a
prelucrării lemnului
⁠(
unde operează
Sonae Indústria
⁠(
, și a
mobilei
care includes mai multe fabrici aflate mai ales în zona
Paços de Ferreira
, centrul operațiunilor industriale majore din Portugalia deținute de
IKEA
). În 2001, producția agricolă reprezenta 4 procente din PIB național.
Putere maritimă tradițională, Portugalia are o puternică tradiție în
sectorul pescuitului
⁠(
și este una din țările cu cele mai mari niveluri ale consumului de pește pe cap de locuitor.
91
Principalele porturi pescărești din Portugalia (inclusiv Azore și Madeira), după masa totală descărcată pe an, sunt porturile
Matosinhos
Peniche
Olhão
Sesimbra
⁠(
Figueira da Foz
Sines
Portimão
și
Madeira
. Produsele portugheze din pește sunt exportate prin mai multe companii, sub mai multe mărci diferite, cum ar fi
Ramirez
⁠(
, cel mai vechi producător de conserve de pește încă activ.
Portugalia este un important producător european de
minereu
și se numără printre principalii producători europeni de
cupru
. Aici se produc cantități notabile de
staniu
wolfram
și
uraniu
. Țării însă îi lipsește potențialul de a efectua
prospectări de hidrocarburi
și
aluminiu
, limitare care a frânat dezvoltarea sectoarelor
minier
⁠(
și
metalurgic
în Portugalia. Deși are rezerve bogate de fier și cărbune—în special în nord—după revoluția din 1974 și
globalizarea economică
⁠(
ce a urmat, competitivitatea scăzută a dus la scăderea activității de extracție a acestor minereuri. Printre cele mai cunoscute mine portugheze care încă mai funcționează se numără
Panasqueira
⁠(
și
Neves-Corvo
⁠(
Sectorul secundar
modificare
modificare sursă
Fabrică de celuloză și hârtie a companiei
The Navigator Company
⁠(
la
Setúbal
Industria este diversificată, cu ramuri de la cea
automobilistică
Volkswagen Autoeuropa
⁠(
și
Groupe PSA
),
aerospațială
Embraer
și
OGMA - Indústria Aeronáutica de Portugal
⁠(
),
electronică
⁠(
și
textilă
⁠(
, la cea
alimentară
chimică
, a
cimentului
și a
celulozei
⁠(
. Fabrica de asamblare
Volkswagen Autoeuropa
⁠(
a Grupului Volkswagen din
Palmela
⁠(
este printre cele mai mari proiecte de
investiții străine directe
⁠(
din Portugalia. Industrii netradiționale bazate pe tehnologii, cum sunt cele
aerospațială
⁠(
biotehnologia
și
tehnologia informației
, s-au dezvoltat în mai multe zone din țară.
Alverca do Ribatejo
Covilhã
92
Évora
93
și
Ponte de Sor
sunt principalele centre ale industriei aerospațiale din Portugalia, în frunte cu compania braziliană Embraer și cea portugheză OGMA. De la începutul secolului al XXI-lea, s-au înființat numeroase companii de biotehnologie și tehnologia informației, fiind concentrate în zonele metropolitane
Lisabona
Porto
⁠(
Braga
Coimbra
și
Aveiro
Sectorul terțiar
modificare
modificare sursă
De la stânga la dreapta: Vedere din
Câmara de Lobos
Madeira
; vedere din
Nazaré
Estremadura
⁠(
; canalele din
Aveiro
Beira
⁠(
Palatul Național Pena
⁠(
Sintra
Sectoarele bancar și al asigurărilor au înregistrat performanțe bune până la
criza financiară de la sfârșitul deceniului anilor 2000
⁠(
, aceasta a reflectând parțial o extinderea rapidă în adâncime a pieței din Portugalia. Deși sensibile la diferite tipuri de
riscuri
de piață, s-a estimat că în ansamblu atât sectorul asigurărilor de viață cât și cel al altor asigurări pot rezista la mai multe șocuri dure, deși impact asupra asiguratorilor individuali variază mult.
94
Călătoriile și
turismul
⁠(
continuă să fie extrem de importante pentru Portugalia. A fost nevoie ca țara să se concentreze pe atracții de nișă, cum ar fi turismul sanitar, natural și rural, pentru a rămâne înaintea concurenților.
95
Portugalia se numără printre cele mai vizitate 20 de țări din lume, primind în medie 13 milloane de turiști străini anual.
96
În 2014, Portugalia a fost aleasă
cea mai bună țară europeană
de către
USA Today
97
Atracțiile turistice ale Portugaliei sunt Lisabona, Algarvele,
Madeira
, Porto și orașul
Coimbra
. Numărul de turiști atras de Lisabona pune orașul pe locul al 16-lea în Europa
98
(cu șapte milioane de turiști în hotelurile din oraș în 2006).
99
De asemenea, între 4–5 milioane de pelerini religioși vizitează
Fátima
anual, unde legendele creștine spun că Fecioara Maria s-a arătat în fața a trei copii de ciobani în 1917.
Sanctuarul din Fátima
⁠(
este unul dintre cele mai mari altare romano-catolice din lume. Guvernul portughez continuă să promoveze și să dezvolte noi destinații turistice, cum ar fi
Valea Douro
, insula
Porto Santo
⁠(
, și
Alentejo
Legenda cocoșului din Barcelos vorbește despre intervenția miraculoasă a unui cocoș mort prin s-a demonstrat nevinovăția unui om acuzat și condamant pe nedrept la moarte. Povestea este asociată cu statuia
calvarului
⁠(
din secolul al XVII-lea și care face parte din colecția Muzeului Arheologic din Paço dos Condes, un palat gotic din
Barcelos
, în nord-vestul țării. Reprezentări ale
cocoșului din Barcelos
⁠(
sunt vândute turiștilor ca
suveniruri
Tradiția portugheză
Bisalhães
a olăritului vaselor negre este inclus de UNESCO în lista patrimoniului mondial intangibil.
100
Sectorul cuaternar
modificare
modificare sursă
Laboratorul Internațional Iberic de Nanotehnologie
⁠(
, înființat în 2005, cu sediul la
Braga
Observatório Astronómico de Lisboa
⁠(
, cel mai vechi (1878) observator astronomic din Portugalia
Fundația Champalimaud
⁠(
din
Lisabona
, unul dintre cele mai importante centre de cercetare din lume în oncologie
Cercetarea științifică și tehnologică în Portugalia se efectuează în principal în cadrul unei rețele de unități
cercetare-dezvoltare
⁠(
ce aparțin
universităților publice
⁠(
și a institutelor autonome de stat în cercetare, ca
INETI
– Instituto Nacional de Engenharia, Tecnologia e Inovação
⁠(
și
INRB
– Instituto Nacional dos Recursos Biológicos
⁠(
. Finanțarea și managementul sistemului de cercetare se efectuează în principal sub autoritatea
Ministerului Științei, Tehnologiei și Învățământului Superior
⁠(
(MCTES), inclusiv prin
Foundation for Science and Technology
⁠(
(FCT) subordonată acestuia din urmă.
Cele mai mari unități de R&D ale universităților publice după volumul granturilor de cercetare și a publicațiilor cu recenzie științifică se numără instituțiile de cercetare în
bioștiințe
cum ar fi
Instituto de Medicina Molecular
⁠(
Centrul de Neuroștiințe și Biologie Celulară
⁠(
Institutul de Patologie Moleculară și Imunologie al Universității din Porto
⁠(
Institute for Molecular and Cell Biology
⁠(
și
Institutul de Științe Biomedicale Abel Salazar
⁠(
Printre cele mai mari institute de cercetări private din Portugalia se numără
Instituto Gulbenkian de Ciência
⁠(
și
Fundația Champalimaud
⁠(
, un centru de cercetare în neuroștiințe și oncologie care decernează anual unul dintre cele mai mari premii științifice din lume. Multe companii industriale și de înaltă tehnologie, naționale și multinaționale, efectuează activități de cercetare și dezvoltare. Una dintre cele mai vechi societăți științifice din Portugalia este
Academia de Științe din Lisabona
⁠(
, fondată în 1779.
Printre eforturile bilaterale
iberice
de cercetare finanțate de stat se numără
Laboratorul Internațional Iberic de Nanotecnologie
⁠(
și platforma de
calcul distribuit
Ibercivis
⁠(
, proiecte de cercetări comune cu Spania. Portugalia este membră a mai multor organizații științifice paneuropene. Printre acestea, se numără
Agenția Spațială Europeană
(ESA),
Laboratorul European de Fizica Particulelor
(CERN),
ITER
, și
European Southern Observatory
(ESO).
Portugalia are cel mai mare
acvariu
din Europa,
Oceanariul din Lisabona
⁠(
, și portughezii au mai multe alte organizații notabile care se ocupă de expoziții științifice și popularizarea științei, cum ar fi agenția de stat
Ciência Viva
, un program al Ministerului Portughez al Științei și Tehnologiei pentru promovarea culturii științifice și tehnologice în rândul populației portugheze,
101
Muzeul Științific al Universității din Coimbra
⁠(
Muzeul Național de Istorie Naturală
⁠(
de la Universitatea din Lisabona, și
Visionarium
⁠(
. După apariția și creșterea mai multor
parcuri științifice
pe mapamond, prin care s-a contribuit la crearea de numeroase afaceri științifice, tehnologice și bazate pe cunoaștere, Portugalia a început să dezvolte mai multe
102
parcuri științifice în toată țara. Printre acestea, se numără
Taguspark
⁠(
(în
Oeiras
),
Coimbra iParque
⁠(
(în
Coimbra
),
biocantul
⁠(
(în
Cantanhede
),
Madeira Tecnopolo
⁠(
103
(în
Funchal
),
Sines Tecnopolo
⁠(
104
(în
Sines
), Tecmaia
105
(în
Maia
) și
Parkurbis
⁠(
106
(în
Covilhã
). Companiile își mută sediul în parcurile științifice din Portugalia pentru a profita de o serie de servicii de la consiliere financiară și legală până la suport tehnologic și de marketing.
António Egas Moniz
, un fizician portughez care a dezvoltat
angiografia cerebrală
⁠(
și
leucotomia
, primit în 1949
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină
– este primul portughez laureat al unui
Premiu Nobel
și singurul într-un domeniu științific.
European Innovation Scoreboard
⁠(
2011 plasa inovațiile de origine portugheză pe locul al 15-lea, cu creșteri imresionante ale investițiilor și producției inovative.
107
Transporturi
modificare
modificare sursă
Podul Vasco da Gama
peste
Tagus
este cel mai lung din Europa.
Avion al companiei
TAP Portugal
Airbus
A320-214
).
Metroul din Lisabona
, cel mai vechi și mai mare sistem de transport urban rapid din Portugalia
La sfârșitul anilor 1970,
creșterea economică rapidă
⁠(
a Portugaliei condusese la o creștere a
consumului
și la achiziția de noi automobile, ceea ce a stabilit transporturile ca destinație prioritară a investițiilor de stat. În anii 1990, din nou, după ce a aderat la
Comunitatea Economică Europeană
, țara a construit multe noi autostrăzi. Astăzi, țara are o rețea de drumuri de
68.732 km
, dintre care aproape
3.000 km
fac parte dintr-un sistem de 44 de autostrăzi. Deschisă în 1944, prima autostradă (de la Lisabona la Stadionul Național) a fost un proiect inovator prin care Portugalia a fost una din primele țări din lume care au deschis o autostradă (acest drum a devenit ulterior autostrada Lisabona-Cascais, sau A5).
Deși s-au construit și alte câteva tronsoane prin 1960 și 1970, abia după începutul deceniului anilor 1980 s-a implementat un program extins de construcție de autostrăi. În 1972,
Brisa
⁠(
, concesionarul drumurilor, s-a înființat pentru a gestiona multe din autostrăzi. Pe multe drumuri se plătesc taxe de utilizare, vezi
Via Verde
⁠(
Podul Vasco da Gama
este cel mai lung pod din Europa.
108
109
Teritoriul de
89.015 km²
al
Portugaliei Continentale
⁠(
este deservit de patru aeroporturi internaționale aflate lângă principalele orașe,
Lisabona
Porto
Faro
și
Beja
. Poziția geografică face din Lisabona un punct de oprire al multor linii aeriene străine.
Compania-fanion
⁠(
națională este
TAP Portugal
, deși și alte linii aeriene interne furnizează servicii de transport aerian. Guvernul a hotărât construirea unui nou aeroport lângă Lisabona, la
Alcochete
⁠(
, în locul
Aeroportului Lisabona Portela
, dar acest plan a fost amânat din cauza măsurilor de austeritate. Actualmente, cele mai importante aerporturi sunt la
Lisabona
Porto
Faro
Funchal
(Madeira), și
Ponta Delgada
(Azore), gestionate de autoritatea națională aeroportuară
ANA – Aeroportos de Portugal
⁠(
. Un alt aeroport important este Aeroporto Internacional das Lajes de pe insula Terceira din Azore. Acesta servește drept unul din cele două aeroporturi care deservesc conexiuni cu țări din afara Uniunii Europene pentru nouă insule din Azore. El servește și drept bază militară aeriană a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite. Baza continuă să rămână în uz și astăzi.
Sistemul feroviar național se extinde în toată țara și este conectat cu Spania, fiind susținut și administrat de
Comboios de Portugal
Transportul feroviar
de pasageri și mărfuri se face pe cei
2.791 km
de cale ferată, dintre care
1.430 km
sunt electrificați și circa
900 km
permit viteze de peste
120 km/h
. Rețeaua de cale ferată este una cu
ecartament
foarte larg (iberic) și este gestionată de
REFER
⁠(
în timp ce transportul de călători și marfă sunt responsabilitatea
Comboios de Portugal
(CP), ambele companii publice. În 2006, CP a transportat 133
milioane de pasageri și
9.750.000 t
de mărfuri.
Principalele porturi maritime sunt la
Sines
Lisabona
Leixões Port
⁠(
Setúbal
Aveiro
Figueira da Foz
, și
Faro
Cele două arii metropolitane mari au rețele de transport rapid:
Metroul din Lisabona
și
Metro Sul do Tejo
în
Zona Metropolitană Lisabona
și
Metroul din Porto
în
Zona Metropolitană Porto
⁠(
, fiecare cu peste
35 km
de linii. În Portugalia,
tramvaiul din Lisabona
⁠(
a fost aprovizionat cu material rulant de
Companhia de Carris de Ferro de Lisboa
Carris
), timp de peste un secol. În
Porto
rețeaua de tramvai
⁠(
, din care se mai păstrează doar o linie turistică pe malurile râului
Douro
, a început a fi construită la 12 septembrie 1895 (prima în
Peninsula Iberică
). Toate marile orașe au propria rețea de transport public, precum și servicii de taxi.
Energia
modificare
modificare sursă
Ferme solare în Madeira (sus) și
Centrala Hidroelectrică Alqueva
⁠(
(jos)
Portugalia are resurse considerabile de energie hidroelectrică și eoliană, cele mai eficiente surse de energie regenerabilă. De la începutul secolului al XXI-lea, a apărut o tendință către dezvoltarea unei industrii de energie regenerabilă și de reducere a consumului și utilizării de combustibili fosili. În 2006, cea mai mare centrală
solară
de la acea dată,
Stația de Energie Fotovoltaică Moura
⁠(
, a intrat în funcțiune lângă
Moura
, în sud, în timp ce prima fermă energetică ce exploatează
energia valurilor
Ferma de Valuri Aguçadoura
⁠(
, s-a deschis în
regiunea Norte
(2008). La sfârșitul lui 2006, 66% din energia electrică din țară provenea din surse fosile (cărbuni și hidrocarburi), în timp ce 29% provenea din
hidroenergie
și 6% din
energie eoliană
110
În 2008, resursele de energie regenerabilă produceau 43% din consumul național de electricitate, deși producția hidroelectrică scăzuse din cauza secetei.
111
În iunie 2010, exporturile de electricitate depășiseră importurile. În perioada ianuarie-mai 2010, 70% din producția națională de energie provenea din surse regenerabile.
112
Compania națională portugheză de transport energetic,
Redes Energéticas Nacionais
⁠(
(REN), utilizează modele sofisticate de predicție a vremii, mai ales a vânturilor, precum și programe pe calculator pentru a calcula energia produsă de diferite centrale de energie regenerabilă. Înainte de revoluția solar-eoliană, Portugalia genera energie electrică în hidrocentrale de mai multe decenii. Noile programe combină vântul cu apa: turbine eoliene pompează apa în rezervoare pe timp de noapte, cea mai vântoasă perioadă; apoi apa este lăsată să curgă la vale prin turbine pe timp de zi, generând electricitate, atunci când cererea de consum este mai mare. Sistemul de distribuție al Portugaliei a devenit și el bidirecțional. În loc doar de a livra energie, el extrage energie și de la cele mai mici generatoare, cum ar fi panourile solare de pe acoperișurile caselor. Guvernul a încurajat agresiv aceste contribuții stabilind un preț special pentru cei care doresc să cumpere generatoare solare de acoperiș.
Demografie
modificare
modificare sursă
Articol principal:
demografia Portugaliei
Femei în costum tradițional din
Minho
⁠(
(sus) și
fadistas
cântând la
mănăstirea Jerónimos
⁠(
(jos)
Institutul Național Portughez de Statistică (în
portugheză
INE –
National Institute of Statistics
⁠(
) estima, pe baza recensământului din 2011, populația la
10.562.178
de locuitori (dintre care 52% femei, 48% bărbați). În 2017 și după cifrele actualizate, se estimează o scădere a populației la
10.294.289
locuitori.
113
Această populație a fost relativ omogenă de-a lungul majorității istoriei sale: o religie unică (romano-catolicismul) și o limbă unică au contribuit la această uniformitate etnică și națională, mai ales după expulzarea
maurilor
și
evreilor
114
Mai multe dintre aceste minorități au rămas însă în Portugalia, cu condiția convertirii la catolicism, cei care au acceptat aceste condiții fiind denumiți după aceea
Mouriscos
⁠(
și
Cristãos Novos
(creștini noi, sau foști evrei). Un număr mic al foștilor evrei au continuat să practice iudaismul rabinic în secret de-a lungul multor generații, ca în cazul
evreilor din Belmonte
⁠(
, un mic oraș din interiorul țării, unde astăzi localnicii sunt liberi să practice iudaismul. După 1772, distincția între vechii și noii creștini a fost abolită prin decret. Printre noii creștini portughezi mai cunoscuți s-au numărat matematicianul
Pedro Nunes
⁠(
și medicul și naturalistul
Garcia de Orta
⁠(
Portughezii autohtoni sunt un grup etnic
iberic
, a căror descendență este foarte similară cu alte
popoare mediteraneene
⁠(
din
Europa de Vest
și
de Sud
, în particular cu
spaniolii
, și unii
francezi
și
italieni
din unele zone cu care împart aceeași descendență, istorie și o proximitate culturală.
Cea mai importantă influență demografică asupra portughezilor moderni pare a fi și cea mai veche; interpretările actuale ale datelor din
cromozomii Y
și
ADN mitocondrial
sugerează că portughezii își au originile în popoarele
paleolitice
care au început să sosească pe continentul european acum circa
45.000
de ani. Toate migrațiile ulterioare au lăsat și ele un impact, genetic și cultural, dar principala sursă demografică a portughezilor rămâne paleoliticul. Studiile genetice arată că populațiile portugheze nu sunt semnificativ diferite de alte populații europene.
115
Rata totală a fertilității în 2015 era estimată la 1,52 copii născuți/femeie, sub rata de înlocuire de 2,1.
116
În 2016, 52,8% din nașteri au fost înregistrate la femei necăsătorite.
117
Ca și majoritatea țărilor occidentale, Portugalia se confruntă cu problema fertilității reduse: țara are
rată a fertilității sub pragul de înlocuire
⁠(
începând din anii 1980.
118
Structura societății portugheze este caracterizată printr-o inegalitate în creștere, care în 2015 punea țara în treimea inferioară a clasamentului Indicelui Dreptății Sociale pentru Uniunea Europeană.
119
Urbanizare
modificare
modificare sursă
Cele mai mari orașe din
Portugalia
INE
, recensământul din 2011
Loc
Numele orașului
Regiune
Pop.
Loc
Numele orașului
Regiune
Pop.
Lisabona
Porto
Lisabona
Lisabona
545.245
11
Queluz
Lisabona
75.169
Vila Nova de Gaia
Amadora
Porto
Norte
237.559
12
Rio Tinto
Norte
64.815
Vila Nova de Gaia
Norte
186.502
13
Barreiro
Lisabona
63.353
Amadora
Lisabona
175.136
14
Aveiro
Centro
60.058
Braga
Norte
136.885
15
Viseu
Centro
57.975
Funchal
Madeira
111.541
16
Odivelas
Lisabona
56.847
Coimbra
Centro
105.842
17
Leiria
Centro
50.533
Setúbal
Lisabona
98.131
18
Matosinhos
Norte
49.486
Almada
Lisabona
96.404
19
Guimarães
Norte
47.588
10
Agualva-Cacém
Lisabona
79.805
20
Faro
Algarve
47.575
Imigrația
modificare
modificare sursă
Top origins for foreign-born naturalized citizens of Portugal
În 2007, Portugalia avea
10.617.575
de locuitori dintre care
332.137
erau
imigranți
⁠(
legali.
120
În 2015, Portugalia avea
10.341.330
de locuitori, dintre care
383.759
erau imigranți legali, care alcătuiau 3,7% din populație.
121
La recensământul din 2021, populația rezidentă a țării era de 10.343.066 locuitori, în scădere cu 2,1% față de 2011. Din aceștia, 542.314 erau cetățeni străini (+37% față de 2011), mai ales brazilieni (199,8 mii), angolezi (31,6 mii), capverdieni (27,1 mii), britanici (24,6 mii), ucraineni (21,2 mii), francezi (19,1 mii), chinezi (16,6 mii), bissagoani (15,3 mii), indieni (14,1 mii), români (13,8 mii), italieni (13,8 mii), nepalezi (13,2 mii), spanioli (12,8 mii), germani (11,2 mii) și sao tomezi (10 mii).
Pe continente, 39,8% din străini erau cetățeni ai unor țări din America de Sud, 18% din Africa, 17,6% din U.E., 11,2% din restul Europei, 12,1% din Asia, 1,2% din America de Nord și 0,1% din Oceania.
Istoria colonială
a Portugaliei a fost de mult timp o piatră de hotar a identității naționale, ca și poziția geografică în colțul sud-vestic al Europei, pe malul Oceanului Atlantic. A fost una dintre ultimele puteri coloniale vest-europene care a renunțat la teritoriile sale de peste mări (
Angola
și
Mozambic
în 1975), predând apoi și administrarea orașului
Macau
către Republica Populară Chineză la sfârșitul lui 1999. Ca urmare, a influențat și a fost influențată de culturi din fostele colonii, manifestate și prin imigrație din aceste foste teritorii din motive atât economice cât și personale. De mult timp sursă de emigrație (marea majoritate a
brazilienilior
⁠(
sunt de origine portugheză),
122
Portugalia a devenit între timp o destinație de imigrație,
123
și nu doar din ultimele teritorii de peste mări din
India
⁠(
(până în 1961),
Africa
⁠(
(până în 1975), și
Orientul Îndepărtat
(până în 1999). Circa 800.000 de portughezi s-au întors în Portugalia după ce posesiunile africane ale țării au dobândit independență în 1975.
122
După anii 1990, împreună cu o explozie a domeniului
construcțiilor
, câteva valuri de
ucraineni
brazilieni
africani lusofoni
⁠(
și nelusofoni s-au stabilit în această țară. Au venit și
români
din
Republica Moldova
kosovari
⁠(
și
chinezi
⁠(
. Populația de
romi
a Portugaliei este estimată la circa 40.000.
124
Mai mulți alți
cetățeni europeni
, predominant din Regatul Unit, dar și din țări europene
nordice
, au devenit rezidenți permanenți ai țării (comunitatea britanică fiind formată predominant din pensionari care trăiesc în Algarve și Madeira).
125
Religie
modificare
modificare sursă
Religiile în Portugalia (recensământ 2011)
126
Romano-catoliciism
81.0%
Alți
creștini
3.3%
Alții
0.6%
Fără religie
6.8%
Nedeclarată
8.3%
Sanctuarul Hristos Regele
⁠(
și
Sanctuarul Doamna Noastră de la Fátima
⁠(
din Portugalia sunt două dintre cele mai vizitate locuri de pelerinaj catolic din lume.
Conform recensământului din 2011, 81.0% din populația portugheză este
romano-catolică
127
Țara are și mici comunități protestante,
mormone
musulmane
⁠(
hinduse
⁠(
Sikh
⁠(
ortodoxe
, de
martori ai lui Iehova
Credința Bahá'í
budiste
iudaice
și
spiritiste
. Influențele din partea
religiilor tradiționale africane
și chinezești se simt și ele printre mulți oameni, mai ales în domeniile legate de medicina tradițională chinezească sau practica vracilor africani. Circa 6,8% din populație s-a declarat fără religie, și 8,3% nu au dat răspuns despre religia lor.
128
În 2012, un studiu efectuat de Universitatea Catolică a arătat că 79,5% din portughezi se consideră catolici, și 18%
participă regulat la liturghie
⁠(
. Aceste cifre reprezintă o scădere de la procentul de 86,9% catolici în 2001, în aceeași perioadă numărul celor care nu au religie a crescut de la 8,2% la 14,2%.
129
Multe sărbători, festivaluri și tradiții portugheze au origine sau conotație creștină. Deși relațiile între statul portughez și Biserica Romano-Catolică au fost în general stabile și amiabile din primii ani de statalitate a națiunii portugheze, puterea lor relativă a fluctuat. În
secolele al XIII-lea și al XIV-lea
⁠(
, biserica s-a bucurat atât de bogății și putere datorită rolului jucat de ea în
Reconquista
, identificării ei apropiate cu naționalismul portughez timpuriu și cu fondarea sistemului de educație portughez, inclusiv a
primei universități
Creșterea
imperiului colonial portughez
a făcut din
misionari
agenți importanți ai
colonizării
, cu roluri importante în
educarea
și
evanghelizarea
⁠(
popoarelor din toate continentele locuite. Creșterea mișcărilor
liberale
⁠(
și
republicane
incipiente în aceste perioade, culminând cu formarea
Primei Republici Portugheze
(1910–26), a schimbat rolul și importanța religiei organizate.
Portugalia este un
stat secular
biserica și statul au fost formal separate
din timpul Primei Republici Portugheze, separație reiterată ulterior în
Constituția Portugheză
din 1976. În afara Constituției, cele mai importante două documente legate de
libertatea religiei
în Portugalia sunt Concordatul din 1940 (cu modificări în 1971) între Portugalia și
Sfântul Scaun
și Legea Libertății de Religie din 2001.
Limba
modificare
modificare sursă
Semn bilingv în portugheză și
mirandeză
în
Miranda do Douro
Trás-os-Montes
⁠(
Portugheza
este a 6-a cea mai vorbită limbă din lume, cu circa 260 de milioane de vorbitori.
Portugheza este limba oficială a Portugaliei. Ea este o
limbă romanică
apărută în ceea ce astăzi reprezintă
Galicia
și
Portugalia de Nord
, individualizată din
galiciano-portugheză
⁠(
, limba comună a galicienilor și portughezilor înainte de formarea Portugaliei. În special în nordul țării, mai există încă similitudini între culturile galiciană și portugheză. Regiunea Galicia este membru-observator cu rol consultativ în
Comunitatea Țărilor Lusofone
. Conform Etnologului Limbilor, portugheza și spaniola au o similaritate lexicală de 89% – vorbitorii oricăreia din cele două limbi pot comunica cu cei ai celeilalte.
Portugheza provine din
latina
vorbită de
popoarele preromane ale Peninsulei Iberice
⁠(
în special
celți
tartesieni
lusitani
⁠(
și
iberi
⁠(
romanizate
acum circa 2000 de ani. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, limba s-a răspândit în toată lumea prin intermediul imperiului colonial și comercial fondat de Portugalia între 1415 și 1999.
130
Portugheza este vorbită ca limbă națională pe cinci continente diferite, Brazilia fiind țara cu cei mai mulți vorbitori de portugheză (209,5 milioane de vorbitori în 2016).
131
132
În 2013, portugheza era limbă oficială în Brazilia, Angola, Mozambic, Capul Verde, São Tomé și Príncipe, Guinea-Bissau, Guinea Ecuatorială și
Timorul de Est
. Aceste țări, plus Regiunea Administrativă Specială
Macau
a Republicii Populare Chineze, unde portugheza este cooficială împreună cu cantoneza, formează
Lusosfera
⁠(
, termen extras din numele vechii
provincii romane
Lusitania
”, care se suprapune peste teritoriul portughez actual de la sud de râul
Douro
133
Mirandeza
este recunoscută ca limbă regională cooficială în câteva comune din nord-estul Portugaliei. Circa 6000 până la 7000 de vorbitori de mirandeză sunt atestați în Portugalia.
134
Conform
International English Proficiency Index
⁠(
, în Portugalia nivelul aptitudinilor localnicilor de vorbire a
limbii engleze
este mai mare decât în țări ca
Italia
Franța
sau
Spania
135
Educație
modificare
modificare sursă
Înființată în 1290,
Universitatea din Coimbra
este cea mai veche din Portugalia.
Universitatea din Porto
⁠(
este a doua ca mărime din Portugalia și principala universitate de cercetare.
Sistemul de educație este împărțit în nivelul preșcolar (copii sub 6 ani), educație elementară (nouă ani, în trei subniveluri, obligatoriu), educația secundară (liceul; 3 ani, obligatoriu din 2010), și educația superioară. Universitățile sunt organizate de regulă pe
facultăți
Rata alfabetizării adulților este de 99%. Rata înscrierilor la școlile primare este de 100%.
Conform
Programului Internațional de Evaluare a Elevilor
(PISA) 2015, elevul portughez mediu de 15 ani se clasează semnificativ peste media
OCDE
la citit, matematică și științe, pe un similar level cu elevii din Norvegia, Polonia, Danemarca și Belgia, cu 501 puncte (media fiind de 493). Rezultatele elevilor portughezi la testele PISA sunt într-o permanentă îmbunătățire, depășind mai multe state occidentale foarte dezvoltate, ca SUA, Austria, Franța și Suedia.
136
137
Circa 40% din cetățenii cu vârstă de facultate (20 de ani) merg la una din instituțiile de învățământ superior ale Portugaliei
138
139
(față de 50% în Statele Unite și 35% în țările OCDE). Pe lângă faptul că este o destinație pentru
studenți internaționali
⁠(
, Portugalia este printre principalele țări de origine ale multor studenți internaționali. Toți studenții, interni și internaționali, erau in 2005 în număr de 380.937.
Universitățile portugheze există din 1290.
Cea mai veche universitate din Portugalia
a fost înființată la Lisabona și apoi s-a mutat la
Coimbra
. Istoric, în cadrul Imperiului Portughez, portughezii au fondat cea mai veche școală de inginerie din
Americi
Instituto Militar de Engenharia
⁠(
din
Rio de Janeiro
) în 1792, precum și cel mai vechi colegiu medical din Asia (
Escola Médico-Cirúrgica
⁠(
din
Goa
) în 1842. Actualmente, cea mai mare universitate din Portugalia este
Universitatea din Lisabona
⁠(
Procesul de la Bologna
a fost adoptat din 2006 de către universitățile și politehnicile portugheze. Învățământul superior în instituțiile de stat este furnizat pe baze competitive, aplicându-se un sistem de
numerus clausus
printr-o bază de date națională de admiteri. Fiecare instituție de învățământ superior oferă însă și un număr de locuri libere în afara procesului normal de admitere pentru sportivi, persoane de peste 23 de ani,
studenți internaționali
⁠(
, studenți din alte
țări lusofone
⁠(
, absolvenți ai altor instituții, studenți din alte instituții (transfer academic), foști studenți (readmitere), și schimb de curriculum, conform unor standarde și reglementări specifice stabilite de fiecare instituție sau facultate.
Majoritatea costurilor studiilor sunt suportate din bani publici. Cu toate acestea, întrucât taxele de studii cresc și cum multe instituții de învățământ superior atrag noi tipuri de studenți (part-time sau la seral), cum ar fi angajați, oameni de afaceri, părinți și pensionari, multe facultăți fac profituri substanțiale de la fiecare student înscris, cu beneficii pentru veniturile universității și fără a pierde din calitatea educației (măsurată în raportul profesori/elevi, calculatoare/elevi, dimensiunea sălii/elevi etc.).
Portugalia a convenit acorduri de cooperare cu MIT și alte instituții americane pentru a promova dezoltarea și a crește eficiența cercetării și învățământului superior în țară.
Sănătatea
modificare
modificare sursă
Spitalul Santo António din
Porto
(sus), și Spitalul Santa Maria din
Lisabona
(jos).
Conform
Raportului Dezvoltării Umane
, pe 2015,
speranța de viață medie
în acel an era de 81,3 ani.
140
Portugalia se clasează pe locul 12 în clasamentul celor mai bune sisteme sanitare din lume, în fața unor țări foarte dezvoltate, ca Regatul Unit, Germania ori Suedia.
141
142
Sistemul sanitar portughez se caracterizează prin trei sisteme care coexistă: Serviciul Național de Sănătate (
Serviço Nacional de Saúde
, SNS), scheme speciale de asigurare socială de sănătate pentru anumite profesii (subsisteme de sănătate) și asigurări sanitare private. SNS furnizează acoperire universală. În plus, circa 25% din populație este acoperită de subsistemele sanitare, 10% de asigurări private și alte 7% de fonduri mutuale.
Ministerul Sănătății este responsabil cu dezvoltarea politicii sanitare precum și cu administrarea SNS. Cinci administrații regionale de sănătate se ocupă cu implementarea obiectivelor politicii naționale de sănătate, dezvoltarea de îndrumări și protocoale, și supervizarea furnizării îngrijirii medicale. Eforturile de descentralizare au avut ca scop mutarea responsabilității administrative și financiare la nivel regional. În practică, însă, autonomia administrațiilor sanitare regionale asupra bugetelor și cheltuielilor este limitată la îngrijirea primară.
SNS este predominant finanțat prin impozite. Contribuțiile angajatorilor (inclusiv statul) și angajaților reprezintă principalele surse de finanțare a subsistemelor sanitare. Plățile directe ale pacienților și asigurările sanitare facultative reprezintă o mare parte a finanțării
Ca și în alte țări Eur-A, majoritatea portughezilor mor de
boli netransmisibile
⁠(
. Mortalitatea de
boli cardiovasculare
(CVD) este mai ridicată decât în media
zonei Euro
, dar principalele sale două componente, bolile cardiace ischemice și bolile cerebrovasculare, prezintă tendințe inverse față de Eur-A,
bolile cerebrovasculare
⁠(
fiind cea mai mare sursă unică de mortalitate în Portugalia (17%). Portughezii mor cu 12% mai rar de cancer decât în Eur-A, dar mortalitatea nu scade la fel de rapid ca în Eur-A. Cancerul este mai frecvent la copii și la femeile sub 44 de ani. Deși cancerul pulmonar (într-o creștere lentă în rândul femeilor) și cel mamar (în scădere rapidă) sunt mai rare, cancerul cervical și de prostată sunt mai frecvente. Portugalia are cea mai mare rată a mortalității de diabet în zona Eur-A, cu o creștere bruscă din anii 1980.
Departamentul de Medicină al
Universidade Nova de Lisboa
⁠(
Rata mortalității infantile
a scăzut puternic de la sfârșitul anilor 1970, când 24 din 1000 de nou-născuți mureau în primul an de viață. Astăzi, ea se cifrează la 2 decese la 1000 de nou-născuți. Această ameliorare se datorează în principal scăderii mortalității neonatale, de la 15,5 la 2,4 la mie.
Doar o treime din adulți consideră că au sănătate bună sau foarte bună (Kasmel et al., 2004). Este cel mai mic procentaj din țările Eur-A și reflectă situația adversă a țării în termeni de mortalitate și morbiditate selectivă.
143
Cultura
modificare
modificare sursă
Mănăstirea Jerónimos
⁠(
(sus) și
Turnul Belém
⁠(
(jos) sunt
magna opera
⁠(
ale
stilului manuelin
⁠(
și simboluri ale națiunii portugheze.
Portugalia și-a dezvoltat o cultură specifică, influențată de diferitele civilizații care au traversat Mediterana și continentul european, sau au fost introduse în timpul
Epocii Descoperirilor Geografice
. În deceniile anilor 1990 și 2000, Portugalia și-a modernizat instituțiile culturale publice, pe lângă
Fundația Calouste Gulbenkian
⁠(
înființată în 1956 la Lisabona.
Între acestea se numără
Centrul Cultural Belém
⁠(
din Lisabona,
Fundația Serralves
⁠(
și
Casa da Música
⁠(
, ambele în
Porto
, precum și noi instituții culurale, cum ar fi biblioteci municipale și săli de concerte construite sau renovate în multe localități din toată țara. În Portugalia se află
cincisprezece
⁠(
locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO
, fiind din acest punct de vedere pe locul
8 în Europa și 17 în lume.
⁠(
Arhitectura
modificare
modificare sursă
Arhitectura tradițională este specifică, și cuprinde stitlul
manuelin
⁠(
, denumit și „gotic târziu portughez”, un stil somptuos de ornamentație arhitecturală din primele decenii ale secolului al XVI-lea. O interpretare de secol al XX-lea a arhitecturii tradiționale,
stilul portughez suav
⁠(
, apare mai ales în marile orașe, în special Lisabona. Portugalia modernă a dat lumii arhitecți celebri, ca
Eduardo Souto de Moura
⁠(
Álvaro Siza Vieira
(ambii laureați ai
Premiului Pritzker
) și
Gonçalo Byrne
⁠(
. În Portugalia, este notabil și
Tomás Taveira
⁠(
, în special pentru stadioanele sale.
144
145
146
Cinematografia
modificare
modificare sursă
Cinematografia portugheză
⁠(
are o tradiție îndelungată, datând de la nașterea acestui mediu la sfârșitul secolului al XIX-lea. Regizori portughezi de film, ca
Arthur Duarte
António Lopes Ribeiro
António Reis
Pedro Costa
Manoel de Oliveira
João César Monteiro
Edgar Pêra
António-Pedro Vasconcelos
Fernando Lopes
João Botelho
și
Leonel Vieira
, sunt printre cei mai cunoscuți. Actori portughezi celebri sunt
Joaquim de Almeida
Nuno Lopes
Daniela Ruah
Maria de Medeiros
Diogo Infante
Soraia Chaves
Ribeirinho
Lúcia Moniz
, și
Diogo Morgado
Literatura
modificare
modificare sursă
Articol principal:
Literatura portugheză
Luís Vaz de Camões
, legendar poet al
Renașterii Portugheze
⁠(
Literatura portugheză literature, una din cele mai vechi literaturi occidentale, s-a dezvoltat atât prin text, cât și prin cântec. Până la 1350,
trubadurii
galiciano-portughezi
⁠(
și-au răspândit influența literară în mare parte din Peninsula Iberică.
147
Gil Vicente
(c. 1465–c. 1536) a fost unul dintre fondatorii tradiției dramatice portugheze.
Aventurierul și poetul
Luís de Camões
(c. 1524–1580) a scris poemul epic
Os Lusíadas
⁠(
Lusiadele
), sub influența
Aeneidei
lui
Virgil
148
Poezia portugheză modernă își are rădăcinile în stilurile neoclasic și contemporane, ca în cazul lui
Fernando Pessoa
(1888–1935). Literatura portugheză modernă este reprezentată de autori ca
Almeida Garrett
Camilo Castelo Branco
Eça de Queirós
Fernando Pessoa
Sophia de Mello Breyner Andresen
⁠(
António Lobo Antunes
și
Miguel Torga
. Deosebit de popular și respectat este
José Saramago
, laureat al
Premiului Nobel pentru Literatură
din 1998.
Bucătăria
modificare
modificare sursă
Bucătăria portugheză este una diversă, fiecare regiune având specificul ei. Portughezii consumă mult
cod
uscat (
bacalhau
⁠(
în portugheză), pentru care există sute de rețete.
149
Se spune că există câte un fel de
bacalhau
⁠(
pentru fiecare zi a anului. Alte două feluri de mâncare de pește frecvent consumate sunt
sardinele
⁠(
și
Caldeirada
⁠(
, o
tocană
⁠(
cu cartofi făcută din mai multe feluri de pește. Rețete portugheze cu carne de vită, porc, miel sau pui sunt
Cozido à portuguesa
⁠(
feijoada
⁠(
churrasco
⁠(
leitão
purcel de lapte
⁠(
) și
carne de porco à alentejana
⁠(
. Un fel de mâncare originar din nord este arroz de sarrabulho (orez fiert în sânge de porc) sau arroz de cabidela (orez și carne de pui în sânge de pui).
Pastel de Nata
Butoaie de vin de Porto transportate pe o barcă în Porto
Feluri de fast food specifice sunt
Francesinha
⁠(
(„franțuzica”) din Porto, și
sandwich-uri
bifanas
(porc pe grătar) sau
prego
(vită la grătar), celebre în toată țara. Arta portugheză a
patiseriei
își are originea în numeroasele mănăstiri catolice
medievale
din toată țara. Aceste mănăstiri reușeau, folosind foarte puține ingrediente (mai ales migdale, făină, ouă și puțină băutură alcoolică), să producă o gamă spectaculoasă de produse de patiserie, dintre care
pastel de nata
⁠(
(sau
pastéis de nata
) originare din Lisabona, și
ovos moles
⁠(
din Aveiro. În toată țara există numeroase restaurante și mici
tasquinhas
Vinurile portugheze sunt recunoscute pe plan internațional din vremea romanilor, care asociau Portugalia cu zeul lor,
Bacchus
. Astăzi, țara este cunoscută pentru vinurile sale care au câștigat mai multe premii internaționale. Unele dintre cele mai cunoscute soiuri portugheze sunt
vinho verde
⁠(
vinho verde
⁠(
Douro DOC
⁠(
vin de Alentejo
⁠(
Dão DOC
⁠(
Bairrada DOC
⁠(
și variantele dulci:
vinul de Porto
vinul de Madeira
, și
muscat
⁠(
din
Setúbal
și
Favaios
⁠(
. Vinurile de Porto și Madeira sunt apreciate în special în multe locuri din lume.
Muzica
modificare
modificare sursă
Fado
, ilustrat într-o celebră pictură a lui
José Malhoa
, este muzica tradițională a Portugaliei.
Muzica portugheză
⁠(
cuprinde o gamă variată de genuri. Cel mai celebru este
Fado
, o muzică urbană melancolică originară din
Lisabona
, asociată de obicei cu
chitara portugheză
și cu
saudade
(dorul). Există și
Fado de Coimbra
⁠(
, o variantă unică de fado de „serenadă de
trubadur
”. Pe plan internațional, artiști notabili ai genului sunt
Amália Rodrigues
Carlos Paredes
⁠(
José Afonso
⁠(
Mariza
Carlos do Carmo
⁠(
António Chainho
⁠(
Mísia
⁠(
, și
Madredeus
⁠(
Pe lângă
Fado
și
Folk
, portughezii ascultă muzică pop și alte tipuri de muzică modernă, mai ales din America de Nord și Regatul Unit, precum și o gamă largă de artiști și formații portugheze, caraibiene, luso-africane și braziliene. Artiști cu recunoaștere internațională sunt
Dulce Pontes
Moonspell
⁠(
Buraka Som Sistema
⁠(
Blasted Mechanism
⁠(
și
The Gift
⁠(
, ultimele două fiind nominalizate la un
MTV Europe Music Awards
. În deceniul anilor 2010, cei mai cunoscuți artiști au fost
Aurea
⁠(
Agir
⁠(
David Carreira
⁠(
Richie Campbell
⁠(
, D.A.M.A și
Diogo Piçarra
⁠(
În
EDM
și
muzica dance
, Portugalia are doi
DJ
cunoscuți în
Top 100 DJ's 2016
⁠(
, prin
DJ MAG
⁠(
Kura
⁠(
pe locul 51 și Diego Miranda pe locul 58.
150
Portugalia are mai multe festivaluri de muzică de vară, cum ar fi
Festival Sudoeste
⁠(
din
Freguesia de Zambujeira do Mar
⁠(
Paredes de Coura Festival
⁠(
din
Paredes de Coura
⁠(
Vilar de Mouros Festival
⁠(
lângă
Caminha
Boom Festival
⁠(
în
comuna Idanha-a-Nova
⁠(
NOS Alive
⁠(
Sumol Summer Fest
în
Ericeira
⁠(
Rock in Rio Lisboa
⁠(
și
Super Bock Super Rock
⁠(
în
Lisabona metropolitană
⁠(
. Tot în sezonul de vară, Portugalia are multe festivaluri, mai ales orientate spre publicul urban, ca Flowfest sau Hip Hop Porto. Mai mult, Boom Festival, unul dintre cele mai mari festivaluri internaționale de
Goa trance
⁠(
are loc în centrul Portugaliei, fiind și singurul care a câștigat premii internaționale: European Festival Award 2010 – Green'n'Clean Festival of the Year și Greener Festival Award Outstanding 2008 și 2010. Mai există și festivalurile studențești
Queima das Fitas
⁠(
evenimente majore în mai multe orașe din Portugalia. În 2005, Portugalia a găzduit
MTV Europe Music Awards
, în
Pavilhão Atlântico
Lisabona
, iar în 2017 a câștigat
Concursul Eurovision
de la
Kiev
cu cântecul „
Amar Pelos Dois
” cântat de
Salvador Sobral
151
În domeniul muzicii clasice, Portugalia este reprezentată de numele unor pianiști ca
Artur Pizarro
⁠(
Maria João Pires
⁠(
Sequeira Costa
⁠(
, al violoniștilor Carlos Damas,
Gerardo Ribeiro
⁠(
și în trecut de marea violoncelistă
Guilhermina Suggia
⁠(
. Compozitori notabili au fost
José Vianna da Motta
⁠(
Carlos Seixas
⁠(
João Domingos Bomtempo
⁠(
João de Sousa Carvalho
⁠(
Luís de Freitas Branco
⁠(
și discipolul său
Joly Braga Santos
⁠(
Fernando Lopes-Graça
⁠(
Emmanuel Nunes
⁠(
și
Sérgio Azevedo
⁠(
. Similar, compozitori contemporani ca Nuno Malo și Miguel d'Oliveira au obținut succes internațional cu
muzică pentru filme și televiziune
Arte plastice
modificare
modificare sursă
Domingos Sequeira
a fost unul dintre cei mai prolifici pictori
neoclasici
. (
Adorația Magilor
; 1828).
Portugalia are o
bogată istorie în pictură
⁠(
. Primii pictori cunoscuți datează de la începutul secolului al XV-lea
– ca
Nuno Gonçalves
– în contextul perioadei gotice târzii. În timpul picturii Renașterii Portugheze, pictura a fost influențată de cea nord-europeană. În perioada barocă, cei mai prolifici pictori au fost Joana d'Obidos și Vieira Lusitano.
José Malhoa
, cunoscut pentru opera sa,
Fado
, și
Columbano Bordalo Pinheiro
(care a pictat portretele lui
Teófilo Braga
și
Antero de Quental
) sunt de referință pentru
pictura naturalistă
Secolul al XX-lea a adus venirea
modernismului
, și cu el a celor mai cunoscuți pictori portughezi:
Amadeo de Souza-Cardoso
, puternic influențat de pictorii francezi, în special de
Robert
și
Sonia
⁠(
Delaunay. Printre cele mai cunoscute opere ale lui se numără
Canção Popular a Russa e o Fígaro
. Alți mari pictori/scriitori moderniști au fost
Carlos Botelho
⁠(
și
José de Almada Negreiros
, prieten al poetului
Fernando Pessoa
, și care a pictat portretul acestuia. El a fost puternic influențat de curentele
Cubism
și
futurist
În artele plastice actuale, sunt cunoscuți pictorii
Maria Helena Vieira da Silva
Júlio Pomar
⁠(
, Helena Almeida,
Joana Vasconcelos
⁠(
Julião Sarmento
⁠(
și
Paula Rego
⁠(
Sport
modificare
modificare sursă
Cristiano Ronaldo
, de patru ori cel mai bun fotbalist din lume
152
Fotbalul
este cel mai popular sport în Portugalia. Sunt mai multe competiții de fotbal de la cele de amatori de nivel local până la cele de profesioniști de clasă mondială. Legendarul
Eusébio
este încă un mare simbol al istoriei
fotbalului portughez
⁠(
. Laureați al titlului de
FIFA World Player of the Year
⁠(
Luís Figo
și
Cristiano Ronaldo
, care a câștigat și
FIFA Ballon d'Or
, sunt doi fotbaliști portughezi de clasă mondială. Unii portughezi au ajunst celebri și ca antrenori, cum ar fi
José Mourinho
și
Fernando Santos
Echipa națională de fotbal a Portugaliei
Seleção Nacional
– a câștigat
Campionatul European UEFA
la
ediția din 2016
, învingând cu 1–0 în
finală
Franța
, gazda turnetului. Anterior, Portugalia terminase pe locul al doilea la
Euro 2004
(pe care l-a organizat), iar la
Cupa Mondială
a obținut locul 3 la
ediția din 1966
, și locul 4 la
cea din 2006
. La tineret, Portugalia a câștigat două
Campionate Mondiale de Tineret
(în
1989
⁠(
și
1991
⁠(
) și mai multe Campionate Europene organizate de
UEFA
S.L. Benfica
Sporting CP
și
FC Porto
sunt cele mai mari
cluburi sportive
după popularitate și număr de trofee câștigate, pentru care sunt numite adesea „
os três grandes”
„cei trei mari”
⁠(
). Ele au adunat opt titluri în competițiile europene intercluburi ale
UEFA
, au jucat numeroase finale și sunt an de an printre principalele favorite la accederea în fazele finale. În afară de fotbal, multe cluburi sportive portugheze, inclusiv cele „trei mari”, concurează și în alte sporturi cu diferite grade de succes și popularitate, care pot include
hockey pe role
⁠(
baschet
futsal
handbal
și
volei
Federația Portugheză de Fotbal
(FPF)
Federação Portuguesa de Futebol
– organizează anual
Cupa Algarvelor
⁠(
, un turneu prestigios de
fotbal feminin
desfășurat în sudul țării.
Echipa națională de rugby a Portugaliei
s-a calificat la
Cupa Mondială din 2007
și
naționala de rugby în VII
⁠(
joacă în
SVNS
⁠(
Nelson Évora
⁠(
a câștigat medalia de aur la
triplu salt
⁠(
la
Olimpiada din 2008 de la Beijing
La
atletism
, portughezii au câștigat mai multe medalii de aur, argint și bronz la Campionatele Mondiale și Europene și la Jocurile Olimpice.
Ciclismul
, având ca cea mai importantă cursă
Volta a Portugal
⁠(
, este și el un sport popular, printre echipele profesioniste numărându-se
Sporting CP
Boavista
⁠(
Sporting-Tavira
⁠(
și
União Ciclista da Maia
⁠(
Țara a realizat performanțe notabile și în sporturi ca
scrimă
judo
Kitesurfing
canotaj
, yachting,
surfing
, tir,
taekwondo
triatlon
și
Windsurfing
, având în palmares titluri continentale și mondiale. Sportivii
paralimpici
au adus și ei multe medalii la sporturi ca natație,
boccia
⁠(
atletism
și
lupte
În sporturile cu motor, Portugalia este cunoscută pe plan internațional pentru
Raliul Portugaliei
⁠(
, și
circuitele de la Estoril
, și
al Algarvelor
, precum și pentru
circuitul de stradă din Porto
⁠(
, recent revitalizat, unde se organizează o dată la doi ani WTCC, precum și pentru câțiva piloți celebri la diferite probe.
La echitație, Portugalia a câștigat singurul Campionat Mondial de Horseball-Pato (2006), a ajuns pe locul al treilea la prima Cupă Mondială de
horseball
⁠(
(organizată la Ponte de Lima, Portugalia, în 2008), și a obținut unele victorii în Campionatul European
echitație de muncă
⁠(
În sporturile de apă, în Portugalia se practică
natația
și
polo pe apă
. Nordul Portugaliei este zona unde a apărut
arta marțială
numită
Jogo do Pau
⁠(
, în care luptătorii folosesc bastoane pentru a lupta cu unul sau mai mulți adversari. Alte activități recreative asociate sportului, având numeroși entuziaști în toată țara sunt
airsoftul
, pescuitul,
golful
, drumețiile, vânătoarea și
orientarea turistică
Portugalia este una dintre cele mai bune destinații mondiale de
golf
153
cu mai multe premii ale World Golf Awards.
154
Vremea permite practicarea acestui sport tot timpul anului.
Sărbători
modificare
modificare sursă
Dată
Denumire
1 ianuarie
Ano Novo
40 de zile înainte de Paști, marți
Carnaval
vineri, înainte de Paști
Sexta-Feira Santa
Paști
Páscoa
25 aprilie
Dia da Liberdade
1 mai
Dia do trabalhador
10 iunie
Dia de Portugal
60 zile după
Paști
, joi
Corpo de Deus
15 august
Assunção
5 octombrie
Implantação da República
1 noiembrie
Todos os santos
1 decembrie
Restauração da Independência
8 decembrie
Imaculada Conceição
25 decembrie
Natal
Note
modificare
modificare sursă
„Portugalia”
(în germană).
Brockhaus Enzyklopädie
[*]
1796
OL
19088695W
Wikidata
Q237227
. Accesat în
31 mai 2021
Lipsește sau este vid:
title=
ajutor
„World Economic Outlook Database, April 2025 Edition. (Portugal)”
International Monetary Fund
22 aprilie 2025
. Accesat în
22 aprilie 2025
Brian Jenkins; Spyros A. Sofos (
14 ianuarie 2004
),
Nation and Identity in Contemporary Europe
(în engleză), Taylor & Francis
Melvin Eugene Page, Penny M. Sonnenburg, p. 481
„First global empire”
. Guinnessworldrecords.com
. Accesat în
18 aprilie 2014
„What was the Portuguese Empire?”
. Empires.findthedata.org
. Accesat în
18 aprilie 2014
„The World Factbook”
cia.gov
. Arhivat din
original
la
19 mai 2020
. Accesat în
14 septembrie 2015
„ASIANOW – Macau's handover to China ends Portuguese era – 17 decembrie 1999”
cnn.com
. Arhivat din
original
la
19 iulie 2016
. Accesat în
14 septembrie 2015
2014 Global Report
Arhivat
în
23 iulie 2015
, la
Wayback Machine
Deloitte Social Progress 2015
Numbeo QOLR
„Vision of Humanity”
Institutul pentru Economie și Pace
⁠(
. Accesat în
9 iunie 2016
„Constituição da República Portuguesa – D.R.E. (Constitution of the Portuguese Republic)”
(în Portuguese).
Diário da República Electrónico
⁠(
2 aprilie 1976
. Accesat în
16 august 2013
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Morais, Carlos Blanco de (
2011
).
A Constituição Revista — Parte III Constituição da República Portuguesa: Semipresidencialismo "on probation?"
(PDF)
(în Portuguese).
Lisboa
, Portugal: Fundação Francisco Manuel dos Santos. pp.
65–71.
ISBN
978-989-8424-28-0
. Arhivat din
original
(PDF)
la
21 septembrie 2013
. Accesat în
16 august 2013
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Araújo, António; Morais, Carlos Blanco de;
Cunha, Luís Campos e
; Costa, José Manuel M. Cardoso da; Lobo, Marina Costa; Duarte, David; Duarte, Tiago; Freire, André; Garoupa, Nuno; Gonçalves, Maria Eduarda; Lomba, Pedro; Magalhães, Pedro; Brito, Miguel Nogueira de; Barros, Pedro Pita; Sousa, Luís de; Tavares, José A.; Vasconcelos Vilaça, Guilherme; Veiga, Francisco José; Andrade, José Carlos Vieira de (
2011
). Garoupa, Nuno; Magalhães, Pedro;
Maduro, Miguel Poiares
; Tavares, José A., ed.
A Constituição Revista
(PDF)
(în Portuguese).
Lisboa
, Portugal: Fundação Francisco Manuel dos Santos. p.
143.
ISBN
978-989-8424-28-0
. Arhivat din
original
(PDF)
la
21 septembrie 2013
. Accesat în
16 august 2013
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Veser, Ernst (
1997
).
Semi-Presidentialism-Duverger's Concept — A New Political System Model
(PDF)
(în English și Chinese). Department of Education, School of Education,
Universitatea din Köln
. pp.
39–60. Arhivat din
original
(PDF)
la
24 aprilie 2021
. Accesat în
20 august 2013
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Shugart, Matthew Søberg
(decembrie 2005).
„Semi-Presidential Systems: Dual Executive And Mixed Authority Patterns”
(PDF)
Palgrave Macmillan
. Palgrave Macmillan Journals.
(3): 323–351.
doi
10.1057/palgrave.fp.8200087
ISSN
1476-3419
. Arhivat din
original
(PDF)
la
4 martie 2016
. Accesat în
22 februarie 2015
The Social Progress Imperative.
„Social Progress Index”
socialprogressimperative.org
. Arhivat din
original
la
17 decembrie 2015
. Accesat în
14 septembrie 2015
The global experiment of marijuana legalization, CNN.com, 29.12.2016
'This is possible.
Milhazes, José.
David Birmingham (2003), p.11
David Rohrbacher, "Orosius," in
The Historians of Late Antiquity
(Routledge, 2002),
pp. 135–137.
„Fim do Império Romano e Chegada dos Suevos”
notapositiva.com
(în portugheză). Arhivat din
original
la
23 decembrie 2014
. Accesat în
12 martie 2016
„Suevos”
infoescola.com
(în portugheză)
. Accesat în
12 martie 2016
„Vestígios da presença sueva no noroeste da península ibérica: na etnologia, na arqueologia e na língua”
scielo.mec.pt
(în portugheză)
. Accesat în
12 martie 2016
Portugal musulman (Le) – VIIIe-XIIIe siècles par Christophe Picard – Maisonneuve et Larose – Collection Occident Musulman – 2001, 500 p., 34 euros.
A History of Portugal and the Portuguese Empire, Vol. 1: From Beginnings to 1807: Portugal (Volume 1) p.55
H. V. Livermore,
A New History of Portugal
(Cambridge University Press: London, 1969) pp. 32–33.
Ribeiro, Ângelo; Hermano, José (
2004
).
História de Portugal I
— A Formação do Território
History of Portugal: The Formation of the Territory
(în Portuguese). QuidNovi.
ISBN
989-554-106-6
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Black Death
, Great Moments in Science, ABC Science
„The Portuguese Explorers: Newfoundland and Labrador Heritage”
. Heritage.nf.ca
. Accesat în
31 ianuarie 2014
Vigneras, L.-A. (
1979
) [1966].
„Corte-Real, Miguel”
. În Brown, George Williams.
Dictionary of Canadian Biography
. I (1000–1700) (ed. online). University of Toronto Press.
„Town of Portugal Cove – St.Philip's
: History”
pcsp.ca
. Accesat în
14 septembrie 2015
The standard view of historians is that Cabral was blown off course as he was navigating the currents of the South Atlantic, sighted the coast of South America, thereby accidentally discovering Brazil.
Giles Tremlett (
22 martie 2007
).
„Another nail in Cook's coffin as map suggests he was pipped by Portugal
World news”
. The Guardian
. Accesat în
31 ianuarie 2014
Debusmann, Bernd (
15 ianuarie 2014
).
„Kangaroo in 400-year-old manuscript could change Australian history”
. Londra: Telegraph
. Accesat în
31 ianuarie 2014
Perry, Michael (
21 martie 2007
).
„Map proves Portuguese discovered Australia: new book”
. Reuters
. Accesat în
31 ianuarie 2014
Saint and Nation
. Books.google.com.
30 aprilie 2011
. p.
10.
ISBN
9780271037738
. Accesat în
18 august 2012
Peña,Lorenzo.
„IBGE teen”
. Ibge.gov.br. Arhivat din
original
la
25 ianuarie 2012
. Accesat în
11 februarie 2012
„Historical Depictions of the 1755 Lisbon Earthquake”
. Nisee.berkeley.edu.
12 noiembrie 1998
. Arhivat din
original
la
11 martie 2011
. Accesat în
6 mai 2012
Kenneth Maxwell,
Pombal, Paradox of the Enlightenment
(Cambridge: Cambridge University Press, 1995), 83, 91–108, 160–62.
P S Lele, Dadra and Nagar Haveli: past and present, Published by Usha P. Lele, 1987,
„Portugal Não É Um País Pequeno”
. Purl.pt. Arhivat din
original
la
25 octombrie 2014
. Accesat în
21 februarie 2011
Flight from Angola
The Economist
(16 august 1975).
Dismantling the Portuguese Empire
Arhivat
în
23 iulie 2013
, la
Wayback Machine
Time Magazine
(Monday, 7 July 1975).
„Climate of the World: Portugal – Weather UK – weatheronline.co.uk”
weatheronline.co.uk
. Accesat în
14 septembrie 2015
„Mapas bioclimáticos y biogeográficos”
Globalbioclimatics.org
. Accesat în
2 august 2017
Instituto Português do Mar e da Atmosfera (
2012
).
„Extremos climáticos de temperatura, Capitais Distrito”
(în Portuguese). Instituto Português do Mar e da Atmosfera
. Accesat în
23 ianuarie 2013
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
„Instituto Português do Mar e da Atmosfera, IP Portugal”
. ipma.pt
. Accesat în
22 august 2010
Brian Vastag
5 Years After: Portugal's Drug Decriminalization Policy Shows Positive Results
. Scientific American. 7 April 2009
Maia Szalavitz,
Drugs in Portugal: Did Decriminalization Work?
Arhivat
în
26 august 2013
, la
Wayback Machine
Time
(26 April 2009)
Greenwald, Glenn (
2 aprilie 2009
).
„Drug Decriminalization in Portugal: Lessons for Creating Fair and Successful Drug Policies”
(PDF)
. Cato Institute
. Accesat în
14 februarie 2015
„Diário da República, 1.ª série — N.º 105 — 31 de Maio de 2010”
(PDF)
. Accesat în
14 septembrie 2013
„Lei n.º 2/2016 de 29 de fevereiro”
(PDF)
Renascença.
„Parlamento aprova barrigas de aluguer e Procriação Medicamente Assistida - Renascença”
rr.sapo.pt
. Accesat în
11 aprilie 2017
„O Presidente da República, alertando para a insuficiente proteção dos direitos da criança, promulga alargamento da Procriação Medicamente Assistida”
Presidencia.pt
(în engleză)
. Accesat în
11 aprilie 2017
Group, Global Media (
8 iunie 2016
).
„Marcelo promulga procriação assistida, mas veta gestação de substituição”
DN
(în portugheză)
. Accesat în
11 aprilie 2017
„Marcelo promulga 35 horas e veta barrigas de aluguer”
tvi24
(în portugheză).
8 iunie 2016
. Arhivat din
original
la
2 aprilie 2019
. Accesat în
11 aprilie 2017
„EXPRESSO: Governo entrega em janeiro projeto da nova Lei da Identidade de Género, que prevê a descida da idade legal e o fim do atestado médico obrigatório”
. Arhivat din
original
la
7 februarie 2019
„Dário de Notícias: 375 pessoas mudaram de género no registo civil”
Diário de Notícias
1 iulie 2017
„Districts of Portugal”
. Distritosdeportugal.com
. Accesat în
22 august 2010
„Portugal
Spain - the territorial disputes of Olivenza and the Savage Islands (Part II) - OneEurope”
One-europe.net
11 februarie 2015
, accesat în
29 septembrie 2017
„New maritime area in dispute between Portugal and Spain”
Algarvedailynews.com
, arhivat din
original
la
29 septembrie 2017
, accesat în
29 septembrie 2017
Jr, Landon Thomas (
14 februarie 2012
).
„Portugal's Debt Efforts May Be a Warning for Greece”
The New York Times
. Accesat în
2 august 2017
„Portugal 2011 deficit to beat goal on one-off revs-PM”
Reuters UK
13 decembrie 2011
. Arhivat din
original
la
15 mai 2012
. Accesat în
30 decembrie 2011
Kowsmann, Patricia,
"Portugal govt ends golden-share holdings" (Paid content)
, Dow Jones Newswires 5 July 2011.
„Portugal Government Ends Golden-Share Holdings”
The Wall Street Journal
5 iulie 2011
. Accesat în
20 iulie 2011
Institute of Management Technology Nagpur:
"Eurocrisis"
, Okonomist, Vol.1, Issue 3, January 2012
„Portugal seeks market access with $5 bln bond exchange”
. Kathimerini (English Edition).
3 octombrie 2012
. Accesat în
17 octombrie 2012
„Dívida pública revista em alta para 127,8% do PIB em 2013 (Valor supera previsões iniciais do Governo, da troika e do FMI.)”
(în portugheză). Lusa and Público.
30 septembrie 2013
. Accesat în
30 octombrie 2013
pt
"O estado a que o Estado chegou" no 2.º lugar do top
Arhivat
în
13 mai 2013
, la
Wayback Machine
Diário de Notícias
⁠(
(2 March 2011)
pt
"O estado a que o Estado chegou" no 2.º lugar do top
Arhivat
în
13 mai 2013
, la
Wayback Machine
Diário de Notícias
⁠(
(2 March 2012)
BPN Oliveira Costa vendeu a Cavaco e filha 250 mil ações da SLN – Expresso.pt
Arhivat
în
12 octombrie 2013
, la
Wayback Machine
. Expresso.sapo.pt (13 April 2011). Retrieved on 26 July 2013.
Oliveira Costa é vizinho de Cavaco no Algarve – Portugal – DN
Arhivat
în
16 d.Hr.
, la
Wayback Machine
. Dn.pt. Retrieved on 26 July 2013.
Dias Loureiro entre os dirigentes do PSD no processo-crime do BPN – JN
Arhivat
în
13 mai 2013
, la
Wayback Machine
. Jn.pt. Retrieved on 26 July 2013.
„Eurostat GDP per capita 2003–2014 2009”
. Accesat în
13 august 2015
GDP and spending - Gross domestic product (GDP) - OECD Data
(în engleză), theOECD, arhivat din
original
la
23 august 2023
, accesat în
23 octombrie 2017
„Europe's Leading Golf Destination 2013 — World Travel Awards”
. Worldtravelawards.com
. Accesat în
31 ianuarie 2014
„Algarve elected Europe's best Golf Destination of 2014”
. The Portugal News.
21 noiembrie 2013
. Arhivat din
original
la
1 februarie 2014
. Accesat în
31 ianuarie 2014
„História”
SEDES
(în Portuguese și English). SEDES.
2013
. Arhivat din
original
la
19 martie 2012
. Accesat în
12 mai 2013
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Grande Enciclopédia Universal
, p. 10543, "Portugal", para. 4
„NVESTING IN PORTUGAL”
The Financial Times
. The Financial Times Ltd.
8 aprilie 2008
. Accesat în
11 mai 2013
„Portugal follows Ireland out of bailout programme”
Europe Sun
. Arhivat din
original
la
18 mai 2014
. Accesat în
18 mai 2014
„No Slide Title”
(PDF)
. Arhivat din
original
(PDF)
la
1 noiembrie 2013
. Accesat în
31 ianuarie 2014
„The Economist Intelligence Unit's quality-of-life index”
Economist.com
. Accesat în
2 august 2017
„Portugueses perderam poder de compra entre 2005 e 2007 e estão na cauda da Zona Euro”
(în Portuguese). Público.
11 decembrie 2008
. Arhivat din
original
la
14 iunie 2011
. Accesat în
10 octombrie 2010
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
„Portugal: Staff Concluding Statement of the 2017 Article IV Mission”
Imf.org
. Accesat în
2 august 2017
Pessoa, M.F.; Mendes, B.; Oliveria, J.S.
„Per Capita Consumption”
(PDF)
(în English).
Annual per capita consumption of fish and shellfish for human food.
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Agência Lusa (
2011
).
„Covilhã: Aleia vai montar avião até agora vendido em kit e jactos portugueses em 2011”
Noticias
(în Portuguese). Produzido por PTC. Arhivat din
original
la
17 septembrie 2018
. Accesat în
12 mai 2013
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Diário Digital / Lusa (
22 august 2008
).
„Évora aprova isenções fiscais aos projectos da Embraer”
Dinheiro
(în Portuguese)
. Accesat în
12 mai 2013
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Portugal: Financial System Stability Assessment, including Reports on the Observance of Standards and Codes on the following topics: Banking Supervision, Securities Regulation, and Insurance Regulation
IMF
, (October 2006)
„Travel and Tourism in Portugal”
Euromonitor International
. Euromonitor. septembrie 2012
. Accesat în
12 mai 2013
World's Top Tourism Destinations (absolute numbers)
Arhivat
în
10 decembrie 2013
, la
Wayback Machine
. Data as collected by World Tourism Organization (UNWTO) for TMT 2005 Edition
„Best European Country Winners: 2014 10Best Readers' Choice Travel Awards”
10Best
. Arhivat din
original
la
6 iunie 2014
. Accesat în
14 septembrie 2015
„Go Lisbon Blog
» Blog Archive
» Lisbon Slowly Rising as One of Europe's Most-Visited Cities”
. Golisbon.com.
30 mai 2013
. Arhivat din
original
la
2 noiembrie 2013
. Accesat în
31 ianuarie 2014
DN Online, ed. (
25 ianuarie 2007
).
„Cidades atraem mais turistas do que os destinos sol e mar”
(în Portuguese). Lisbon, Portugal: Diário das Noticias. Arhivat din
original
la
12 august 2011
. Accesat în
30 aprilie 2011
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
„Cultural traditions in Portugal, Uganda and Ukraine added to UNESCO heritage protection list”
„Ciência Viva”
. Cienciaviva.pt
. Accesat în
22 august 2010
„Tecparques
– Associação Portuguesa de Parques de Ciência e Tecnologia”
. Tecparques.pt. Arhivat din
original
la
28 aprilie 2011
. Accesat în
22 august 2010
„Madeira Tecnopolo”
. Madeiratecnopolo.pt. Arhivat din
original
la
17 mai 2019
. Accesat în
22 august 2010
„Sines Tecnopolo”
. Sines Tecnopolo
. Accesat în
22 august 2010
„TECMAIA Parque de Ciência e Tecnologia da Maia”
. Tecmaia.com.pt. Arhivat din
original
la
1 august 2011
. Accesat în
2 iulie 2011
„Parque de Ciência e Tecnologia da Covilhã (Parkurbis)”
. Parkurbis.pt
. Accesat în
22 august 2010
Portugal ganha terreno no ranking da inovação
Público
(1 February 2011)
„ListAfterList.com”
. ListAfterList.com. Arhivat din
original
la
2 mai 2010
. Accesat în
22 august 2010
„Curious? Read”
. Curiousread.com. februarie 2008
. Accesat în
22 august 2010
„IEA Energy Statistics: Portugal”
Agenția Internațională pentru Energie
2006
. Arhivat din
original
la
12 august 2016
. Accesat în
7 aprilie 2009
Staff (
8 aprilie 2009
).
„Fontes renováveis originaram 43% da electricidade consumida”
Diário Digital
(în Portuguese)
. Accesat în
17 aprilie 2009
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Staff (
8 iunie 2010
).
„Portugal já exportou mais electricidade este ano que em 2009”
Agência Financeira
(în Portuguese)
. Accesat în
8 iunie 2010
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
„PORDATA - Base de Dados de Portugal”
Pordata.pt
. Accesat în
2 august 2017
„Portugal”
. Jewishvirtuallibrary.org
. Accesat în
6 mai 2012
Bauchet, M; McEvoy, B; Pearson, LN; Quillen, EE; Sarkisian, T; Hovhannesyan, K; Deka, R; Bradley, DG; Shriver, MD (
2007
).
„Measuring European Population Stratification with Microarray Genotype Data”
American Journal of Human Genetics
80
(5): 948–956.
doi
10.1086/513477
PMC
1852743
PMID
17436249
„The World Factbook — Central Intelligence Agency”
Cia.gov
. Arhivat din
original
la
28 octombrie 2009
. Accesat în
2 august 2017
„PORDATA - Live births outside of marriage, with parents co-habiting or not (%) - Portugal”
Pordata.pt
. Arhivat din
original
la
3 august 2017
. Accesat în
2 august 2017
„Fertility in Portugal: a Macro/Micro Economic Perspective / Projects funded by national science agencies / Projects / Research output / Welcome – CEFAGE”
. Cefage.uevora.pt. Arhivat din
original
la
16 octombrie 2017
. Accesat în
31 ianuarie 2014
„Social Justice in the EU – Index Report 2015”
Bertelsmann-stiftung.de
. Accesat în
2 august 2017
ITDS, Rui Campos, Pedro Senos.
„Statistics Portugal”
. Ine.pt
. Accesat în
2 iulie 2011
Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (
link
„Statistics Portugal”
. ine.pt
. Accesat în
15 iunie 2017
Portugal
– Emigration
, Eric Solsten, ed. Portugal: A Country Study. Washington: GPO for the Library of Congress, 1993.
Portugal sees integration progress
", BBC News, 14 November 2005
A mais discriminada
, (
Expresso
⁠(
-5 April 2008)
Brasileiros são a maior colónia estrangeira em Portugal
Embaixada de Portugal No Brasil
Arhivat
în
6 noiembrie 2013
, la
Wayback Machine
„Census – Final results: Portugal – 2011”
. Statistics Portugal.
2012
. p.
530
. Accesat în
10 decembrie 2012
Censo
Arhivat
în
2 decembrie 2012
, la
Wayback Machine
„Instituto Nacional de Estatistica, Censos 2011”
. Censos.ine.pt
. Accesat în
31 ianuarie 2014
„Número de católicos portugueses tem vindo a diminuir >”
. TVI24.
16 aprilie 2012
. Arhivat din
original
la
26 februarie 2015
. Accesat în
31 ianuarie 2014
„History of the Portuguese”
portugueselanguage.net
. Arhivat din
original
la
9 mai 2021
. Accesat în
14 septembrie 2015
„Report: Portuguese is the third most used language on Facebook – Socialbakers”
Portuguese American Journal
. Portuguese American Journal.
18 noiembrie 2012
. Accesat în
11 noiembrie 2013
„Brazil Population (2017) - World Population Review”
worldpopulationreview.com
. Arhivat din
original
la
3 august 2017
. Accesat în
2 august 2017
„Dictionary of Greek and Roman Geography (1854), LABANAE AQUAE, LUSITA´NIA”
tufts.edu
. Accesat în
14 septembrie 2015
„List of Languages”
languagesindanger.eu
. Accesat în
14 septembrie 2015
„EF English Proficiency Index - A comprehensive ranking of countries by English skills”
Ef.co.uk
. Accesat în
2 august 2017
„Testes PISA: Portugal supera média da OCDE”
(în Portuguese).
Visão
⁠(
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
„E agora no PISA: alunos portugueses melhoram a ciências, leitura e matemática”
Expresso
⁠(
(în Portuguese). Arhivat din
original
la
23 septembrie 2018
. Accesat în
22 noiembrie 2017
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
„Um Contrato de confiança no Ensino Superior para o futuro de Portugal”
(în Portuguese).
Guvernul Portugaliei
⁠(
, Portugal.gov.pt.
11 ianuarie 2010
. Arhivat din
original
la
24 iulie 2011
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
„Ensino Superior”
(PDF)
Cnedu.pt
. Accesat în
2 august 2017
list of countries by life expectancy
⁠(
World Health Organization ranking of health systems
⁠(
„Portugal - Life expectancy at birth 2015”
Countryeconomy.com
. Accesat în
2 august 2017
„Highlights on health in Portugal 2004”
(PDF)
. Arhivat din
original
(PDF)
la
1 decembrie 2009
. Accesat în
25 februarie 2009
. World Health Organization
pt
Estádios de Tomás Taveira e Souto Moura premiados
Arhivat
în
29 aprilie 2011
, la
Wayback Machine
Diário de Notícias
⁠(
(8 July 2005)
Tomás Taveira
, Geoffrey Broadbent (introduction), Publisher: St Martins Pr (February 1991)
pt
Tomás Tveira desenha estádio do Palmeiras no Brasil
Arhivat
în
29 aprilie 2011
, la
Wayback Machine
, Diarioeconomico.com
Poesia e Prosa Medievais
, p. 9, para. 4
„The Lusiads”
World Digital Library
1800
. Accesat în
31 august 2013
SILVA, A. J. M. (2015), The fable of the cod and the promised sea. About portuguese traditions of bacalhau, in BARATA, F. T- and ROCHA, J. M. (eds.), Heritages and Memories from the Sea, Proceedings of the 1st International Conference of the UNESCO Chair in Intangible Heritage and Traditional Know-How: Linking Heritage, 14–16 January 2015. University of Evora, Évora, pp. 130–143.
PDF version
„Top 100 DJs 2016”
DJMag.com
(în engleză)
. Accesat în
17 septembrie 2017
„PORTUGAL WINS THE 2017 EUROVISION SONG CONTEST!”
Eurovision.tv
. Accesat în
2 august 2017
"Cristiano Ronaldo wins FIFA best player award for fourth time after Portugal, Real Madrid triumphs"
, retrieved 13 May 2017.
„Why Portugal is still Europe's #1 golf destination”
Globalgolfermag.com
. Accesat în
2 august 2017
„World Golf Awards 2016: Portugal Voted the Best Golf Destination in the World - TRIPWIX”
Tripwix.com
9 decembrie 2016
. Arhivat din
original
la
3 august 2017
. Accesat în
2 august 2017
Legături externe
modificare
modificare sursă
pt
en
Portugal.gov.pt - Portalul guvernamental principal
pt
en
Presidência da República - Situl oficial prezidențial
pt
fr
en
Assembleia da República - Situl oficial al parlamentului
pt
fr
en
Turismo de Portugal - Situl oficial
10 Iunie - Ziua Națională a Portugaliei
, 10 iunie 2011,
Amos News
Portugalia, coasta de vest a Europei
, 24 iunie 2011, Roxana Grosu,
România liberă
Exotism pe malul Atlanticului
Arhivat
în
21 decembrie 2016
, la
Wayback Machine
, 30 iunie 2012, Cristian Matache,
Income Magazine
Vezi și
modificare
modificare sursă
Commons
Wikimedia Commons
conține materiale multimedia legate de
Portugalia
Portal Portugalia
Lista orașelor din Portugalia
Regii Portugaliei
Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
Liceul Teoretic Eugen Lovinescu (București)
- liceu din
București
unde se studiază
limba
și cultura portugheză
Portugalia
Portughezi
Limba portugheză
Apărare
Așezări
Capitala
Climă
Conducători
Cultură
Demografie
Drapel
Economie
Educație
Faună
Floră
Geografie
Hidrografie
Istorie
Împărțire administrativă
Orașe
Politică
Sănătate
Sport
Stemă
Turism
Atlas
Cioturi
Formate
Imagini
Portal
Subdiviziunile Portugaliei
Districte
Aveiro
Beja
Braga
Bragança
Castelo Branco
Coimbra
Évora
Faro
Guarda
Leiria
Lisabona
Portalegre
Porto
Santarém
Setúbal
Viana do Castelo
Vila Real
Viseu
Regiuni autonome
Azore
Madeira
Regiuni statistice
Alentejo
Algarve
Regiunea Centrală
Regiunea Lisabona
Regiunea Nordică
Țări europene
vorbitoare de limbi romanice
Europa latină
Andorra
Belgia
Elveția
Franța
Italia
Monaco
Republica Moldova
Portugalia
România
San Marino
Spania
Vatican
Membrii
Uniunii Latine
după limbă
Catalană
Andorra
Franceză
Coasta de Fildeș
Franța
Haiti
Monaco
Senegal
Italiană
Italia
San Marino
Vatican
Portugheză
Angola
Brazilia
Capul Verde
Guineea-Bissau
Mozambic
Portugalia
São Tomé și Príncipe
Timorul de Est
Română
Republica Moldova
România
Spaniolă
Argentina
Bolivia
Chile
Columbia
Costa Rica
Cuba
Republica Dominicană
Ecuador
Filipine
Guatemala
Honduras
Mexic
Nicaragua
Panama
Paraguay
Peru
Spania
Uruguay
Venezuela
Uniunea Europeană
și
țări candidate la extindere
Țări membre
Austria
Belgia
Bulgaria
Cehia
Cipru
Croația
Danemarca
Estonia
Finlanda
Franța
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Malta
Polonia
Portugalia
România
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Țările de Jos
Ungaria
Țări candidate
Albania
Macedonia de Nord
Republica Moldova
Muntenegru
Serbia
Turcia
Ucraina
Țări aplicante
Bosnia și Herțegovina
Georgia
Țări dezvoltate
Andorra
Australia
Austria
Belgia
Canada
Republica Populară Chineză
Coreea de Sud
Danemarca
Elveția
Finlanda
Franța
Germania
India
Indonezia
Islanda
Israel
Italia
Japonia
Liechtenstein
Luxemburg
Mexic
Monaco
Norvegia
Noua Zeelandă
Regatul Unit
San Marino
Singapore
Spania
Statele Unite ale Americii
Suedia
Rusia
Taiwan
Țările de Jos
Țări și teritorii din Europa
State
suverane
Albania
Andorra
Armenia
Austria
Azerbaidjan
Belarus
Belgia
Bosnia și Herțegovina
Bulgaria
Cehia
Cipru
Croația
Danemarca
Elveția
Estonia
Finlanda
Franța
Georgia
Germania
Grecia
Irlanda
Islanda
Italia
Kazahstan
Letonia
Liechtenstein
Lituania
Luxemburg
Macedonia de Nord
Malta
Republica Moldova
Monaco
Muntenegru
Norvegia
Polonia
Portugalia
Regatul Unit
România
Rusia
San Marino
Serbia
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Turcia
Țările de Jos
Ucraina
Ungaria
Vatican
State cu
recunoaștere
limitată
Abhazia
Ciprul de Nord
Kosovo
Osetia de Sud
Republica Moldovenească Nistreană
Teritorii
nesuverane
Danemarca
Insulele Feroe
Regatul Unit
Akrotiri și Dhekelia
Gibraltar
Guernsey
Insula Man
Jersey
Teritorii
suverane
Finlanda
Insulele Åland
(regiune autonomă supusă
convenției Åland
din 1921)
Norvegia
Svalbard
(zonă neîncorporată care face obiectul
Tratatul Svalbardului
Regatul Unit
Anglia
Țara Galilor
Scoția
Irlanda de Nord
(în baza
Acordului de la Belfast
Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.
Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.
Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.
Este guvernat de
Sfântul Scaun
, care are suveranitate asupra
Vaticanului
Țări după continent:
Africa
America de Nord
America de Sud
Asia
Europa
Oceania
Control de autoritate
BNE
XX4575378
BNF
cb119328454
(data)
GND
4046843-4
HDS
003368
ISNI
0000 0001 2242 8399
KulturNav
feb63f94-bb00-469f-a60b-fd7081f16236
LCCN
n80049716
LNB
000042835
MusicBrainz
781b0c54-3d54-362d-a941-8a617def4992
NARA
10035824
NDL
00569163
NKC
ge130488
SUDOC
026398516
VIAF
153009195
WorldCat Identities
(via VIAF):
153009195
Adus de la
Categorii
Portugalia
Republici
State membre ale Organizației Națiunilor Unite
Țări din Europa
Țările NATO
Țările Uniunii Europene
Eponime ale asteroizilor
Categorii ascunse:
Articole cu surse în limba germană (de)
Pagini cu citări fără titluri
Pagini cu citări de simple URL-uri
Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română
Pagini cu note flexibile de dimensiune diferită
Articole cu surse în limba engleză (en)
Webarchive template wayback links
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută
Articole cu surse în limba portugheză (pt)
Pagini care folosesc argumente duplicate în apelarea formatelor
Pagini care utilizează imagini multiple scalate manual
Articole care necesită citări suplimentare
Webarchive template warnings
Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor
Pagini care utilizează imagini multiple scalate automat
Articole Wikipedia cu identificatori BNE
Articole Wikipedia cu identificatori BNF
Articole Wikipedia cu identificatori GND
Articole Wikipedia cu identificatori HDS
Articole Wikipedia cu identificatori ISNI
Articole Wikipedia cu identificatori KULTURNAV
Articole Wikipedia cu identificatori LCCN
Articole Wikipedia cu identificatori LNB
Articole Wikipedia cu identificatori MusicBrainz area
Articole Wikipedia cu identificatori NARA
Articole Wikipedia cu identificatori NDL
Articole Wikipedia cu identificatori NKC
Articole Wikipedia cu identificatori SUDOC
Articole Wikipedia cu identificatori VIAF
Articole Wikipedia cu identificatori WorldCat-VIAF
Control de autoritate cu 14 elemente
Articole Wikipedia cu control de autoritate
Portugalia
Adăugare subiect