Țările de Jos - Wikipedia
Sari la conținut
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pagina „Olanda” trimite aici.
Pentru regiunea istorică vedeți
Olanda (regiune)
Țările de Jos
Nederland
neerlandeză
Koninkrijk der Nederlanden
neerlandeză
Drapelul Țărilor de Jos
Stema Țărilor de Jos
[*]
Deviză
Je maintiendrai
franceză
Ik zal handhaven
neerlandeză
Imn
Wilhelmus van Nassouwe
Localizarea
Țărilor de Jos
verde închis
pe
continentul european
verde și
gri închis
in
Uniunea Europeană
verde
Localizarea
Țărilor de Jos
verde închis
pe
continentul european
verde și
gri închis
in
Uniunea Europeană
verde
Localizarea
municipalităților speciale neerlandeze
verde închis
Localizarea
municipalităților speciale neerlandeze
verde închis
Geografie
Suprafață
Total
37.378
km²
Apă
18,7 procente
Cel mai înalt punct
muntele Scenery
[*]
(870 m)
Cel mai jos punct
Zuidplaspolder
[*]
(−6,76 m)
Vecini
Germania
Belgia
Fus orar
CET
UTC+1
Ora de vară
CEST
UTC+2
Populație
Densitate
409,6
loc/km²
Estimare
2016
17.016.967 (
locul
67
Estimare
2024
17.942.942
Limbi oficiale
Neerlandeză
Etnonim
Neerlandezi
Guvernare
Sistem politic
Monarhie constituțională
Monarh
(
Willem-Alexander al Țărilor de Jos
Prim-ministru
(
Rob Jetten
[*]
Legislativ
Stările Generale ale Țărilor de Jos
(
Capitala
Amsterdam
de jure
Istorie
Independența față de
Imperiul Spaniol
Proclamată
26 iulie
1581
Recunoscută
30 ianuarie
1648
Proclamarea regatului
16 martie
1815
Aderare la
UE
9 mai
1950
Economie
PIB
PPC
2025
Total
$1.526 trilioane
locul
28
Pe cap de locuitor
$84.566
locul
10
PIB
(nominal)
2025
Total
$1.272 trilioane
locul
18
Pe cap de locuitor
locul
10
$70.480
Gini
(2021)
26.4
(scăzut)
IDU
(2023)
0.955
(foarte ridicat)
locul
Monedă
euro
EUR
Coduri și identificatori
Cod
CIO
NED
Cod mobil
204
Prefix telefonic
+31
Domeniu Internet
.nl
Prezență online
hasthtag
Modifică
date
text
Țările de Jos
(în
neerlandeză
Nederland
pronunțat
informal
Olanda
10
este o țară situată în
Europa de Vest
cu teritorii în
Caraibe
. Este cea mai mare dintre cele patru țări constituente ale
Regatului Țărilor de Jos
11
12
13
(în neerlandeză:
het Koninkrijk der Nederlanden
).
14
În Europa, Țările de Jos este formată din
douăsprezece provincii
, care se învecinează cu
Germania
la est,
Belgia
la sud și
Marea Nordului
la nord-vest, având
granițe maritime
în Marea Nordului cu acele țări și cu
Regatul Unit
15
În
Caraibe
, este formată din trei comune speciale: insulele
Bonaire
Sint Eustatius
și
Saba
Limba oficială a țării este neerlandeza,
frizona occidentală
(
fiind limbă oficială secundară în provincia
Friesland
, iar engleza și
papiamento
fiind limbi oficiale secundare în Țările de Jos Caraibiene.
Saxona de jos neerlandeză
(
și
limburgheza
sunt limbi regionale recunoscute (vorbite în est și, respectiv, sud-est), în timp ce
limbajul olandez al semnelor
(
Sinte Romani
(
și
idișul
sunt limbi neteritoriale recunoscute.
Cele mai mari patru orașe din Țările de Jos sunt
Amsterdam
Rotterdam
Haga
și
Utrecht
17
Amsterdam este cel mai populat oraș și
capitala
nominală a țării,
18
timp ce la Haga se află sediul
Stărilor Generale
(
, al
Cabinetului
(
și al
Curții Supreme
(
19
Portul Rotterdam
este cel mai aglomerat
port maritim
din Europa.
20
Aeroportul Amsterdam Schiphol
este cel mai aglomerat aeroport din Țările de Jos și al treilea cel mai aglomerat din Europa. Țara este membră fondatoare a Uniunii Europene, a
zonei euro
, a
G10
(
NATO
OCDE
și
OMC
, precum și o parte a
spațiului Schengen
și a Uniunii trilaterale
Benelux.
Ea găzduiește mai multe
organizații interguvernamentale
și
tribunale internaționale
, multe dintre acestea fiind centrate în Haga, care este, prin urmare, numită „capitala legală a lumii”.
21
Denumirea de
Țările de Jos
face referire la altitudinea sa joasă și relieful plat, doar aproximativ 50% din teritoriul său depășind
1 m
deasupra nivelului mării
și aproape 26% fiind sub nivelul mării.
22
Majoritatea zonelor de sub nivelul mării, cunoscute sub numele de
poldere
, sunt rezultatul
proiectului de desecare început în secolul al XIV-lea
(
23
În mod colocvial sau informal, Țările de Jos este denumită ocazional
Pars pro toto
(
Holland
(„Olanda”).
În
perioada republicană
, care a început în 1588, Țările de Jos a intrat într-o eră unică de măreție politică, economică și culturală, înscriindu-se printre cele mai puternice și influente țări din Europa și din lume; această perioadă este cunoscută sub numele de
Epoca de Aur Neerlandeză
24
În acest timp, companiile sale comerciale,
Compania Neerlandeză a Indiilor de Est
și
Compania Neerlandeză a Indiilor de Vest
, au
înființat colonii și puncte comerciale
în întreaga lume.
25
26
Cu o populație de 17,5 milioane de oameni, toți trăind pe o suprafață totală de aproximativ
41.800 km²
din care suprafata uscatului este de
33.500 km²
Țările de Jos este
a 16-a cea mai dens populată
țară din lume și a doua cea mai dens populată țară din Uniunea Europeană, cu o densitate de
523 loc/km²
. Cu toate acestea, este al doilea
exportator
mondial de produse alimentare și agricole după valoare, datorită
solului fertil
(
, climei blânde,
agriculturii intensive
și
inventivității
(
27
28
29
Țările de Jos este o
monarhie constituțională
parlamentară
cu o
structură unitară
din 1848. Țara are o tradiție de
pilarizare
(
și un istoric îndelungat de
toleranță socială
, a legalizat
avortul
prostituția
(
și
eutanasia umană
(
, împreună cu menținerea unei
politici liberale în materie de droguri
. Țările de Jos a abolit
pedeapsa cu moartea
(
în dreptul civil în 1870, deși nu a fost complet eliminată până când a fost aprobată o nouă constituție în 1983. Țările de Jos a permis
femeilor să voteze
(
din 1919, înainte de a deveni prima țară din lume care a legalizat
căsătoria între persoane de același sex
în 2001.
Economia sa avansată
de
piață mixtă
a avut
al unsprezecelea cel mai mare
venit pe cap de locuitor
(
la nivel global.
30
Țările de Jos se clasează printre primele în lume după indicii internaționali ai
libertății presei
31
libertății economice
32
dezvoltării umane
și
calității vieții
(
, precum și la
fericire
33
În 2020, s-a clasat pe locul opt în indicele de dezvoltare umană și, în 2021, pe locul cinci în
Indicele Mondial al Fericirii
(
35
36
Etimologie
modificare
modificare sursă
Istoria turbulentă a Țărilor de Jos și schimbările de putere au dus la excepțional de multe și variate nume în diferite limbi. Există diversitate chiar și în cadrul limbilor. În română, Țările de Jos se mai numesc și
Olanda
, care ar fi o parte a mai marii regiuni a
Țărilor de Jos
, în timp ce termenul
neerlandez
este folosit ca
demonim
și formă adjectivală.
Statul și regiunea Țărilor de Jos
modificare
modificare sursă
Regiunea mai largă numită
Țările de Jos
(și care cuprinde
Belgia
, Țările de Jos și
Luxemburg
) are aceeași
toponimie
. Numele de locuri cu
Neder
Nieder
Nedre
Nether
Lage(r)
sau
Low(er)
(în
limbile germanice
) și
Bas
Inferior
sau
de Jos
(în
limbile romanice
) sunt folosite în toată Europa pentru zonele aflate la altitudini mai mici. Ele sunt uneori folosite într-o
relație deictică
în raport cu o zonă mai înaltă, indicată ca
de Sus
Super(ior)
Up(per)
Op(per)
Ober
Boven
High
Haut
sau
Hoch
. În cazul Țărilor de Jos, locația geografică a
regiunii inferioare
este mai mult sau mai puțin cea aflată în aval și în apropierea mării. Localizarea geografică a regiunii superioare corespunzătoare s-a schimbat însă enorm de-a lungul timpului, în funcție de locația puterii economice și militare care guverna Țările de Jos.
Romanii
făceau o distincție între provinciile romane din aval
Germania Inferior
(în prezent parte a Belgiei și Țărilor de Jos), și din amonte
Germania Superior
(azi parte a Germaniei). Denumirea „de Jos” pentru a se referi la regiune revine din nou la
Ducatul Lotharingiei Inferioare
din secolul al X-lea, care acoperea o mare parte din Țările de Jos.
37
38
Dar de această dată regiunea
superioară
corespunzătoare este
Lorena Superioară
, din nordul Franței de astăzi.
Ducii de Burgundia
(
, care domneau din reședința lor din Țările de Jos în secolul al XV-lea, au folosit termenul
les pays de par deçà
(„ținuturile de aici”) pentru Țările de Jos, spre deosebire de
les pays de par delà
(„ținuturile de acolo") pentru patria lor inițială:
Burgundia
din actuala Franță central-estică.
39
Sub
stăpânirea habsburgică
(
Les pays de par deçà
s-a dezvoltat în
pays d'embas
(„ținuturile de aici jos”),
40
o expresie deictică în relație cu alte posesiuni habsburgice precum Ungaria și Austria. Acesta a fost tradus ca
Neder-landen
în documentele oficiale neerlandeze contemporane.
41
Din punct de vedere regional,
Niderlant
a fost și zona dintre
Meuse
și
Rinul
inferior în Evul Mediu târziu. Zona cunoscută sub numele de
Oberland
(Țara de Sus) era în acest context deictic considerată a începe aproximativ la
Köln
De la mijlocul secolului al XVI-lea, denumirea de „Țările de Jos” și-a pierdut înțelesul deictic inițial. Erau probabil cele mai des folosite nume, în afară de
Flandra
, un
Pars pro toto
(
pentru toată regiunea Țărilor de Jos, în special în Europa vorbitoare de limbi romanice.
Războiul de Optzeci de Ani
(1568–1648) a împărțit Țările de Jos într-o
Republică Olandeză
independentă în nord (sau
latinizat
(
Belgica Foederata
, „Țările de Jos Federate”, statul precursor al Țărilor de Jos actuale) și niște
Țări de Jos Meridionale
controlate de Spania (latinizat
Belgica Regia
, „Țările de Jos regale”, statul precursor al Belgiei). Ca regiune, Țările de Jos este o denumire care include actualele state Țările de Jos, Belgia și Luxemburg, deși în majoritatea
limbilor romanice
, termenul „Țările de Jos” este folosit în mod specific doar pentru țara denumită oficial astfel. Pentru regiune, se preferă mai mult termenul mai neutru și geopolitic
Benelux
Olanda
modificare
modificare sursă
În mai multe limbi, inclusiv în română, Țărilor de Jos li se mai spune, colocvial, și
Olanda
. Olanda propriu-zisă este însă doar o regiune din interiorul țării. Acea regiune constă din
Olanda de Nord
și
de Sud
, două dintre cele douăsprezece provincii ale statului. Anterior, ele erau o singură provincie, și înainte de aceasta, erau
comitatul Olanda
, o rămășiță a
Regatului Frisian
care s-a destrămat, și care includea și părți din actualul
Utrecht
. După declinul
ducatului Brabantului
și al
comitatului Flandra
, Olanda a devenit cel mai important comitat din punct de vedere economic și politic din regiunea
Țărilor de Jos.
Accentul pus pe Olanda în timpul formării
Republicii Neerlandeze
Războiului de 80 de ani
și
Războaielor Anglo-Neerlandeze
din secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea, a făcut ca Olanda să servească drept
Pars pro toto
(
pentru întreaga țară. Termenul este astăzi considerat cel mult informal,
42
și chiar incorect.
43
44
Cu toate acestea, numele „Olanda” este încă folosit pe scară largă pentru
echipa națională de fotbal a Țărilor de Jos
, inclusiv în Țările de Jos,
45
iar site-ul internațional pentru turism al guvernului neerlandez este „
holland.com
”.
46
47
În 2020, însă, guvernul neerlandez a anunțat că în viitor va comunica și va face publicitate doar sub numele de „Țările de Jos”.
48
Limbile
modificare
modificare sursă
În neerlandeză, numele pentru Țările de Jos, limba neerlandeză și, respectiv, cetățenii neerlandezi sunt
Nederland
Nederlands
și, respectiv,
Nederlander
În mod colocvial, țara este denumită adesea
Olanda
chiar și de către localnici, deși într-o măsură mult mai mică în afara celor două provincii Olanda de Nord și Olanda de Sud, unde poate fi folosit chiar și ca
termen peiorativ
, de exemplu Hollènder (dialect) în
Maastricht
49
Din 1815, pluralul
Nederlanden
este folosit doar în numele oficial
Koninkrijk der Nederlanden
(„
Regatul Țărilor de Jos
”).
50
În multe alte limbi, inclusiv în română, se folosește pluralul în toate denumirile, cum ar fi
Niederlande
(în
germană
),
Pays-Bas
(în
franceză
),
Países Bajos
(în
spaniolă
) sau
the Netherlands
(în
engleză
). În
indoneziană
(limba vorbită într-o fostă colonie), țara se numește
Belanda
, un nume derivat din „Olanda”.
Istorie
modificare
modificare sursă
Preistorie (înainte de 800 î.e.n.)
modificare
modificare sursă
Figurină sculptată în lemn de stejar găsită în
Willemstad
(4500 î.e.n.)
Preistoria zonei care este acum Țările de Jos a fost în mare parte modelată de mare și de râurile care au schimbat constant geografia câmpiei joase. Cele mai vechi urme umane (
Neanderthal
) au fost găsite în soluri mai înalte, lângă
Maastricht
, din ceea ce se crede că ar fi perioada de aproximativ acum 250.000 de ani.
51
La sfârșitul
epocii glaciare
, cultura
nomadă
Hamburg din
paleoliticul superior
târziu (aproximativ 13.000–10.000 î.e.n.) vâna
reni
în zonă, folosind sulițe, dar
cultura Ahrensburg
(
de mai târziu (aproximativ 11.200–9500 î.e.n.) folosea
arcul și săgețile
(
. Din
triburile mesolitice
asemănătoare maglemosienilor
(
(c. 8000 î.e.n.),
cea mai veche canoe
(
din lume a fost găsită în
Drenthe
52
Vânătorii-culegători
indigeni din mezoliticul târziu din
cultura Swifterbant
(
(aproximativ 5600 î.e.n.) erau legați de cultura Ertebølle din sudul Scandinaviei și era strâns legată de râurile și de apele deschise.
53
Între 4800 și 4500 î.e.n., poporul Swifterbant a început să copieze din
cultura ceramicii liniare
(
învecinată practica
creșterii animalelor
(
, iar între 4300 și 4000 î.e.n., și practica
agriculturii
54
Cultura Funnelbeaker (c. 4300–2800 î.e.n.), care este legată de cultura Swifterbant, a ridicat
dolmenele
, monumente funerare mari de piatră găsite în Drenthe. A existat o tranziție rapidă și lină de la cultura agricolă Funnelbeaker la cultura
pastorală
paneuropeană a
ceramicii cordate
(
(c. 2950 î.e.n.). În sud-vest,
cultura Seine-Oise-Marne
(
— care era legată de
cultura Vlaardingen
(
(aproximativ 2600 î.e.n.), o cultură aparent mai primitivă a vânătorilor-culegători — a supraviețuit până în
perioada neolitică
, până când și ea a fost înlocuită de cultura ceramicii cordate.
Pentru
cultura ulcioarelor campaniforme
(
care a urmat acesteia (2700–2100 î.e.n.) au fost postulate mai multe regiuni de origine, în special Peninsula Iberică, Țările de Jos și Europa Centrală.
55
Aceasta a introdus prelucrarea metalelor (cupru, aur și, mai târziu, bronz) și a deschis rute comerciale internaționale nemaivăzute până acum, fapt reflectat în descoperirile de
artefacte de cupru
(
, deoarece metalul acesta nu se găsește în mod normal în solul Țărilor de Jos. Numeroase descoperiri de obiecte rare de bronz sugerează că
Drenthe
era chiar un centru comercial în epoca bronzului (2000–800 î.e.n.). Cultura ulcioarelor campaniforme a evoluat la nivel local în cultura ulcioarelor cu sârmă ghimpată (2100–1800 î.e.n.) și mai târziu în
cultura Elp
(
(c. 1800–800 î.e.n.),
56
o cultură arheologică din Epoca Bronzului Mijlociu având drept caracteristică
ceramica de pământ
(
de calitate scăzută. Faza inițială a culturii Elp a fost caracterizată de
tumuli
(1800–1200 î.e.n.) în strânsă legătură cu tumulii contemporani din nordul Germaniei și din Scandinavia, și se pare că era legată și de
cultura Tumulus
(
din Europa Centrală. Faza ulterioară a fost cea de incinerare a morților și de plasare a cenușei lor în urne care erau apoi îngropate pe câmpuri, urmând obiceiurile
culturii câmpurilor de urne
(1200–800 î.e.n.). Regiunea de sud a devenit dominată de
cultura Hilversum
(
aferentă (1800–800 î.e.n.), care se pare că a moștenit legăturile culturale cu Marea Britanie pe care le întrețina cultura anterioară a ulcioarelor cu sârmă ghimpată.
Celții, triburile germanice și romanii (800 î.e.n.–410 e.n.)
modificare
modificare sursă
Din anul 800 î.e.n., cultura celtică
Hallstatt
din
Epoca Fierului
(
a devenit influentă, înlocuind
cultura Hilversum
(
. Minereul de fier a adus o oarecare prosperitate și a fost disponibil în toată țara, inclusiv
fierul de mlaștină
(
Fierarii
(
călătoreau din așezare în așezare cu bronz și fier, fabricând unelte la cerere.
Mormântul regelui din Oss
(
(700 î.e.n.) a fost găsit într-o movilă funerară, cea mai mare de acest fel din Europa de Vest și care conținea o sabie de fier cu o incrustație de aur și coral.
Deteriorarea climei din Scandinavia în jurul anului 850 î.e.n. a continuat și s-a accentuat în jurul anului 650 î.e.n. și este posibil să fi declanșat migrația
triburilor germanice
din nord. Până când această migrație a fost completă, în jurul anului 250 î.e.n., au apărut câteva grupuri culturale și lingvistice generale.
57
58
Ingaevonii
(
germanici de la Marea Nordului
(
locuiau în partea de nord a
Țărilor de Jos
. Ei au evoluat mai târziu în
frisi
(
și în primii
saxoni
58
O a doua grupare,
germanicii de pe Weser-Rin
(
(sau
istvaeonii
(
), s-a extins de-a lungul Rinului mijlociu și
Weserului
și a locuit în Țările de Jos la sud de marile râuri. Acest grup era alcătuit din triburi care se vor dezvolta în cele din urmă în
francii saliani
58
De asemenea,
cultura celtică
La Tène
(aproximativ 450 î.e.n. până la cucerirea romană) s-a extins pe o arie largă, inclusiv în zona de sud a
Țărilor de Jos
. Unii cercetători au speculat că chiar și o a treia identitate etnică și limbă, nici germanică, nici celtică, a supraviețuit în Țările de Jos până în perioada romană, manifestându-se prin
cultura Nordwestblock
(
de epoca fierului,
59
60
care în cele din urmă a fost absorbită de
celții
din sud și de popoarele germanice din est.
Frontiera Rinului în jurul anului 70 e.n.
Primul autor care a descris coasta
Olandei
și a
Flandrei
a fost
geograful
grec
Pytheas
, care a consemnat în c. 325 î.e.n. că în aceste regiuni „au murit mai mulți oameni în lupta împotriva apei decât în lupta împotriva oamenilor”.
61
În timpul
războaielor galice
, zona de la sud și vest de
Rin
a fost cucerită de
forțele romane
sub conducerea lui
Iulius Cezar
din 57 î.e.n. până în 53 î.e.n.
60
Cezar descrie două triburi celtice principale care trăiau în ceea ce este acum sudul Țărilor de Jos:
Menapii
(
și
Eburones
(
. Rinul a devenit granița de nord a Romei în jurul anului 12 e.n. De-a lungul
Limesului Germanic
(
au apărut orașe notabile:
Nijmegen
și
Voorburg
(
. În prima perioadă a
Galliei Belgica
, zona de la sud de Limes a devenit parte a
provinciei romane
Germania Inferior
. Zona de la nord de Rin, locuită de frisii, a rămas în afara stăpânirii romane (dar nu în afara prezenței și controlului acestora), în timp ce triburile germanice de graniță ale
batavilor
(
și
cananefaților
(
au luptat în
cavaleria romană
(
62
Batavii s-au ridicat împotriva romanilor în
rebeliunea batavă
din 69 e.n., dar au fost în cele din urmă învinși. Batavii s-au contopit mai târziu cu alte triburi în confederația francilor saliani, a căror identitate a apărut în prima jumătate a secolului al treilea.
63
Francii saliani apar în textele romane atât ca aliați, cât și ca dușmani. Au fost forțați de confederația saxonilor din est să treacă peste Rin pe teritoriul roman în secolul al IV-lea. De la noua lor bază din
Flandra de Vest
și din sud-vestul Țărilor de Jos, ei atacau
Canalul Mânecii
. Forțele romane au pacificat regiunea, dar nu i-au izgonit pe franci, care au continuat să fie temuți cel puțin până în vremea lui
Iulian Apostatul
(358) atunci când francii saliani au fost lăsați să se stabilească ca
foederati
în
Texandria
63
S-a postulat că, după deteriorarea condițiilor climatice și retragerea romanilor,
Frisii
(
au dispărut ca
Laeti
(
în c. 296, lăsând teritoriile de coastă în mare parte nepopulate pentru următoarele două secole.
64
Cu toate acestea, săpăturile recente din
Kennemerland
(
arată indicii clare ale unei locuiri permanente.
65
66
Evul Mediu timpuriu (411–1000)
modificare
modificare sursă
Francii, frisii și saxonii (anii 710 e.n.) cu
Traiecturm
(
și
Dorestad
la mijloc
După ce
guvernarea romană
din zonă s-a prăbușit, francii și-au extins teritoriile în numeroase regate. În anii 490,
Clovis I
cucerise și unise toate aceste teritorii din sudul Țărilor de Jos într-un singur
regat franc
, iar de acolo și-a continuat cuceririle în
Galia
. În timpul acestei expansiuni, francii care migrau spre sud au adoptat în cele din urmă
limba latină vulgară
a populației locale.
58
Diviziunea culturală s-a adâncit din ce în ce maimult, francii rămași în patria lor inițială din nord (adică sudul Țărilor de Jos și Flandra) continuând să vorbească
franca veche
(
, care până în secolul al IX-lea a evoluat în
francona inferioară veche
(
sau neerlandeza veche.
58
Prin urmare, a apărut o graniță între limba franceză și cea neerlandeză.
58
67
Expansiunea francă (481–870 e.n.)
La nord de franci, condițiile climatice s-au îmbunătățit și, în timpul
Perioadei Migrațiilor
saxonii
anglii
strâns înrudiți cu aceștia,
iuții
și
Frisii
(
au colonizat teritoriile de pe coastă.
68
Mulți dintre aceștia au trecut în
Anglia
și au ajuns să fie cunoscuți ca
anglo-saxoni
, dar cei care au rămas aveau să fie numiți
frizoni,
iar limba lor
frizonă
, după țara care a fost odată locuită de frisii.
68
Frizona a fost vorbită de-a lungul întregii coaste de sud a Mării Nordului și este încă limba cea mai strâns înrudită cu engleza dintre limbile vii ale Europei continentale. Până în secolul al VII-lea, a apărut un
Regat Frizon
(650–734) sub regii
Aldegisel
(
și
Redbad
, cu centrul în
Traiectum
(
Utrecht
),
68
69
în timp ce
Dorestad
era un târg înfloritor.
70
71
De prin 600 și până în jurul anului 719, orașele au fost adesea disputate între frizoni și franci. În 734, la
bătălia de la Boarn
, frizonii au fost înfrânți după o
serie de războaie
(
. Cu aprobarea francilor, misionarul
anglo-saxon
(
Willibrord
i-a convertit pe frizoni la
creștinism
. El a înființat
Arhiepiscopia de Utrecht
(
și a devenit episcop al frizonilor. Cu toate acestea, succesorul său
Bonifaciu
a fost ucis de frizoni în
Dokkum
, în 754.
Imperiul Carolingian
franc s-a modelat după Imperiul Roman și a controlat o mare parte din Europa de Vest. Cu toate acestea, în 843, a fost împărțit în trei părți
Francia Răsăriteană
de Mijloc
și
Occidentală
. Cea mai mare parte din Țările de Jos actuale au devenit parte a
Franciei de Mijloc
, care era un regat slab și subiectul a numeroase împărțiri și încercări de anexare de către vecinii săi mai puternici. A cuprins teritorii din
Frisia
(
în nord până la
Regatul Italiei
în sud. În jurul anului 850,
Lothar I
al Franciei de Mijloc l-a recunoscut pe vikingul
Rorik din Dorestad
(
drept domnitori al celei mai mari părți a Frisiei.
72
Când regatul Franciei de Mijloc a fost împărțit în 855, ținuturile de la nord de
Alpi
au trecut în mâinile lui
Lothar al II-lea
(
și ulterior au fost botezate
Lotharingia
. După ce acesta a murit în 869, Lotharingia a fost împărțită în
Lotharingia Superioară
și
Inferioară
, ultima parte cuprinzând Țările de Jos, care din punct de vedere tehnic au devenit parte a
Franciei Răsăritene
în 870, deși era efectiv sub controlul vikingilor, care efectuau raiduri asupra orașelor
frizone
și
france
lipsite de apărare situate pe coasta Frisiei și de-a lungul râurilor. În jurul anului 879, o altă expediție vikingă condusă de
Godfrid, duce de Frisia
(
, a atacat ținuturile Frisiei. Raidurile vikingilor au slăbit influența nobililor francezi și germani în zonă. Rezistența față de vikingi, dacă a existat, a venit din partea nobililor locali, care își câștigau astfel reputația, ceea ce stat la originea dezintegrării Lotharingiei Inferioare în state semi-independente. Unul dintre acești nobili locali a fost
Gerolf al Olandei
(
, care și-a asumat domnia în Frisia după ce a ajutat la asasinarea lui Godfrid, iar dominația vikingă a luat sfârșit.
Evul Mediu mijlociu (1000–1384)
modificare
modificare sursă
Un mormânt medieval al cavalerului brabanțian Arnold van der Sluijs
Sfântul Imperiu Roman
(statul succesor al Franciei Răsăritene și apoi și al Lotharingiei) a dominat o mare parte din Țările de Jos în secolele al X-lea și al XI-lea, dar nu a fost capabil să mențină unitatea politică. Puternicii nobili locali și-au transformat orașele, comitatele și ducatele în regate personale care nu simțeau prea multe obligații față de împărat.
Olanda
Hainaut
Flandra
Gelre
Brabant
și
Utrecht
se aflau aproape continuu într-o stare de război sau în uniuni personale formate în mod paradoxal. Limba și cultura celor mai mulți dintre locuitorii comitatului Olanda erau inițial
frizone
(
. Pe măsură ce colonizarea francă a progresat din Flandra și Brabant, zona a devenit rapid vorbitoare de
franconă de jos veche
(
. Restul
Frisiei
(
din nord (astăzi,
Friesland
și
Groningen
) a continuat să-și mențină independența și a avut propriile instituții (numite în mod colectiv „
libertatea Frisiei
(
”), care respingeau impunerea sistemului feudal.
În preajma anului 1000, datorită mai multor dezvoltări în agricultură, economia a început să se dezvolte într-un ritm rapid, iar productivitatea mai mare a permis țăranilor să cultive mai multe pământuri sau să devină meșteșugari. Orașele au crescut în jurul
mănăstirilor
și
castelelor
, iar în aceste zone urbane a început să se dezvolte o clasă de mijloc mercantilă, în special în Flandra și mai târziu și în Brabant. Orașele bogate au început să cumpere anumite
privilegii
(
de la
suveran
. În practică, aceasta a însemnat că
Bruges
și
Anvers
au devenit republici cvasi-independente de sine stătătoare și că aveau să se dezvolte ulterior în unele dintre cele mai importante orașe și porturi din Europa.
Pe la 1100, țăranii din
Flandra
și
Utrecht
au început să dreneze și să cultive terenuri mlăștinoase nelocuite din vestul Țărilor de Jos, făcând posibilă apariția comitatului Olandei ca centru de putere. Titlul de
conte de Olanda
a fost disputat în
Războaiele Cârligului și Codului
(
(în
neerlandeză
Hoekse en Kabeljauwse twisten
) între 1350 și 1490. Facțiunea Codului era formată din orașele mai progresiste, în timp ce facțiunea Cârligului era formată din nobilii conservatori. Acești nobili l-au invitat pe ducele
Filip cel Bun
al Burgundiei – care era și conte de Flandra – să cucerească Olanda.
Țările de Jos burgunde, habsburgice și spaniole (1384–1581)
modificare
modificare sursă
Țările de Jos Spaniole
Bătălia de 4 Zile
(
, 1–4 iunie 1666
al Doilea Război Anglo-Neerlandez
) de
Pieter Cornelisz van Soest
(
Țările de Jos la sfârșitul secolului al XIV-lea
Willem I
, principe de Orania, conducător al
Răscoalei Olandeze
, de
Adriaen Thomasz. Key
(
Cele mai multe dintre
feudele imperiale
și
franceze
(
din ceea ce sunt acum Țările de Jos și Belgia au fost unite într-o
uniune personală
de Filip cel Bun, duce de
Burgundia
, în 1433.
Casa de Valois-Burgundia
și moștenitorii lor
Habsburgi
aveau să domine Țările de Jos în perioada 1384–1581. Înainte de unificarea burgundă, neerlandezii se identificau prin orașul în care locuiau sau prin ducatul sau comitatul lor local. Perioada burgundă este momentul în care a început drumul către ideea de o națiune comună. Noii conducători au apărat interesele comerciale olandeze, care apoi s-au dezvoltat rapid. Flotele
comitatului Olandei
au învins de mai multe ori flotele
Ligii Hanseatice
Amsterdamul
a crescut, și în secolul al XV-lea a devenit principalul port comercial din Europa pentru cereale din
Regiunea Baltică
. Amsterdam distribuia cereale în marile orașe din Belgia, nordul Franței și Anglia. Acest comerț era vital pentru că Țările de Jos nu mai puteau produce suficiente cereale pentru a se hrăni. Asanarea mlaștinilor a făcut ca
turba
din fostele
zone umede
să se reducă la un nivel prea scăzut pentru ca asanarea să poată fi menținută.
Sub Habsburgi,
Carol al V-lea
, conducător al
Sfântului Imperiu Roman
și rege al
Spaniei
, toate feudele din actuala regiune a Țărilor de Jos au fost unite în
Cele Șaptesprezece Provincii
, care includeau și cea mai mare parte a Belgiei și Luxemburgului actuale, și unele teritorii adiacente din ceea ce este astăzi Franța și Germania. În 1568, sub Filip al II-lea, a început
Războiul de 80 de Ani
între provincii și puterea
spaniolă
. Nivelul de ferocitate manifestat de ambele părți este sugerat din raportul unui cronicar olandez:
73
De mai multe ori au fost văzuți bărbați spânzurându-și propriii frați, care fuseseră luați prizonieri în rândurile inamicului. . . Un spaniol încetase să mai fie om în ochii lor. Odată, un chirurg de la Veer a tăiat inima unui prizonier spaniol, a bătut-o în cuie pe prova unui vas și i-a invitat pe orășeni să vină și să-și prindă dinții în ea, ceea ce mulți au făcut cu o satisfacție sălbatică.
Ducele de Alba
a încercat fără milă să suprime mișcarea protestantă din Țările de Jos. Neerlandezii erau „arși, sugrumați, decapitați sau îngropați de vii” de al său „
Consiliu al Sângelui
” și de soldații săi spanioli. Capetele tăiate și cadavrele decapitate au fost expuse de-a lungul străzilor și drumurilor pentru a teroriza și supune populația. Alba s-a lăudat că a executat
18.600
de oameni,
74
75
dar această cifră nu-i include pe cei care au pierit în război și de foamete.
Primul mare asediu a fost efortul lui Alba de a captura
Haarlem
și, prin urmare, de a tăia Olanda în două. A durat din decembrie 1572 până în vara următoare, când haarlemenii s-au predat în cele din urmă la
13 iulie
, la promisiunea că orașul va fi scutit de prădăciuni. A fost o prevedere pe care
Don Fadrique
(
nu a putut să o onoreze, după ce soldații săi s-au revoltat, furioși din cauza neplății soldei și a condițiilor mizerabile pe care le-au îndurat în lunile lungi și reci ale campaniei.
76
La
4 noiembrie 1576
tercios
(
spaniole au capturat
Antwerpen
și l-au supus celui mai crunt jaf din istoria Țărilor de Jos. Cetățenii au rezistat, dar au fost biruiți; șapte mii dintre ei au fost omorâți; o mie de clădiri au fost incendiate; bărbați, femei și copii au fost măcelăriți într-un delir de sânge de soldații care strigau: „
Santiago! España! A sangre, a carne, a fuego, a sacco!
” (Sfântul Iacob! Spania! La sânge, la carne, la foc, la sac!)
77
Harta posesiunilor
habsburgice
. Din 1556, teritoriile dinastiei din
Țările de Jos
au fost deținute de
Habsburgii spanioli
Furia spaniolă
(
la
Maastricht
(
, 1579
După
prădarea Antwerpenului
(
, delegații din Brabantul catolic, și din Olanda și Zeelandul protestante au convenit, la Gent, să se alăture Utrechtului și lui Wilhelm cel Tăcut pentru a alunga toate trupele spaniole și pentru a forma un nou guvern pentru Țările de Jos.
Don Juan de Austria
, noul guvernator spaniol, a fost forțat să cedeze inițial, dar în câteva luni a revenit la ostilități active. Pe măsură ce luptele s-au reluat, olandezii au început să caute ajutor de la regina Angliei, dar ea și-a susținut inițial angajamentele luate față de spanioli prin
tratatul de la Bristol
(
din 1574. Rezultatul a fost că atunci când a avut loc următoarea bătălie pe scară largă la
Gembloux
în 1578, forțele spaniole au învins cu ușurință, ucigând cel puțin 10.000 de rebeli, spaniolii suferind puține pierderi.
78
În lumina
înfrângerii de la Gembloux
(
, statele sudice ale celor Șaptesprezece Provincii (astăzi, Belgia și nordul Franței) s-au distanțat de rebelii din nord în
Uniunea de la Arras
din 1579, care și-a exprimat loialitatea față de
Filip al II-lea al Spaniei
. Împotriva lor, jumătatea de nord a celor Șaptesprezece Provincii a format
Uniunea de la Utrecht
(
(tot din 1579) în care s-au angajat să se sprijine reciproc în apărarea lor împotriva armatei spaniole.
79
Uniunea de la Utrecht este considerată fundamentul Țărilor de Jos moderne.
Trupele spaniole au jefuit
Maastrichtul
în 1579, ucigând peste 10.000 de civili și astfel asigurând continuarea rebeliunii.
80
În 1581, provinciile din nord au adoptat
Actul de Abjurare
(
, declarația de independență prin care provinciile îl detronau oficial pe Filip al II-lea ca monarh domnitor în provinciile din nord.
81
Împotriva rebelilor, Filip avea la dispoziție resursele Spaniei, Americii Spaniole, Italiei Spaniole și Țărilor de Jos Spaniole. Regina
protestantă
Elisabeta I a Angliei
a simpatizat însă cu lupta neerlandezilor împotriva spaniolilor și a trimis o armată de 7.600 de soldați pentru a-i ajuta pe aceaștia în războiul lor cu spaniolii catolici.
82
Forțele engleze aflate sub conducerea Contelui de Leicester și apoi a Lordului Willoughby s-au confruntat cu spaniolii din Țările de Jos în frunte cu
Ducele de Parma
într-o serie de acțiuni în mare parte indecise, dar care au blocat un număr semnificativ de soldați spanioli și le-au dat timp neerlandezilor să-și reorganizeze apărarea.
83
Războiul a continuat până în 1648, când Spania sub regele
Filip al IV-lea
a recunoscut în cele din urmă independența celor șapte provincii din nord-vest în
pacea de la Münster
(
. Părți din provinciile sudice au devenit colonii
de facto
ale noului imperiu republican-mercantil.
Republica Neerlandeză (1581–1795)
modificare
modificare sursă
Fabrică a
Companiei Neerlandeze a Indiilor Orientale
în
Hugli-Chuchura
(
Bengalul Mogul
(
de Hendrik van Schuylenburgh, 1665
După ce și-au declarat independența, provinciile
Olanda
Zeeland
Groningen
(
Friesland
(
Utrecht
Overijssel
și
Gelderland
au format o
confederație
. Toate aceste ducate, domnii și comitate erau autonome și aveau propriul guvern,
Stările Provinciale
(
. Guvernul confederal,
Stările Generale
(
, avea sediul la
Haga
și era format din reprezentați din fiecare dintre cele șapte provincii. Regiunea slab populată
Drenthe
(
făcea și ea parte din republică, deși nu era considerată una dintre provincii. Mai mult decât atât, Republica ajunsese să ocupe în timpul
Războiului de Optzeci de Ani
o serie de așa-numite
Ținuturi ale Generalității
(
din
Flandra
Brabant
și
Limburg
. Populația lor era în principal romano-catolică, iar aceste zone nu aveau o structură guvernamentală proprie și erau folosite ca zonă-tampon între Republică și
Țările de Jos Meridionale
controlate de spanioli.
84
Peisaj de iarnă cu patinatori lângă orașul
Kampen
de
Hendrick Avercamp
(1620)
Piața Dam
din
Amsterdam
în 1656
În
Epoca de Aur Neerlandeză
, care s-a întins pe o mare parte a secolului al XVII-lea, s-a dezvoltat
Imperiul Neerlandez
ca una dintre marile puteri maritime și economice, alături de Portugalia, Spania, Franța și Anglia. Științele, armata și arta (în special
pictura
(
) au fost printre cele mai apreciate din lume. Până în 1650, olandezii dețineau 16.000 de nave comerciale.
85
Compania Neerlandeză a Indiilor Orientale
și
cea a Indiilor Occidentale
au înființat
colonii
și
posturi comerciale
(
în întreaga lume, și dominat nordul
Taiwanului
între
1624–1662 și 1664–1667
(
Colonizarea olandeză în America de Nord
(
a început odată cu întemeierea orașului
New Amsterdam
în partea de sud a
Manhattanului
în 1614. În Africa de Sud, olandezii au înființat
Colonia Capului
în 1652.
Coloniile neerlandeze din America de Sud
au fost înființate de-a lungul numeroaselor râuri din câmpiile fertile din
Guyana
, printre care
Colonia Surinam
(
(astăzi
Surinam
). În Asia, olandezii au înființat
Indiile Orientale Olandeze
(astăzi,
Indonezia
) și singurul post comercial occidental din Japonia,
Dejima
(
În timpul perioadei de
proto-industrializare
(
, imperiul a primit 50% din textilele și 80% din mătasea importate din
Imperiul Mogul
al Indiei, în principal din regiunea sa cea mai dezvoltată cunoscută sub numele de
Bengal Subah
(
86
87
88
89
Mulți istorici economici consideră Țările de Jos ca fiind prima țară complet
capitalistă
din lume. În Europa modernă timpurie, avea cel mai bogat târg (
Amsterdam
) și prima
bursă de valori
cu activitate permanentă. Inventivitatea negustorilor a condus la apariția fondurilor de asigurări și de pensii, precum și la fenomene precum
ciclul economic de creștere-scădere
, prima
bulă inflaționistă a activelor
(
din lume,
mania lalelelor
din 1636–1637 și primul
bear raider
(
din lume,
Isaac le Maire
(
, care a forțat prețurile să scadă prin vânzând masiv acțiuni și apoi cumpărându-le înapoi cu preț scăzut. În 1672 – an cunoscut în istoria Țărilor de Jos drept
Rampjaar
(
(Anul Dezastrului) – Republica Neerlandeză era simultan în război cu Franța, Anglia și trei episcopii germane. Pe mare, a reușit să împiedice marinele engleză și franceză să debarce pe țărmurile vestice. Pe uscat, însă, aproape că a fost cucerită de armatele franceze și germane care înaintau dinspre est. A reușit să schimbe cursul războiului
inundând părți ale Olandei
(
, dar nu a putut reveni niciodată la gloria de odinioară și a intrat într-o stare de declin general în secolul al XVIII-lea, confruntată cu concurența economică a Angliei și cu rivalități de lungă durată între cele două facțiuni principale din societatea neerlandeză,
Staatsgezinden
(
republican și susținătorii
stadtholderului
Prinsgezinden
(
drept principale
facțiuni politice
(
90
Republica și Regatul Batav (1795–1890)
modificare
modificare sursă
Cu sprijinul armat al
Franței revoluționare
republicanii neerlandezi
(
au proclamat
Republica Batavă
, după modelul
Republicii Franceze
, transformând Țările de Jos într-un
stat unitar
la
19 ianuarie 1795
Statholderul
Willem al V-lea de Orania
fugise în Anglia. Din 1806 până în 1810,
Regatul Olandei
a fost înființat de
Napoleon Bonaparte
ca regat-marionetă guvernat de fratele său
Louis Bonaparte
pentru a controla Țările de Jos mai eficient. Cu toate acestea, regele Louis Bonaparte a încercat mai mult să servească interesele neerlandeze în locul celor ale fratelui său și a fost forțat să abdice la
1 iulie 1810
. Împăratul a trimis o armată și Țările de Jos au devenit parte a Imperiului Francez până în toamna anului 1813, când Napoleon a fost învins în
bătălia de la Leipzig
Harta
imperiului colonial neerlandez
. Verde deschis: teritorii administrate de sau care provin din teritoriile administrate de
Compania Neerlandeză a Indiilor Orientale
; verde închis:
Compania Neerlandeză a Indiilor Occidentale
. Cu galben sunt teritoriile ocupate mai târziu, în cursul secolului al XIX-lea.
Willem Frederick
, fiul ultimului statholder, s-a întors în Țările de Jos în 1813 și s-a autoproclamat
prinț suveran al Țărilor de Jos
(
. Doi ani mai târziu,
Congresul de la Viena
a adăugat unificat Țările de Jos Meridionale cu cele din nord pentru a crea o țară puternică la granița de nord a Franței. Willem Frederick a ridicat aceste
Țări de Jos Unite
la statutul de regat și s-a proclamat
regele Willem I
în 1815. În plus, Willem a devenit
mare duce ereditar al Luxemburgului
(
în schimbul posesiunilor sale germane. Cu toate acestea, Țările de Jos Meridionale au rămas separat din punct de vedere cultural față de nord, cașa cum au fost din 1581, și
s-au răsculat
. Sudul și-a câștigat independența în 1830 sub numele de Belgia, în timp ce
uniunea personală
dintre Luxemburg și Țările de Jos a fost întreruptă în 1890, când
Willem al III-lea
a murit fără niciun moștenitor de sex masculin.
Legea de succensiune
luxemburgheză a împiedicat-o pe fiica sa,
regina Wilhelmina
, să devină următoarea mare ducesă.
Supunerea lui
Diponegoro
(
generalului De Kock
(
la sfârșitul
războiului Javanez
(
în 1830.
Pictură
(
de
Nicolaas Pieneman
(
Revoluția belgiană din metropolă și
Războiul Javanez
(
din Indiile Orientale Neerlandeze au adus Țările de Jos în pragul falimentului. Cu toate acestea, a fost introdus în 1830
Sistemul de Cultivare
(
; în Indiile Orientale Neerlandeze, 20% din terenul satelor trebuia să fie dedicat culturilor guvernamentale pentru export. Politica a adus neerlandezilor o bogăție enormă și a făcut colonia să devină autosuficientă.
Țările de Jos au abolit sclavia în colonii în 1863.
91
Sclavi din
Surinam
aveau să devină pe deplin liberi abia în 1873, deoarece legea prevedea că urma să existe o tranziție obligatorie de 10 ani.
92
Războaiele mondiale și perioada de după (1890-prezent)
modificare
modificare sursă
Rotterdamul
după
raidurile aeriene germane
din 1940
Țările de Jos au reușit să rămână neutre în timpul
Primului Război Mondial
, în parte pentru că importul de mărfuri prin Țările de Jos s-a dovedit esențial pentru supraviețuirea Germaniei până la blocada de către
Marina Regală Britanică
în 1916.
93
Acest lucru s-a schimbat în
Al Doilea Război Mondial
, când
Germania Nazistă
a invadat Țările de Jos
pe
10 mai 1940
Blitzul de la Rotterdam
a forțat elementul principal al armatei neerlandeze să capituleze patru zile mai târziu. În timpul ocupației, peste 100.000 de
evrei olandezi
(
94
au fost adunați și transportați în
lagărele de exterminare naziste
; doar câțiva dintre ei au supraviețuit. Numeroși muncitori neerlandezi au fost deportați pentru muncă forțată în Germania, iar membrii
Rezistenței neerlandeze
care au fost prinși, au fost uciși. Între aceștia s-a numărat
Titus Brandsma
, rectorul Universității din Nijmegen. Țăranii au fost exploatați și jefuiți pentru hrană. Deși au existat mii de neerlandezi care și-au riscat viața ascunzând evrei și oponenți ai regimului de ocupație, au fost și peste 20.000 de fasciști neerlandezi care s-au înrolat în
Waffen-SS
95
și au luptat pe
Frontul de Est
96
Colaboraționiștii
au fost membri și simpatizanți ai
Mișcării Național-Socialiste din Țările de Jos
(NSB), din 1941 partid unic. La
8 decembrie 1941
guvernul neerlandez în exil
la Londra a declarat război Japoniei,
97
dar nu a putut împiedica
ocuparea japoneză a Indiilor Orientale Neerlandeze (Indonezia)
(
98
În 1944–1945,
Prima Armată canadiană
, care includea trupe canadiene,
britanice
(
și
poloneze
(
, a fost responsabilă pentru eliberarea unei mari părți a Țărilor de Jos. La scurt timp după
Ziua Victoriei în Europa
, neerlandezii au purtat un
război colonial împotriva noii Republici Indoneziene
(
Foștii prim-miniștri
Wim Kok
(
Dries van Agt
(
Piet de Jong
(
Ruud Lubbers
(
și
Jan Peter Balkenende
cu premierul
Mark Rutte
, în 2011
În 1954,
Carta pentru Regatul Țărilor de Jos
(
a reformat structura politică a Țărilor de Jos, care a fost rezultatul presiunii internaționale de a realiza
decolonizarea
(
. Coloniile neerlandeze
Surinam
și
Curaçao și Dependențele
(
și teritoriul european au devenit toate țări în cadrul Regatului, pe bază de egalitate. Indonezia și-a declarat independența în august 1945 (și a fost recunoscută în 1949) și, prin urmare, nu a făcut niciodată parte din Regatul reformat.
Surinamul
a urmat și el în 1975. După război, Țările de Jos au lăsat în urmă o epocă a neutralității și a câștigat legături mai strânse cu statele vecine. Olanda a fost unul dintre membrii fondatori ai
Beneluxului
NATO
Euratomului
și
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului
, care avea să devină
CEE
Piața comună
) și mai târziu
Uniunea Europeană
Eforturile de emigrare încurajate de guvern pentru a reduce
densitatea populației
au determinat aproximativ 500.000 de
neerlandezi
să părăsească țara după război.
99
Anii 1960 și 1970 au fost o perioadă de mari schimbări sociale și culturale, cum ar fi
depilarizarea
(
rapidă caracterizată prin decăderea vechilor diviziuni pe linii politice și religioase. Tinerii, și în special studenții, au respins obiceiurile tradiționale și au făcut eforturi pentru schimbare în chestiuni precum
drepturile femeilor
sexualitatea
dezarmarea
(
și
problemele de mediu
(
. În 2002,
euro
a fost introdus ca
monedă fiduciară
, iar în 2010
Antilele Neerlandeze
au fost
dizolvate
(
. Pe fiecare insulă au fost organizate referendumuri pentru a stabili statutul lor viitor. Drept urmare, insulele
Bonaire
Sint Eustatius
și
Saba
(insulele BES) au obținut legături mai strânse cu Țările de Jos. Acest lucru a dus la încorporarea acestor trei insule în Țările de Jos metropolitane drept
comune speciale
la dizolvarea Antilelor Neerlandeze. Comunele speciale sunt cunoscute în mod colectiv ca
Țările de Jos Caraibiene
Geografie
modificare
modificare sursă
Harta reliefului Țărilor de Jos europene
Potrivit Biroului Central de Statistică, Țările de Jos europene au o suprafață totală de
41.545 kilometri pătrați (16.041
mi2)
, inclusiv corpurile de apă; și o suprafață de teren de
33.481 kilometri pătrați (12.927
mi2)
Țările de Jos Caraibiene
au o suprafață totală de
328 kilometri pătrați (127
mi2)
100
Se află între
latitudinile
50°
(
și
54° N
(
și longitudinile de
3°
(
și
8° E
(
Țările de Jos au un teritoriu la altitudine foarte mică în raport cu nivelul mării și sunt considerate o țară șeasă, cu aproximativ 26% din suprafață
22
și 21% din populația sa
101
situată sub nivelul mării și doar aproximativ 50% din teritoriu la mai mult de un metru
deasupra nivelului mării
(
. Partea europeană a țării este în cea mai mare parte plată, cu excepția micilor dealuri din sud-estul extrem, până la o înălțime de cel mult 321 de metri și a unor lanțuri de dealuri joase din părțile centrale. Majoritatea zonelor sub nivelul mării sunt create de om, cauzate prin extracția
turbei
sau obținute prin
recuperarea terenurilor
(
. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, zone mari de
poldere
sunt conservate prin sisteme de drenaj elaborate care includ
diguri
, canale și stații de pompare. Aproape 17% din suprafața țării este recuperată din mare și din lacuri.
O mare parte a țării a fost formată inițial din
estuarele
a trei mari râuri europene:
Rinul
Rijn
),
Meuse
Maas
) și
Scheldt
Schelde
), precum și ale
afluenților
acestora. Partea de sud-vest a Țărilor de Jos este până în prezent o
deltă fluvială
a acestor trei râuri,
delta Rin-Meuse-Scheldt
Țările de Jos europene sunt împărțite în partea de nord și cea de sud de Rin,
Waal
, principalul său afluent, și Meuse. În trecut, aceste râuri funcționau ca o barieră naturală între
feude
(
și, prin urmare, au creat din punct de vedere istoric o diviziune culturală, așa cum este evident în unele trăsături fonetice care sunt recunoscute de ambele părți ale ceea ce neerlandezii numesc „Marile Râuri” (
de Grote Rivieren
). Un alt braț important al Rinului, râul
IJssel
, se varsă în
lacul IJssel
, fostul
Zuiderzee
(„marea de sud”). La fel, acest râu formează o diviziune lingvistică: oamenii din nord-estul acestui râu vorbesc dialecte
saxone de jos
(
(cu excepția provinciei
Friesland
, care are propria sa limbă).
102
Geologie
modificare
modificare sursă
Țările de Jos moderne s-au format ca urmare a interacțiunii celor patru râuri principale (
Rinul
Meuse
Schelde
și
IJssel
) și a influenței
Mării Nordului
. Țările de Jos sunt compuse în cea mai mare parte din sedimente de origine
deltaică
de coastă
și
eoliană
(
în timpul perioadelor
glaciare
(
și
interglaciare
din
Pleistocen
Aproape întregul vest al Țărilor de Jos este compus din
estuarul
fluvial
Rin
Meuse
, dar
intervenția umană
a modificat foarte mult procesele naturale aflate în lucru. Cea mai mare parte din vestul Țărilor de Jos se află sub nivelul mării din cauza procesului uman de transformare a corpurilor de apă stătătoare în pământ agricol,
poldere
În estul Țărilor de Jos se găsesc rămășițe ale ultimei
epoci glaciare
, care s-a încheiat cu aproximativ zece mii de ani în urmă. Pe măsură ce
calota glaciară
continentală a pătruns dinspre nord, ea a împins
morenele
înainte. Calota glaciară s-a oprit atunci când acoperea jumătatea de est a Țărilor de Jos. După sfârșitul erei glaciare,
morena
a rămas sub forma unei lungi linii de dealuri. Pe aceste dealuri sunt construite orașele
Arnhem
și
Nijmegen
103
Inundații
modificare
modificare sursă
Inundația de Crăciun din 1717
(
a fost rezultatul unei furtuni din nord-vest care a dus la moartea a mii de oameni.
De-a lungul secolelor, coasta neerlandeză s-a schimbat considerabil ca urmare a dezastrelor naturale și a intervenției umane.
La
14 decembrie 1287
inundația de Sf. Lucia
(
a afectat Țările de Jos și Germania, ucigând peste 50.000 de oameni într-una dintre cele mai distructive inundații din istoria scrisă.
104
Inundația de Sf. Elisabeta
(
din 1421 și gestionarea proastă din urma acesteia au distrus un
polder
recent creat, înlocuindu-l cu cei
72 kilometri pătrați (28
mi2)
de luncă inundabilă mareică
Biesbosch
(
din sudul central. Uriașa
inundație din Marea Nordului de la începutul lunii februarie 1953
(
a provocat prăbușirea mai multor diguri în sud-vestul Țărilor de Jos; peste 1.800 de oameni s-au înecat în inundații. Guvernul neerlandez a instituit ulterior un program pe scară largă, „
Construcțiile Delta
”, pentru a proteja țara împotriva viitoarelor inundații, care a fost finalizat după mai mult de treizeci de ani.
Hartă care ilustrează zonele din Țările de Jos aflate sub nivelul mării
Impactul dezastrelor a fost, într-o măsură, intensificat de activitatea umană.
Mlaștinile
(
relativ înalte au fost drenate pentru a fi folosite ca terenuri agricole. Drenajul a făcut ca
turba
fertilă să se contracte și să scadă nivelul solului, iar nivelurile apelor subterane au fost coborâte pentru a compensa scăderea nivelului solului, provocând contractarea în continuare a turbei subiacente. În plus, până în secolul al XIX-lea, turba a fost extrasă, uscată și folosită drept combustibil, agravând și mai mult problema. Secole de extracție extensivă și prost controlată a
turbei
au redus cu câțiva metri o suprafață de pământ deja joasă. Chiar și în zonele inundate, extracția turbei a continuat prin dragare.
Din cauza inundațiilor, agricultura era dificilă, ceea ce a încurajat comerțul exterior, cu rezultatul că neerlandezii au fost implicați în afacerile mondiale încă din secolele al XIV-lea–al XV-lea.
105
Un polder la 5,53 metri sub nivelul mării
Pentru a se proteja de inundații, au fost concepute o serie de apărări împotriva apei. În primul mileniu
e.n.
, satele și fermele au fost construite pe dealuri artificiale numite
terpi
. Mai târziu, acești terpi au fost legați între ei prin diguri. În secolul al XII-lea, au început să apară agenții guvernamentale locale numite
waterschappen
(
(„sfaturi ale apei”) sau
hoogheemraadschappen
(
(„sfaturi ale caselor de sus”), a căror sarcină era menținerea nivelului apei și protejarea unei regiuni de inundații; aceste agenții continuă să existe. Pe măsură ce nivelul solului a scăzut, digurile au crescut și au fuzionat într-un sistem integrat. În secolul al XIII-lea, intraseră în uz
morile de vânt
pentru pomparea apei din zonele de sub nivelul mării. Morile de vânt au fost folosite ulterior pentru drenarea lacurilor, creând faimoasele
poldere
106
În 1932,
Afsluitdijk
(
(„Digul de închidere”) a fost finalizat, întrerupând legătura fostei
Zuiderzee
(Marea de Sud) cu Marea Nordului și creând astfel
IJsselmeer
(Lacul
IJssel
). Digul a devenit parte a mai marelui proiect
Zuiderzeewerke
, în care patru poldere însumând
2.500 kilometri pătrați (965
mi2)
au fost recuperate din mare.
107
108
Țările de Jos sunt una dintre țările care ar putea suferi cel mai mult de pe urma
schimbărilor climatice
. Este o problemă nu numai creșterea nivelului mării, dar fenomenele meteorologice neregulate pot cauza revărsarea râurilor.
109
110
111
Construcțiile Delta
modificare
modificare sursă
Construcțiile Delta
sunt situate în provinciile
Olanda de Sud
și
Zeeland
Workum
(
Friesland
Lisse
Olanda de Sud
După
dezastrul din 1953
(
, au fost inițiate
Construcțiile Delta
, care reprezintă un set cuprinzător de lucrări civile pe coasta neerlandeză. Proiectul a început în 1958 și a fost finalizat în mare parte în 1997 odată cu finalizarea lui
Maeslantkering
(
. De atunci au început periodic noi proiecte de întreținere și reînnoire a Construcțiilor Delta. Scopul principal al proiectului Delta a fost reducerea riscului de inundații în Olanda de Sud și Zeeland la o dată la 10.000 de ani (comparativ cu o dată la 4000 de ani pentru restul țării). Acest lucru a fost realizat prin înălțarea a
3.000 kilometri (1.900
mi)
de diguri marine exterioare și
10.000 kilometri (6.200
mi)
de diguri interioare, pe canale și râuri și prin închiderea
estuarelor
marine din provincia Zeeland. Noile evaluări de risc arată ocazional probleme care necesită întăriri suplimentare ale digurilor proiectului Delta. Proiectul Delta este considerat de
Societatea Americană a Inginerilor Civili
una dintre cele
șapte minuni ale lumii moderne
112
Se anticipează că
încălzirea globală
din secolul al XXI-lea va duce la o creștere a
nivelului mării
. Țările de Jos se pregătesc activ pentru o creștere a nivelului mării. O Comisie Delta neutră din punct de vedere politic a formulat un plan de acțiune pentru a face față unei creșteri a nivelului mării cu
1,1 m
și o scădere simultană a înălțimii terenului de
10 cm
. Planul cuprinde consolidarea apărării de coastă existente, cum ar fi
diguri
și
dune
cu
1,3 m
de protecție suplimentară împotriva inundațiilor. Schimbările climatice nu numai că vor amenința Țările de Jos de pe litoral, dar ar putea să modifice și tiparele de precipitații și curgerea râurilor. Pentru a proteja țara de inundațiile produse de râuril, este deja în curs de execuție un alt program. Planul
Loc pentru Râu
(
acordă mai mult spațiu de curgere râurilor, protejează marile zone populate și permite inundarea periodică a terenurilor neapărabile. Puținii rezidenți care locuiau în aceste așa-numite „zone de revărsare” au fost strămutați pe un teren mai înalt, o parte din acel teren fiind ridicat deasupra cotelor anticipate de inundație.
113
Clima
modificare
modificare sursă
Direcția predominantă a vântului în Țările de Jos europene este dinspre sud-vest, ceea ce determină o
climă oceanică
moderată, cu veri puțin calde și ierni răcoroase și, de obicei, umiditate ridicată. Aceasta este valabilă mai ales în apropierea coastei neerlandeze, unde diferența de temperatură între vară și iarnă, precum și între zi și noapte este vizibil mai mică decât este în sud-estul țării.
Zilele de îngheț
temperatură maximă sub
°C (32
°F)
apar de obicei din decembrie până în februarie, și doar ocazional în afara acestei perioade. Zile cu temperatura minimă sub
°C (32
°F)
apar mult mai des, de obicei variind de la mijlocul lunii noiembrie până la sfârșitul lunii martie, dar nu rareori și de la mijlocul lunii octombrie și până la jumătatea lunii mai. Dacă se alege înălțimea de măsurare să fie
10 cm
deasupra solului în loc de
150 cm
, se pot găsi chiar astfel de temperaturi în mijlocul verii. În medie, ninsoarea poate apărea din noiembrie până în aprilie, dar uneori apare și în mai sau octombrie.
Zilele calde
cu temperatura maxima peste 20
°C
— se găsesc de obicei din aprilie până în octombrie, dar în unele părți ale țării aceste zile calde pot apărea și în martie, sau chiar uneori în noiembrie sau februarie (de obicei, nu în
De Bilt
). Zilele de vară
temperatură maximă peste 25
°C
sunt de obicei înregistrate în
De Bilt
din mai până în septembrie, zilele tropicale
temperatura maximă peste 30
°C
— sunt rare și apar de obicei numai în iunie până în august.
Precipitațiile de-a lungul anului sunt distribuite relativ egal în fiecare lună. Lunile de vară și de toamnă tind să adune puțin mai multe precipitații decât celelalte luni, în principal din cauza intensității precipitațiilor, mai degrabă decât a frecvenței zilelor de ploaie (este cazul mai ales vara, când sunt mult mai frecvente și descărcările electrice).
Numărul de ore de soare este afectat de faptul că, din cauza latitudinii geografice, lungimea zilelor variază între opt ore în decembrie și aproape 17 ore în iunie.
Următorul tabel se bazează pe măsurătorile mediilor realizate de stația meteo
KNMI
(
din
De Bilt
între 1991 și 2020. Cea mai mare temperatură înregistrată a fost atinsă pe
25 iulie 2019
în
Gilze-Rijen
114
Date climatice pentru De Bilt (1991–2020 averages), all KNMI locations (1901–2021 extremes), snowy days: (2003-2020 averages).
Luna
Ian
Feb
Mar
Apr
Mai
Iun
Iul
Aug
Sep
Oct
Nov
Dec
Anual
Maxima medie °C (°F)
6.1
(43)
7.0
(44,6)
10.5
(50,9)
14.8
(58,6)
18.3
(64,9)
20.9
(69,6)
23.1
(73,6)
22.9
(73,2)
19.5
(67,1)
14.8
(58,6)
9.9
(49,8)
6.7
(44,1)
14,5
(58,1)
Media zilnică °C (°F)
3.6
(38,5)
3.9
(39)
6.5
(43,7)
9.8
(49,6)
13.4
(56,1)
16.2
(61,2)
18.3
(64,9)
17.9
(64,2)
14.7
(58,5)
10.9
(51,6)
7.0
(44,6)
4.2
(39,6)
10,5
(50,9)
Minima medie °C (°F)
0.9
(33,6)
0.7
(33,3)
2.4
(36,3)
4.5
(40,1)
8.0
(46,4)
10.8
(51,4)
13.0
(55,4)
12.5
(54,5)
10.0
(50)
7.1
(44,8)
3.9
(39)
1.6
(34,9)
6,0
(42,8)
Minima istorică °C (°F)
−27.4
(−17.3)
−26.8
(−16.2)
−20.7
(−5.3)
−9.4
(15,1)
−5.4
(22,3)
−1.2
(29,8)
0.7
(33,3)
1.3
(34,3)
−3.7
(25,3)
−8.5
(16,7)
−14.4
(6,1)
−22.3
(−8.1)
−27,4
(−17,3)
Precipitații
mm (inches)
70.8
(2.787)
63.1
(2.484)
57.8
(2.276)
41.6
(1.638)
59.3
(2.335)
70.5
(2.776)
85.2
(3.354)
83.6
(3.291)
77.9
(3.067)
81.1
(3.193)
80.0
(3.15)
83.8
(3.299)
854,7
(33,65)
Umiditate
[%]
87
84
79
74
74
75
77
79
83
86
89
89
81
Nr. de zile cu precipitații
(≥ 0.1 mm)
18
16
15
12
14
14
15
15
14
16
19
19
186
Nr. mediu de zile cu ninsoare
(≥ 0 cm)
19
Ore însorite
66.6
89.6
139.4
189.2
217.5
207.1
213.9
196.3
152.8
119.3
67.4
55.5
1.714,6
Sursă: KNMI.nl
115
Natura
modificare
modificare sursă
Țările de Jos au 20 de parcuri naționale și sute de alte rezervații naturale, care includ
lacuri
lande
păduri
dune
și alte habitate. Cele mai multe dintre acestea sunt deținute de
Staatsbosbeheer
(
, departamentul național pentru
silvicultură
(
și
conservarea habitatelor
(
și
Natuurmonumenten
(
(„Monumentele naturii”), o organizație privată care cumpără, protejează și gestionează rezervațiile naturale. Partea neerlandeză a
Mării Wadden
din nord, cu
câmpiile sale mareice
(
și
zonele sale umede
, este bogată în
diversitate biologică
și a fost declarată sit natural în
Patrimoniul Mondial UNESCO
în 2009.
Foci
pe
Terschelling
, o insulă din
Marea Wadden
Oosterschelde
, fostul
estuar
de nord-est al râului
Scheldt
, a fost desemnat parc național în 2002, cel mai mare parc național din Țările de Jos, cu o suprafață de
370 kilometri pătrați (140
mi2)
. Este alcătuit în principal din apele sărate ale lui Oosterschelde, dar include și mlaștini, pajiști și bancuri de nisip. Datorită varietății mari a vieții marine, inclusiv specii regionale unice, parcul este popular printre
scafandri
. Printre alte activități se numără sailing, pescuit, ciclism și observarea păsărilor.
Din punct de vedere
fitogeografic
(
, Țările de Jos europene sunt împărțite între provinciile atlantică europeană și central-europeană din
Regiunea Circumboreală
(
din
Regatul Boreal
. Potrivit
World Wide Fund for Nature
, teritoriul european al Țărilor de Jos aparține
ecoregiunii
pădurilor atlantice de amestec
(
116
În 1871, ultimele păduri naturale vechi au fost tăiate, iar majoritatea pădurilor de astăzi sunt monoculturi de arbori plantați precum
pinul silvestru
și copaci care nu sunt originari din Țările de Jos. Aceste păduri au fost plantate pe
lande antropice
și pe nisipuri (lande suprapășunate;
Veluwe
). Țările de Jos au avut în 2019 un scor mediu al
indicelui de integritate a peisajului forestier
(
de 0,6/10, și se clasează pe locul 169 la nivel global din 172 de țări.
117
Numărul insectelor zburătoare din Țările de Jos a scăzut cu 75% din anii 1990.
118
Insulele din Caraibe
modificare
modificare sursă
În
Antilele Mici
din Caraibe, teritoriile
Curaçao
Aruba
și
Sint Maarten
au statut de
țară constituentă
în cadrul mai largului Regat al Țărilor de Jos. Alte trei teritorii care alcătuiesc
Țările de Jos Caraibiene
sunt desemnate drept comune speciale ale Țărilor de Jos. Țările de Jos Caraibiene au frontiere maritime cu
Anguilla
Curaçao
Franța
Saint Barthélemy
),
Saint Kitts și Nevis
Sint Maarten
Insulele Virgine americane
și
Venezuela
Viața subacvatică în
Klein Bonaire
(
În cadrul acestui grup de insule:
Bonaire
face parte din
insulele ABC
din lanțul de insule
Antilele Leeward
de pe coasta
Venezuelei
. Antilele Leeward au o origine mixtă vulcanică și corală.
Saba
și
Sint Eustatius
fac parte din
insulele SSS
. Sunt situate la est de
Puerto Rico
și
Insulele Virgine
. Deși în limba engleză sunt considerate parte din
Insulele Leeward
, în franceză, spaniolă,
olandeză
și engleza vorbită local sunt considerate parte din
Insulele Windward
(
. Insulele Windward sunt toate de origine vulcanică și deluroase, lăsând puțin teren potrivit pentru
agricultură
. Cel mai înalt punct este
Mount Scenery
(
887 metri (2.910
ft)
, pe
Saba
. Acesta este cel mai înalt punct din țară și este, de asemenea, cel mai înalt punct al întregului
Regat al Țărilor de Jos
Insulele din Țările de Jos Caraibiene se bucură de o
climă
tropicală
cu vreme caldă pe tot parcursul anului. Antilele Leeward sunt mai calde și mai uscate decât insulele Windward. Vara, Insulele Windward pot fi supuse
uraganelor
Guvernare și politică
modificare
modificare sursă
Binnenhof
(
, unde se întrunesc camerele inferioară și superioară ale Stărilor Generale
Țările de Jos sunt o
monarhie constituțională
din 1815, iar datorită eforturilor lui
Johan Rudolph Thorbecke
(
119
a devenit o
democrație parlamentară
în 1848. Țările de Jos sunt descrise ca un
stat consociațional
(
. Politica și guvernanța neerlandeze se caracterizează printr-un efort de a obține un consens larg asupra problemelor importante, atât în cadrul comunității politice, cât și al societății în ansamblu. În 2017,
The Economist
a clasat Țările de Jos drept a 11-a
cea mai democratică țară din lume
Monarhul
(
este
șeful statului
, în prezent regele
Willem-Alexander al Țărilor de Jos
. Constituțional, funcția are cu puteri limitate. Prin lege, Regele are dreptul de a fi informat și consultat periodic cu privire la treburile guvernamentale. În funcție de personalitățile și relațiile regelui și ale miniștrilor, monarhul ar putea avea influență dincolo de puterea acordată de
Constituția Țărilor de Jos
Șeful de stat,
Willem-Alexander al Țărilor de Jos
; și șeful guvernului,
Rob Jetten
(
Puterea executivă
este formată din
Consiliul de Miniștri
(
, organul deliberativ al
cabinetului neerlandez
(
. Cabinetul este de obicei format din 13 până la 16 miniștri și un număr variabil de
secretari de stat
(
. Unul până la trei miniștri sunt
miniștri fără portofoliu
Șeful guvernului
este
prim-ministrul Țărilor de Jos
(
, care este adesea liderul celui mai mare partid al coaliției. Prim-ministrul este un
primus inter pares
, fără puteri explicite în afară de cele ale celorlalți miniștri.
Mark Rutte
este prim-ministru din octombrie 2010; din 1973, întotdeauna prim-ministrul a fost liderul celui mai mare partid al coaliției de guvernare.
Cabinetul este
responsabil
(
în fața
parlamentului
bicameral
Stările Generale
(
, care are și
puteri legislative
. Cei 150 de membri ai
Camerei Reprezentanților
(
camera inferioară
, sunt aleși în
alegeri directe
pe baza
reprezentării proporționale pe liste de partid
(
. Acestea au loc la fiecare patru ani, sau mai devreme în cazul în care cabinetul cade (de exemplu: atunci când una dintre camere adoptă o
moțiune de cenzură
, cabinetul își prezintă demisia monarhului).
Stările Provinciale
(
sunt alese direct la fiecare patru ani. Membrii adunărilor provinciale aleg cei 75 de membri ai
Senatului Neerlandez
(
camera superioară
, care are puterea de a respinge legile, dar nu de a le propune sau modifica. Ambele camere trimit membri în
Parlamentul Beneluxului
(
, un consiliu consultativ.
Cultura politică
modificare
modificare sursă
De Wallen
(
, cartierul
felinarelor roșii
(
din Amsterdam, oferă activități precum
prostituția
(
legală și o serie de
cafenele
care vând
marijuana
, simbolizând cultura politică olandeză și tradiția toleranței.
Atât sindicatele, cât și
organizațiile patronale
(
sunt consultate în prealabil în elaborarea politicilor în domeniile financiar, economic și social. Acestea se întâlnesc regulat cu guvernul în
Consiliul Social-Economic
(
. Acest organism consiliază guvernul, care nu poate trece cu ușurință peste sugestiile sale.
Țările de Jos au o lungă tradiție de
toleranță socială
120
În secolul al XVIII-lea, în timp ce
Biserica Reformată Olandeză
(
era
religia de stat
catolicismul
(
, alte forme de protestantism, precum baptiștii și luteranii, precum și
iudaismul
(
au fost tolerate, dar discriminate.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, această tradiție a toleranței religioase s-a transformat într-un sistem de
pilarizare
(
, în care grupurile religioase au coexistat separat și au interacționat doar la nivel de guvernare. Această tradiție de toleranță influențează politicile olandeze din domeniul
justiției penale
(
privind
drogurile recreative
(
prostituția
(
drepturile LGBT
(
eutanasierea
și
avortul
(
, care sunt printre cele mai liberale din lume.
Partidele politice
modificare
modificare sursă
Țările de Jos au o cultură a dezbaterii respectuoase și amicale. De la stânga la dreapta, membrii Camerei Reprezentanților
Sander de Rouwe
(
(CDA),
Ineke van Gent
(
(GL),
Han ten Broeke
(
(VVD),
Kees Verhoeven
(
(D66) și
Farshad Bashir
(
(SP), 2010
Din cauza sistemului
multipartid
, niciun partid nu a deținut o majoritate în parlament din secolul al XIX-lea și, ca urmare, a trebuit să se formeze
cabinete de coaliție
. De când votul a devenit universal
în 1917
(
, sistemul politic neerlandez a fost dominat de trei familii de partide politice: dintre care cele mai puternice au fost
creștin-democrații
, reprezentați în prezent de
Apelul Creștin Democrat
(CDA); al doilea au fost
social-democrații
, reprezentați de
Partidul Muncii
(PvdA); iar al treilea au fost
liberalii
(
, dintre care
Partidul Popular pentru Libertate și Democrație
(VVD) de dreapta este principalul reprezentant.
Aceste partide au cooperat în cabinete de coaliție în care creștin-democrații au fost întotdeauna partener: deci fie guverna o coaliție de centru-stânga a creștin-democraților cu social-democrații, fie o coaliție de centru-dreapta a creștin-democraților cu liberalii. În anii 1970,
sistemul de partide
(
a devenit mai volatil: partidele creștin-democrate au pierdut locuri, în timp ce noi partide au avut succes, cum ar fi
Democrat 66
(D66), partid
democrat radical
și liberal
progresist
, sau partidul
ecologist
GroenLinks
(GL).
La
alegerile din 1994
(
, CDA și-a pierdut poziția dominantă. Un cabinet „
violet
(
” a fost format din VVD, D66 și PvdA. La
alegerile din 2002
(
, acest cabinet și-a pierdut majoritatea, din cauza unui sprijin sporit pentru CDA și a ascensiunii
LPF
(
de dreapta, un nou partid politic, în jurul lui
Pim Fortuyn
, care a fost asasinat cu o săptămână înainte de alegeri. CDA, VVD și LPF au format un
cabinet
(
de scurtă durată, condus de liderul CDA,
Jan Peter Balkenende
. După
alegerile din 2003
(
, în care LPF și-a pierdut majoritatea mandatelor, a fost format un
cabinet
(
din CDA, VVD și D66. Cabinetul a inițiat un program ambițios de reformare a
statului social
, a
sistemului de sănătate
(
și a
politicii de imigrare
(
În iunie 2006, cabinetul a căzut după ce D66 a votat în favoarea unei moțiuni de cenzură împotriva
ministrului imigrării și integrării
(
Rita Verdonk
(
, care a declanșase o anchetă a procedurii de azil a lui
Ayaan Hirsi Ali
deputată
VVD. CDA și VVD au format un
cabinet interimar
(
, iar
alegerile generale
(
au avut loc la
22 noiembrie 2006
. La aceste alegeri, CDA a rămas cel mai mare partid, iar
Partidul Socialist
a înregistrat cele mai mari câștiguri.
Formarea unui nou cabinet
(
a durat trei luni, rezultând o
coaliție
(
între CDA, PvdA și
Uniunea Creștină
(
La
20 februarie 2010
, cabinetul a căzut când PvdA a refuzat să prelungească implicarea armatei neerlandeze în
Uruzgan
, Afganistan.
121
Alegeri anticipate
au avut loc la
9 iunie 2010
(
, cu rezultate devastatoare pentru cel mai mare partid anterior, CDA, care a pierdut aproximativ jumătate din mandate, rezultând 21 de locuri. VVD a devenit cel mai mare partid cu 31 de locuri, urmat îndeaproape de PvdA cu 30 de locuri. Marele câștigător al alegerilor din 2010 a fost
Geert Wilders
, a l cărui
PVV
, de extremă dreapta,
122
123
succesorul ideologic al lui
LPF
(
, și-a dublat numărul de mandate.
124
Discuțiile de negociere pentru un nou guvern
(
au dus la un
guvern minoritar
(
, condus de VVD (o premieră) în coaliție cu CDA, care a depus jurământul la
14 octombrie 2010
. Acest guvern minoritar fără precedent a fost susținut și de PVV, dar s-a dovedit, în cele din urmă, a fi instabil,
125
când, la
21 aprilie 2012
, Wilders, liderul PVV, a „torpilat în mod neașteptat șapte săptămâni de discuții” cu privire la noile măsuri de austeritate, deschizând calea pentru alegeri anticipate.
126
127
128
VVD și PvdA au câștigat majoritatea în Camera Reprezentanților în urma
alegerilor generale din 2012
(
. La
5 noiembrie 2012
, ele au format
al doilea cabinet Rutte
(
. După
alegerile generale din 2017
VVD
Apelul Creștin Democrat
Democrații 66
și
ChristenUnie
(
au format al
treilea cabinet Rutte
(
. Acest cabinet a demisionat în ianuarie 2021, cu două luni înainte de alegerile generale, după un
scandal de fraudă în domeniul protecției copilului
(
129
În martie 2021, VVD de centru-dreapta al prim-ministrului
Mark Rutte
a fost câștigătorul
alegerilor
, obținând 34 din 150 de locuri. Al doilea partid ca mărime a fost D66 de centru-stânga cu 24 de locuri. Partidul de extremă dreaptă a lui
Geert Wilders
și-a pierdut popularitatea. Premierul Mark Rutte, aflat la putere din 2010, și-a format al patrulea guvern de coaliție,
al patrulea cabinet Rutte
(
, format din aceleași partide ca și precedentul.
130
Guvernarea
modificare
modificare sursă
Împărțirea administrativă
modificare
modificare sursă
Provinciile
și
teritoriile
Țărilor de Jos
Țările de Jos sunt împărțite în douăsprezece provincii, fiecare sub conducerea unui
Comisar al Regelui
(
Commissaris van de Koning
). În mod informal, în
provincia Limburg
, această funcție este numită „guvernator” (
Gouverneur
). Toate provinciile sunt împărțite în
comune
gemeenten
), 345 la număr în 2022.
131
132
Țara este împărțită și în 21 de districte ale apei, conduse de un
consiliu al apei
(
waterschap
sau
hoogheemraadschap
), fiecare având autoritate în chestiuni referitoare la gospodărirea apelor.
133
134
Crearea consiliilor apelor o precede de fapt pe cea a națiunii în sine, primul apărând în 1196. Consiliile neerlandeze ale apelor sunt printre cele mai vechi entități democratice din lume care există încă. Alegerile directe ale consiliilor apelor au loc la fiecare patru ani.
Structura administrativă a celor trei insule BES, cunoscute în mod colectiv sub numele de
Țările de Jos Caraibiene
, se află în afara celor douăsprezece provincii. Aceste insule au statutul de
openbare lichamen
organisme publice
(
). În Țările de Jos, aceste unități administrative sunt adesea denumite
comune speciale
Țările de Jos au mai multe
exclave
(
în Belgia
135
și, în cadrul acestora, chiar și câteva enclave care fac parte din provincia
Brabantul de Nord
(vezi
Baarle-Nassau
). Deoarece Țările de Jos și Belgia se află ambele în
Benelux
și, mai recent, în
Spațiul Schengen
, cetățenii țărilor respective pot călători prin aceste enclave fără controale.
Drapel
Provincie
Capitală
Cel mai mare oraș
Suprafață totală
Suprafață de uscat
Populație
136
(noiembrie 2019)
Densitate
Drenthe
Assen
Emmen
2.680 km²
2.634 km²
493,449
188 /km²
Flevoland
Lelystad
Almere
2.413 km²
1.413 km²
422,202
299 /km²
Friesland
Leeuwarden
5.749 km²
3.324 km²
649,988
196 /km²
Gelderland
Arnhem
Nijmegen
5.136 km²
4.967 km²
2,084,478
420 /km²
Groningen
Groningen
2.960 km²
2.325 km²
585,881
252 /km²
Limburg
Maastricht
2.210 km²
2.148 km²
1,118,223
521 /km²
North Brabant
's-Hertogenbosch
Eindhoven
5.082 km²
4.908 km²
2,562,566
523 /km²
North Holland
Haarlem
Amsterdam
4.092 km²
2.662 km²
2,877,909
1.082 /km²
Overijssel
Zwolle
Enschede
3.421 km²
3.323 km²
1,162,215
350 /km²
South Holland
The Hague
Rotterdam
3.419 km²
2.814 km²
3,705,625
1.317 /km²
Utrecht
Utrecht
1.449 km²
1.380 km²
1,353,596
981 /km²
Zeeland
Middelburg
2.934 km²
1.783 km²
383,689
216 /km²
Total
41.545 km²
33.481 km²
17,399,821
521 /km²
Drapel
Nume
Capitală
Zona
137
Populație
137
(ianuarie 2019)
Densitate
Bonaire
Kralendijk
(
294 km²
20.104
69 /km²
Saba
The Bottom
(
13 km²
1.915
148 /km²
Sint Eustatius
Oranjestad
(
21 km²
3.138
150 /km²
Total
328 km²
25.157
77 /km²
Relații externe
modificare
modificare sursă
Palatul Păcii
Vredespaleis
), din
Haga
Istoria
politicii externe neerlandeze
(
a fost caracterizată de
neutralitatea
acesteia. Începând cu cel de al Doilea Război Mondial, Olanda a devenit membră a unui număr mare de organizații internaționale, în special ONU,
NATO
și UE. Economia neerlandeză este foarte deschisă și se bazează puternic pe
comerțul internațional
Politica
externă
a Țărilor de Jos se bazează pe patru angajamente de bază: față de
cooperarea atlantică
, față de
integrarea europeană
, față de
dezvoltarea internațională
și față de
dreptul internațional
. Una dintre cele mai controversate probleme internaționale din jurul Țărilor de Jos este
politica sa liberală față de drogurile ușoare
(
În timpul și după
Epoca de Aur Neerlandeză
, poporul neerlandez și-a construit un imperiu comercial și colonial. Cele mai importante colonii au fost actualele
Surinam
și
Indonezia
. Indonezia a devenit independentă după
Revoluția Națională Indoneziană
(
din anii 1940, în urma unui război de independență, a presiunii internaționale și a mai multor
rezoluții ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite
(
. Surinam a devenit independent în 1975. Legăturile istorice moștenite din trecutul său colonial influențează în continuare relațiile externe ale Țărilor de Jos. În plus, mulți oameni din aceste țări locuiesc permanent în Țările de Jos.
Apărarea
modificare
modificare sursă
Locotenentul amiral
Rob Bauer
(
este actualul
șef al apărării
(
Țările de Jos au una dintre cele mai vechi armate permanente din Europa; a fost înființată ca atare de către
Maurice de Nassau
(
la sfârșitul anilor 1500. Armata neerlandeză a fost folosită în tot
Imperiul Neerlandez
. După înfrângerea lui Napoleon, armata a fost transformată într-o armată de
recruți
(
. Armata a fost desfășurată fără succes în timpul
Revoluției Belgiene
din 1830. După 1830, a fost desfășurată în principal în coloniile neerlandeze, întrucât Țările de Jos au rămas neutre în războaiele europene (inclusiv în Primul Război Mondial), până când
au fost invadate în al Doilea Război Mondial
și învinse de Wehrmacht în mai 1940.
Zr. Ms. Holland
, o
navă de patrulare offshore
(
Marinei Regale Neerlandeze
Țările de Jos și-au abandonat neutralitatea în 1948, când au semnat
Tratatul de la Bruxelles
și au devenit membru fondator al
NATO
în 1949. Armata neerlandeză a făcut, așadar, parte din forța NATO în Europa
Războiului Rece
, desfășurându-și armata în mai multe baze din Germania. Peste 3.000 de soldați neerlandezi au fost repartizați în
Divizia 2 Infanterie
(
Armatei Statelor Unite
în timpul
războiului din Coreea
. În 1996, recrutarea a fost suspendată, iar armata neerlandeză a fost din nou transformată într-o armată profesionistă. Din anii 1990, ea a fost implicată în
Războiul Bosniac
și în
Războiul din Kosovo
, a ocupat o provincie din
Irak
după înfrângerea lui
Saddam Hussein
și a fost angajată în
Afganistan
Armata este compusă din patru ramuri, toate având prefixul
Koninklijke
(regal):
Koninklijke Marine
(KM),
Marina Regală a Țărilor de Jos
, inclusiv Serviciul Aeronaval și Corpul Marin;
Koninklijke Landmacht
(KL),
Armata Regală a Țărilor de Jos
Koninklijke Luchtmacht
(KLu),
Forțele Aeriene Regale Neerlandeze
Koninklijke Marechaussee
(KMar),
Poliția Militară Regală
(poliția militară), între ale cărei sarcini se numără rolul de poliție militară, dar și controlul frontierelor.
Serviciul submarin a fost deschis pentru femei la
1 ianuarie 2017
Korps Commandotroepen
(
, Forța de Operații Speciale a Armatei Țărilor de Jos, este și ea deschisă femeilor, dar din cauza cerințelor fizice extrem de mari pentru instrucția inițială, este aproape imposibil pentru o femeie să devină membru în comando.
138
Ministerul neerlandez al Apărării are peste 70.000 de angajați, inclusiv peste 20.000 de civili și peste 50.000 de militari.
139
În aprilie 2011, guvernul a anunțat o reducere majoră a armatei sale din cauza unei reduceri a cheltuielilor guvernamentale, inclusiv o scădere a numărului de tancuri, avioane de luptă, nave de luptă și înalți oficiali.
140
Țările de Jos au ratificat multe convenții internaționale privind
dreptul războiului
, dar au decis să nu semneze
tratatul ONU privind interzicerea armelor nucleare
141
Economie
modificare
modificare sursă
Reprezentare proporțională a exporturilor Țărilor de Jos, 2019
Portul Rotterdam
, cel mai mare port din Europa.
Țările de Jos au o economie dezvoltată și joacă un rol deosebit în economia europeană de multe secole. Începând cu secolul al XVI-lea, transportul maritim, pescuitul, agricultura, comerțul și serviciile bancare au fost sectoare principale ale economiei neerlandeze. Țările de Jos au
un nivel ridicat de libertate economică
(
. Țările de Jos sunt una dintre țările cel mai bine clasate în
Global Enabling Trade Report
(
(a doua în 2016) și s-a clasat pe locul cinci ca cea mai competitivă economie din lume în clasamentul
Institutului Internațional Elvețian pentru Dezvoltarea Managementului
în 2017.
142
În plus, țara a fost clasată a doua cea mai inovatoare țară din lume în
Global Innovation Index
din 2018.
143
Țările de Jos sunt o țară puternic dezvoltată. În imagine, o autostradă care trece pe lângă un
polder
cu o
moară de vânt de drenaj
(
și două
turbine eoliene
în fundal.
În 2020, principalii parteneri comerciali ai Țărilor de Jos erau Germania, Belgia, Regatul Unit, Statele Unite, Franța, Italia, China și Rusia.
144
Țările de Jos sunt una din primele 10 țări exportatoare din lume. Produsele alimentare formează cel mai mare sector industrial. Alte mari industrii sunt cea chimică, metalurgia, industria constructoare de mașini, produse electrice, comerțul, serviciile și turismul. Exemple de companii internaționale originare din Țările de Jos sunt
Randstad
Unilever
Heineken
KLM
, companii de servicii financiare (
ING
ABN AMRO
Rabobank
), din industria chimică (
DSM
AKZO
), rafinarea petrolului (
Royal Dutch Shell
), de electronice (
Philips
ASML
), și de navigație prin satelit (
TomTom
(
).
Țările de Jos au
a 17-a cea mai mare economie din lume
și
ocupă locul 11 după PIB (nominal) pe cap de locuitor
. Între 1997 și 2000, creșterea economică anuală (PIB) a fost în medie de aproape 4%, cu mult peste media europeană. Creșterea a încetinit considerabil din 2001 până în 2005 odată cu încetinirea economică globală, dar a accelerat la 4,1% în trimestrul al treilea din 2007. În mai 2013, inflația era de 2,8% pe an.
145
În aprilie 2013, șomajul era de 8,2% (sau 6,7% conform definiției
OIM
) din
forța de muncă
(
146
În februarie 2019, aceasta a fost redusă la 3,4%.
147
În Q3 și Q4 2011, economia neerlandeză s-a contractat cu 0,4% și, respectiv, 0,7%, din cauza crizei datoriilor europene, în timp ce în Q4 economia zonei euro s-a micșorat cu 0,3%.
148
Țările de Jos au un
coeficient GINI
relativ scăzut, de 0,326. În ciuda clasării pe locul 11 după
PIB pe cap de locuitor
(
UNICEF
a clasat Țările de Jos pe locul 1 în ceea ce privește bunăstarea copiilor în țările bogate, atât în 2007, cât și în 2013.
149
150
151
După
Indicele Libertății Economice
(
, Țările de Jos se află pe locul 14 între cele mai
libere economii de piață
capitaliste din 180 de țări chestionate.
Amsterdam
este capitala financiară și de afaceri a Țărilor de Jos.
152
Bursa de Valori din Amsterdam
(AEX), parte din
Euronext
, este cea mai veche bursă din lume și este una dintre cele mai mari burse din Europa. Își are sediul lângă
Piața Dam
, în centrul orașului. În calitate de membru fondator al
monedei euro
, Țările de Jos și-au înlocuit (în scopuri contabile) fosta monedă,
guldenul
guilder
), la
1 ianuarie 1999
, împreună cu alte 15 țări care au adoptat euro.
Monedele
și
bancnotele
euro reale au urmat la 1 ianuarie 2002. Un euro era echivalent cu 2,20371 guldeni neerlandezi. În
Țările de Jos Caraibiene
, în loc de euro se folosește
dolarul american
Țările de Jos fac parte dintr-o uniune monetară,
zona euro
(albastru închis) și
piața unică a UE
Poziția geografică oferă țării acces privilegiat la piețele Regatului Unit și Germaniei,
portul Rotterdam
fiind cel mai mare port din Europa. Alte părți importante ale economiei sunt
comerțul internațional
(colonialismul neerlandez a început cu întreprinderi private cooperative, cum ar fi
Compania Neerlandeză a Indiilor Orientale
), băncile și transporturile. Țările de Jos au abordat cu succes problema finanțelor publice și a stagnării creșterii locurilor de muncă cu mult înaintea partenerilor săi europeni. Amsterdam este a cincea cea mai căutată destinație turistică din Europa, cu peste 4,2
milioane de vizitatori internaționali.
153
De la extinderea UE, un număr mare de
lucrători migranți
(
au sosit în Țările de Jos din
Europa Centrală
și
de Est
154
Țările de Jos continuă să fie una dintre țările europene cele mai atractive pentru investițiile străine directe și este unul dintre cei mai mari cinci investitori din Statele Unite. Economia a cunoscut o încetinire în 2005, dar în 2006 și-a revenit la cel mai rapid ritm din ultimii șase ani, ca urmare a creșterii exporturilor și a investițiilor puternice. Ritmul de creștere a locurilor de muncă a atins niște maxime în 2007. Țările de Jos sunt a patra cea mai competitivă economie din lume, conform
Raportului Global de Competitivitate
(
al
Forumului Economic Mondial
155
Gaze naturale
modificare
modificare sursă
Concesiuni de gaze naturale în Țările de Jos. Astăzi, Țările de Jos dețin peste 25% din toate rezervele de gaze naturale din UE.
Începând cu anii 1950, Țările de Jos au descoperit resurse uriașe de gaze naturale. Vânzarea gazelor naturale a generat venituri enorme pentru Țările de Jos timp de decenii, adăugând sute de miliarde de euro la bugetul guvernului.
156
Cu toate acestea, consecințele neprevăzute ale uriașei bogății energetice a țării au afectat competitivitatea altor sectoare ale economiei, ducând la teoria
bolii olandeze
(
156
Terenul gazifer Groningen
(
, a cărui descoperire în 1959 a transformat economia neerlandeză, generând venituri de 159 de miliarde de euro de la mijlocul anilor 1970.
În afară de cărbune și gaz, țara nu are resurse miniere. Ultima mină de cărbune a fost închisă în 1974.
Terenul gazifer Groningen
(
, unul dintre cele mai mari
zăcăminte de gaze naturale
(
din lume, este situat lângă
Slochteren
. Exploatarea acestor resurse a generat venituri în valoare de 159 de miliarde de euro de la mijlocul anilor 1970.
157
Exploatarea este operată de Gasunie, companie deținută de guvern, iar producția este exploatată în comun de guvern, Royal Dutch Shell și Exxon Mobil prin NAM (
Nederlandse Aardolie Maatschappij
). „Extracția gazelor a dus la cutremure din ce în ce mai puternice, unele măsurând până la 3,6 pe scara Richter. Costul reparațiilor daunelor, al îmbunătățirilor structurale ale clădirilor și al compensațiilor pentru scăderea valorii locuințelor a fost estimat la 6,5 miliarde de euro. Se consideră că aproximativ 35.000 de case sunt afectate.”
158
Țările de Jos dețin aproximativ 25% din rezervele de gaze naturale din UE.
159
Sectorul energetic a reprezentat aproape 11% din PIB în 2014.
160
Economia Țărilor de Jos, în principal datorită ponderii mari a rezervelor de gaze naturale, este considerată a avea un rating de
intensitate energetică
(
„foarte mare”.
161
Țările de Jos se confruntă cu provocări viitoare, deoarece se estimează că aprovizionarea cu energie va fi sub nivelul cererii până în anul 2025 în sectorul gazelor naturale. Aceasta este cauzată de epuizarea zăcământului gazifer major din Țările de Jos, de la Groningen, și cutremurelor care au lovit regiunea Groningen.
162
În plus, există o ambiguitate în ceea ce privește fezabilitatea producerii de gaze neconvenționale. Țările de Jos se bazează în mare măsură pe gaze naturale pentru a furniza energie. Gazul este principala sursă de încălzire pentru gospodăriile din Țările de Jos
159
și a reprezentat 35% din
mixul energetic
(
în 2014.
163
În plus,
pachetul UE 2020
(
(reducerea cu 20% a emisiilor de GES, 20% surse regenerabile în mixul energetic și îmbunătățirea cu 20% a eficienței energetice) adoptat în 2009 a influențat politica energetică internă a Țărilor de Jos și a pus presiune pe actorii privați să își dea acordul pentru reforme energetice mai agresive cu scopul de a reduce dependența de resursele naturale ca sursă de venit pentru economie.
164
Prin urmare,
tranziția către energia regenerabilă
a fost un obiectiv cheie al Țărilor de Jos pentru a proteja securitatea energetică a țării de epuizarea resurselor naturale, în principal gazele.
159
Țările de Jos și-au stabilit un obiectiv de 14% energie regenerabilă din mixul energetic total până în anul 2020.
165
Cu toate acestea, continuarea acordării de scutiri de taxe pentru electricitatea generată de cărbune și gaze, precum și pentru explorarea și extracția de gaze din zăcăminte care sunt „insuficient” profitabile,
166
face ca tranziția către energia regenerabilă să fie mai dificil de realizat din cauza inconsecvențelor în mixul de politici. În 2011, s-a estimat că sectorul energiei regenerabile primea 31% (743 de milioane de euro), în timp ce sectorul energiei convenționale
69% (1,6 miliarde de euro), din totalul
subvențiilor energetice
(
acordate de guvern.
166
În plus, piața energiei din Țările de Jos rămâne dominată de câteva corporații importante
Nuon, RWE, E.ON, Eneco și Delta
care au o influență semnificativă asupra politicii energetice.
167
În 2017, ponderea energiei regenerabile în mixul energetic era estimată să ajungă la 12,4% până în anul 2020, cu 1,6% sub ținta de 14%.
165
Agricultura și resursele naturale
modificare
modificare sursă
Vite lângă orașul
Arnhem
Din perspectiva resurselor biologice, Țările de Jos au o dotare redusă:
biocapacitatea
(
Țărilor de Jos se ridica la doar 0,8 hectare globale în 2016, dintre care 0,2 sunt dedicate agriculturii.
168
Biocapacitatea pe cap de locuitor reprezintă aproximativ jumătate din cele 1,6 hectare globale de biocapacitate pe cap de locuitor disponibile la nivel mondial.
169
În schimb, în 2016, neerlandezii foloseau în medie 4,8 hectare globale de biocapacitate
amprentă ecologică
a consumului. Aceasta înseamnă că neerlandezii consumă de aproape șase ori mai multă biocapacitate decât conține țara lor. Drept urmare, Țările de Jos aveau în 2016 un deficit de biocapacitate de 4,0 hectare globale pe cap de locuitor.
168
Sectorul agricol este foarte mecanizat și se concentrează puternic pe exporturile internaționale. Acesta angajează aproximativ 4% din forța de muncă din țară, dar produce surplusuri mari în industria de prelucrare a alimentelor și reprezintă 21% din valoarea totală a exporturilor țării.
170
Neerlandezii se află pe primul loc în Uniunea Europeană și pe locul al doilea la nivel mondial în ceea ce privește valoarea exporturilor agricole, fiind depășiți doar de Statele Unite,
171
cu exporturi agricole înregistrând un venit de 80,7
miliarde de euro în 2014,
172
față de 75,4
miliarde de euro în 2012.
28
În 2019, exporturile agricole au fost în valoare de 94,5 miliarde de euro.
173
O treime din exporturile mondiale de
ardei
, roșii și castraveți trec prin țară. Țările de Jos exportă, de asemenea, o cincisprezecime din toate merele din lume.
174
În afară de aceasta, o parte semnificativă a exporturilor agricole din Țările de Jos o constituie plantele proaspăt recoltate, flori și bulbi de flori, Țările de Jos exportând două treimi din totalul mondial.
174
Demografie
modificare
modificare sursă
Populația Țărilor de Jos din 1900 până în 2000
Recensământul populației a fost interzis prin lege în 1981.
175
După aceea, datele despre populație provin din „recensăminte virtuale”.
175
Țările de Jos aveau o populație estimată de 17.493.969 la
30 aprilie 2021
136
Este
a cincea cea mai dens populată țară
(
din
Europa
și, cu excepția
orașelor-stat
foarte mici precum
Monaco
Vatican
și
San Marino
, este cea mai dens populată țară din Europa. La nivel mondial, este
pe locul 16 ca densitate a populației
, cu o densitate de 424 de locuitori pe kilometru pătrat. Ca populație totală, este pe
locul 67
în lume. Între 1900 și 1950, populația țării aproape că s-a dublat, de la 5,1 la 10 milioane. Din 1950 până în 2000, populația a crescut în continuare, până la 15,9
milioane, deși
rata de creștere
(
a încetinit.
176
Rata de creștere estimată în 2013 era de 0,44%.
177
Piramida populației
din Țările de Jos în 2017
Rata fertilității
(
în Țările de Jos este de 1,78 copii pe femeie (estimare 2018),
177
una ridicată în comparație cu multe alte țări europene, dar sub
pragul de 2,1 copii pe femeie necesară pentru înlocuirea naturală a populației
(
, și considerabil sub nivelul-record, de 5,39 copii născuți per femeie, de la nivelul lui 1879.
178
Ca urmare, Țările de Jos au una dintre cele mai bătrâne populații din lume, cu vârsta medie de 42,7 ani.
177
Speranța de viață
este mare în Țările de Jos: 84,3 ani pentru fetele nou-născute și 79,7 ani pentru băieți (estimare 2020).
177
Țara are o rată de
migrație
de 1,9 migranți la 1.000 de locuitori pe an.
177
Majoritatea populației din Țările de Jos este formată din
neerlandezi
. Conform unei estimări din 2005, populația era 80,9% neerlandeză, 2,4%
indoneziană
, 2,4%
germană
, 2,2%
turcă
(
, 2,0%
surinameză
(
, 1,9%
marocană
, 0,8%
antileană
și
arubană
și 7,4% altele.
179
Aproximativ 150.000 până la 200.000 de oameni care trăiesc în Țările de Jos sunt
expați
, concentrați în mare parte în
Amsterdam
și
Haga
și în jurul acestor orașe, unde constituie aproape 10% din populația lor.
180
181
Neerlandezii sunt cei mai înalți oameni din lume, după naționalitate,
182
cu o înălțime medie de
1,81 m
pentru bărbații adulți și
1,67 m
pentru femeile adulte în 2009.
183
Înălțimea medie a bărbaților tineri din Țările de Jos a crescut de la
1,63 m
la aproximativ
1,83 m
din anii 1850 până la începutul anilor 2000.
184
Oamenii din sud sunt în medie cu aproximativ
2 cm
mai scunzi decât cei din nord.
În
Rotterdam
, aproape jumătate din populație este de origine imigrantă.
Potrivit
Eurostat
, în 2010 existau în Țările de Jos 1,8 milioane de
rezidenți născuți în străinătate
(
, ceea ce corespunde la 11,1% din populația totală. Dintre aceștia, 1,4 milioane (8,5%) s-au născut în afara UE și 430.000 (2,6%) s-au născut într-un alt stat membru al UE.
185
La
21 noiembrie 2016
, în Țările de Jos erau 3,8 milioane de rezidenți cu cel puțin un părinte născut în străinătate („cu origine imigrantă”).
186
La
1 ianuarie 2016
, 26,2% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 0–50 de ani aveau cel puțin un părinte născut într-o țară străină. 11,4% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 0 și 50 de ani „de origine neerlandeză” aparțineau „generației a treia”. Dintre aceștia 739.000 au avut bunici occidentali, 120.000 ne-occidentali. A treia generație este formată din persoane născute din doi imigranți de a doua generație sau un imigrant de a doua generație și o persoană de origine neerlandeză. Imigranții de prima și a doua generație și a treia generație reprezentau 34,5% din populația cu vârsta cuprinsă între 0–50 de ani.
187
Peste jumătate dintre tinerii din Amsterdam și Rotterdam au și origine neoccidentală.
188
Neerlandezii sau
descendenții neerlandezilor
(
se găsesc și în comunitățile de migranți din restul lumii, în special în
Canada
Australia
Africa de Sud
și
Statele Unite
. Potrivit
Biroului de Recensământ al Statelor Unite
(2006), peste 5
milioane de americani se consideră de origine
neerlandeză
(
totală sau parțială.
189
Aproape 3
milioane de
afrikaneri
de origine neerlandeză trăiesc în Africa de Sud.
190
În 1940, în Indonezia erau 290.000 de europeni și eurasiatici,
191
dar cei mai mulți au părăsit țara de atunci.
192
Randstad
este cea mai mare
conurbație
a țării, situată în vestul țării și conține cele mai mari patru orașe:
Amsterdam
în provincia
Olanda de Nord
Rotterdam
și
Haga
în provincia
Olanda de Sud
și
Utrecht
în provincia
Utrecht
. Randstad are o populație de aproximativ 8,2
milioane de locuitori
193
și este
a cincea
zonă metropolitană
ca mărime din Europa. Potrivit Biroului Central de Statistică al Țărilor de Jos, în 2015, 28% din populația neerlandeză avea un venit cheltuibil de peste 45.000 de euro (fără cheltuieli cu sănătatea sau educația).
194
Cele mai mari orașe din
Țările de Jos
Centraal Bureau voor de Statistiek
Loc
Numele orașului
Provincie
Pop.
Loc
Numele orașului
Provincie
Pop.
Amsterdam
Rotterdam
Amsterdam
Olanda de Nord
844.667
11
Apeldoorn
Gelderland
159.899
Haga
Utrecht
Rotterdam
Olanda de Sud
635.606
12
Haarlem
Olanda de Nord
159.134
Haga
Olanda de Sud
524.035
13
Enschede
Overijssel
158.212
Utrecht
Utrecht
342.021
14
Arnhem
Gelderland
155.510
Eindhoven
Brabantul de Nord
226.451
15
Amersfoort
Utrecht
154.180
Tilburg
Brabantul de Nord
214.112
16
Zaanstad
Olanda de Nord
153.473
Groningen
Groningen
201.462
17
's-Hertogenbosch
Brabantul de Nord
152.400
Almere
Flevoland
200.276
18
Haarlemmermeer
Olanda de Nord
145.739
Breda
Brabantul de Nord
182.788
19
Zwolle
Overijssel
125.435
10
Nijmegen
Gelderland
173.349
20
Zoetermeer
Olanda de Sud
124.517
Zone urbane funcționale
modificare
modificare sursă
Densitatea populației în Țările de Jos pe
comune
. Cea mai mare zonă urbană,
Randstad
este clar vizibilă de-a lungul coastei de vest.
Zone urbane funcționale
195
Populația
(noiembrie 2019)
Amsterdam
2.500.000
Rotterdam
1.500.000
Haga
850.000
Utrecht
770.000
Eindhoven
695.000
Groningen
482.000
Enschede
402.000
Limbile
modificare
modificare sursă
Cunoașterea limbilor străine în Țările de Jos, în procente din populația cu vârsta peste 15 ani, la nivelul lui 2006
196
Limba oficială este
neerlandeza
, care este vorbită de marea majoritate a locuitorilor. Pe lângă neerlandeză,
frizona occidentală
(
este recunoscută ca a doua limbă oficială în provincia nordică
Friesland
Fryslân
în frizona occidentală).
197
Frizona occidentală are un statut oficial pentru corespondența guvernamentală în acea provincie. În partea europeană a regatului, alte două limbi regionale sunt recunoscute prin
Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare
198
Prima dintre aceste limbi regionale recunoscute este
saxona de jos
(
Nedersaksisch
în neerlandeză). Saxona de jos este formată din mai multe dialecte ale limbii
germane de jos
vorbite în nordul și estul Țărilor de Jos, precum
Twents
(
în regiunea
Twente
și
Drents
(
în provincia
Drenthe
. A doua limbă recunoscută ca limbă regională este
limburgheza
. Ea este formată din varietățile neerlandeze ale
limbii francone
(
meuse-renane
(
și este vorbită în provincia sud-estică
Limburg
102
Dialectele cel mai vorbite în Țările de Jos sunt dialectele
brabantine
(
olandeze
199
Limba ripuară
, care este vorbită în
Kerkrade
și
Vaals
, sub forma
dialectului de Kerkrade
(
și, respectiv, a
dialectului de Vaals
(
200
201
este tratată legal ca limburgheză.
Engleza
(
are un statut de limbă oficială în comunele speciale
Saba
și
Sint Eustatius
. Se vorbește pe scară largă pe aceste insule.
Papiamento
are un statut de limbă oficială în comuna specială
Bonaire
Idișul
și
limba romani
au fost recunoscute în 1996 ca limbi neteritoriale.
202
Țările de Jos au o tradiție de învățare a limbilor străine, formalizată în legile educaționale neerlandeze. Aproximativ 90% din populația totală se consideră capabilă să converseze în engleză, 70% în germană și 29% în franceză.
203
Engleza este materie de studiu obligatorie în toate școlile secundare.
204
În majoritatea învățământului gimnazial de nivel inferior (
vmbo
(
), o limbă străină modernă suplimentară este obligatorie în primii doi ani.
205
În școlile secundare de nivel superior (
HAVO
(
și
VWO
), dobândirea a două abilități suplimentare de limbi străine moderne este obligatorie în primii trei ani. Doar în ultimii trei ani în VWO este obligatorie o singură limbă străină. Pe lângă engleză, limbile moderne standard sunt
franceza
și
germana
, deși școlile pot înlocui una dintre aceste limbi moderne cu
chineza
spaniola
rusa
italiana
turca
sau
araba
206
În plus, școlile din Friesland predau și au examene în
frizona occidentală
(
, iar școlile din întreaga țară predau și au examene în
greaca veche
și
latină
pentru școlile secundare (numite
Gymnasium
sau VWO+).
Religie
modificare
modificare sursă
Populația Țărilor de Jos a fost predominant
creștină
până pe la sfârșitul secolului al XX-lea, fiind împărțită în mai multe confesiuni. Deși rămâne de o diversitate religioasă semnificativă, a existat o scădere a aderenței religioase. Țările de Jos sunt acum una dintre cele mai
laice
(
societăți din lume.
În 2019, Institutul de Statistică a consemnat că 54,1% din populația totală se declară
fără religie
. Printre grupurile care reprezintă nereligioșii din Țările de Jos se numără
Humanistisch Verbond
(
Catolicii
reprezentau 20,1% din populația totală,
protestanții
(14,8%).
Musulmanii
reprezentau 5,0% din populația totală, iar adepții altor confesiuni creștine și ai altor religii (cum ar fi
iudaismul
budismul
și
hinduismul
) reprezentau restul de 5,9%. Un sondaj din 2015 de la o altă sursă constatat că protestanții sunt mai mulți decât catolicii.
207
Provinciile sudice
Brabantul de Nord
și
Limburg
erau istoric puternic catolice, iar unii rezidenți consideră Biserica Catolică ca bază pentru
identitatea lor culturală
(
. Protestantismul din Țările de Jos constă din mai multe biserici în cadrul diferitelor tradiții. Cea mai mare dintre acestea este
Biserica Protestantă din Țările de Jos
(
(PKN), o biserică
unită
(
, de orientare
calvină
și
luterană
208
A fost înființată în 2004 prin fuziunea
Bisericii Reformate Neerlandeze
(
Bisericilor Reformate din Țările de Jos
(
și
a mai micii Biserici Luterane
(
. Mai multe biserici ortodoxe calvine și liberale nu s-au contopit în PKN. Deși în Țările de Jos în ansamblu creștinismul a devenit o minoritate, Țările de Jos conține o
centură biblică
(
din
Zeelanda
până în părțile de nord ale provinciei
Overijssel
, în care credințele protestante (în special calvine) rămân puternice și chiar au majorități în consiliile locale.
Islamul
este a doua religie ca mărime din stat. În 2012, în Țările de Jos erau aproximativ 825.000 de
musulmani
(
(5% din populație).
209
Populația musulmană a crescut din 1960, ca urmare a numărului mare de
muncitori migranți
. Între aceștia s-au numărat muncitori migranți din
Turcia
și
Maroc
, precum și migranți din fostele
colonii neerlandeze
, precum
Surinam
și
Indonezia
. În anii 1990, au sosit
refugiați musulmani
sosit din țări precum
Bosnia și Herțegovina
Iran
Irak
Somalia
și
Afganistan
210
O altă religie practicată este
hinduismul
, cu aproximativ 215.000 de adepți (puțin peste 1% din populație). Cei mai mulți dintre aceștia sunt
indo-surinamezi
(
. Există și populații considerabile de imigranți hinduși din
India
și
Sri Lanka
și unii adepți occidentali ai
noilor mișcări religioase orientate spre hinduism,
(
cum ar fi
Hare Krishna
(
. Țările de Jos au aproximativ 250.000 de
budiști
(
sau oameni puternic atrași de această religie, în principal etnici neerlandezi. În plus, în Țările de Jos sunt aproximativ 45.000 de
evrei
Constituția Țărilor de Jos garantează libertatea educației, ceea ce înseamnă că toate școlile care respectă criteriile generale de calitate primesc aceeași finanțare guvernamentală. Aceasta include școli bazate pe principii religioase ale unor grupuri religioase (în special catolice și diverse protestante). Trei partide politice din parlamentul neerlandez (
CDA
, și două partide mici,
ChristianUnion
(
și
SGP
(
) se bazează pe credința creștină. Mai multe sărbători religioase creștine sunt sărbători oficiale (Crăciunul, Paștele,
Rusaliile
și
Înălțarea Domnului
(
).
211
Odată cu independența țării, protestanții au devenit predominanți în cea mai mare parte a țării, în timp ce romano-catolicii au dominat în sud, în special în Brabantul de Nord și Limburg. La sfârșitul secolului al XIX-lea, secularismul, ateismul și
pilarizarea
(
au câștigat adepți. Până în 1960, catolicii egalau protestanții ca număr; după aceea, ambele ramuri creștine au început să scadă. În schimb, islamul a crescut considerabil ca rezultat al
imigrației
. Din anul 2000 a crescut gradul de conștientizare a religiei, în principal din cauza
extremismului musulman
(
212
Familia regală neerlandeză
(
a fost asociată în mod tradițional cu
calvinismul
, în special cu
Biserica Reformată Neerlandeză
(
, care a fuzionat în
Biserica Protestantă din Țările de Jos
(
. Biserica Reformată Neerlandeză a fost singura biserică
protestantă
majoră din Țările de Jos de la
Reformă
până în secolul al XIX-lea. Diviziunile confesionale
din 1834
(
și
din 1886
(
au diversificat calvinismul neerlandez. În 2013, o
catolică
a devenit
regină consoartă
Un sondaj din decembrie 2014 a concluzionat că pentru prima dată existau mai mulți atei (25%) decât teiști (17%) în Țările de Jos, în timp ce restul populației era agnostică (31%) sau
ietsistă
(
(27%).
213
În 2015, marea majoritate a locuitorilor din Țările de Jos (82%) au declarat că nu au vizitat niciodată sau aproape niciodată o biserică, iar 59% au declarat că nu au fost niciodată la o biserică de niciun fel. Dintre toți cei chestionați, 24% se considerau atei, o creștere de 11% față de studiul anterior realizat în 2006.
214
Creșterea așteptată a spiritualității (ietsismul) s-a oprit conform cercetărilor din 2015. În 2006, 40% dintre respondenți se considerau spirituali; în 2015, aceasta a scăzut la 31%. Numărul celor care credeau în existența unei puteri superioare a scăzut de la 36% la 28% în aceeași perioadă.
215
Conform datelor oficiale din 2018, 50% din populație sunt atei sau agnostici, ceva mai mulți decât credincioșii.
216
217
În timp ce în 2008 procentajul de atei și agnostici era de 33%.
216
Educație
modificare
modificare sursă
O școală primară internațională din Haga
Vedere asupra Parcului Științific al
Universității din Utrecht
. Clădirea din centru este biblioteca.
Educația în Țările de Jos este obligatorie între 5 și 16 ani. Dacă un copil nu are o „calificare de pornire” (gradul HAVO, VWO sau MBO 2+) este obligat totuși să frecventeze cursurile până când atinge o astfel de calificare sau împlinește vârsta de 18 ani.
218
Toți copiii din Țările de Jos frecventează de obicei școala elementară de la vârste cuprinse (în medie) între 4 și 12 ani. Ea cuprinde opt clase, dintre care prima este facultativă. Pe baza unui test de aptitudini, a recomandării profesorului de clasa a VIII-a și a părerii părinților sau tutorilor elevului, se face o alegere pentru una dintre cele trei principale direcții ale învățământului secundar. După finalizarea unei anumite căi, un elev poate continua în penultimul an al următoarei căi.
VMBO
(
are patru clase și este subdivizat pe mai multe niveluri. Finalizarea cu succes a VMBO are ca rezultat o diplomă profesională de nivel scăzut care oferă acces la MBO. MBO (învățământ aplicat de nivel mediu) este o formă de educație care se concentrează în primul rând pe predarea unei meserii practice sau a unei diplome profesionale. Cu certificarea MBO, un student poate aplica pentru HBO.
HAVO
(
are 5 clase și permite admiterea la HBO. HBO (învățământul profesional superior) sunt
universități de educație profesională
(
(științe aplicate) care acordă diplome profesionale de licență; asemănătoare diplomelor politehnice. O diplomă HBO oferă acces la sistemul universitar.
VWO
(
(care cuprinde
ateneul
(
și „gimnaziul”
„gimnaziul” olandez studiază în plus față de ateneu greaca și latina) are 6 clase și pregătește pentru studii la o universitate de cercetare. Universitățile oferă o diplomă de licență de trei ani, urmată de o diplomă de master de unul sau doi ani, care, la rândul său, poate fi urmată de un program
doctoral
(
de patru sau cinci ani. Universitățile din Țările de Jos percep taxe de școlarizare pentru toți studenții. Pentru studenții din Țările de Jos, UE, SEE și Surinam, toate universitățile percep taxele de școlarizare statutare sau aproximativ 2.200 EUR pe an.
219
220
Pentru studenții internaționali din afara Europei, taxele pot varia între programe și universități și, de obicei, variază între 6.000 și 20.000 de euro pe an.
219
Țările de Jos s-au clasat pe locul 5 în
Indicele Global al Inovării
în 2020, în scădere față de locul 4 în 2019.
221
222
223
224
Candidații la doctorat din Țările de Jos sunt, în general, angajați netitulari ai unei universități. Toate școlile și universitățile neerlandeze sunt finanțate și gestionate public, cu excepția școlilor religioase care sunt finanțate public, dar nu sunt administrate de stat, deși sunt necesare cerințe pentru ca finanțarea să fie autorizată. Universitățile neerlandeze au o taxă de școlarizare de aproximativ
2.000
de euro pe an pentru studenții din Țările de Jos și din Uniunea Europeană. Suma este de aproximativ 10.000 de euro pentru studenții din afara UE.
Sănătate
modificare
modificare sursă
Portretul lui
Antonie van Leeuwenhoek
(1632–1723), cunoscut drept „părintele microbiologiei”
Un spital public din
Amersfoort
În 2016, Țările de Jos și-au menținut poziția numărul unu în fruntea
indicelui anual european al consumatorilor de sănătate
(
(EHCI), care compară sistemele de sănătate din Europa, obținând 916 din maximum 1.000 de puncte. Țările de Jos se numără printre primele trei țări în fiecare raport publicat din 2005. Pe 48 de indicatori, cum ar fi drepturile și informarea pacienților, accesibilitatea, prevenirea și rezultatele, Țările de Jos și-au asigurat poziția de top în 37 de țări europene timp de șase ani la rând.
225
Țările de Jos s-au clasat pe primul loc într-un studiu din 2009 care a comparat
sistemele de sănătate
din Statele Unite, Australia, Canada, Germania și Noua Zeelandă.
226
227
De la reforma majoră a sistemului de sănătate din 2006, sistemul neerlandez a primit din ce în ce mai multe puncte în Indice în fiecare an. Potrivit HCP (
Health Consumer Powerhouse
(
), Țările de Jos au „un sistem haotic”, ceea ce înseamnă că pacienții au un grad mare de libertate pe multe criterii, de la organizația de unde achiziționează asigurarea de sănătate, până la locul în care își primesc serviciile de asistență medicală. Diferența dintre Țările de Jos și alte țări este că haosul este gestionat. Deciziile în domeniul sănătății sunt luate într-un dialog între pacienți și profesioniștii din domeniul sănătății.
228
Asigurările de sănătate în Țările de Jos sunt obligatorii. Asistența medicală din Țările de Jos este acoperită de două forme legale de asigurare:
Zorgverzekeringswet
(ZVW), numită adesea „asigurare de bază”, acoperă îngrijirea medicală comună.
Algemene Wet Bijzondere Ziektekosten
(AWBZ) acoperă îngrijirile medicale și paleative pe termen lung.
Rezidenții neerlandezi sunt asigurați automat de către guvern pentru AWBZ, toată lumea trebuie să își încheie propria asigurare de bază de asistență medicală (
basisverzekering
), cu excepția celor sub 18 ani care sunt acoperiți automat de prima părinților. Dacă o persoană refuză să achiziționeze o astfel de asigurare, persoana respectivă poate fi amendată. Asigurătorii trebuie să ofere un pachet universal pentru toată lumea de peste 18 ani, indiferent de vârstă sau stare de sănătate – este ilegal să refuzi o cerere sau să impuni condiții speciale. Spre deosebire de multe alte sisteme europene, guvernul neerlandez este responsabil pentru accesibilitatea și calitatea sistemului de sănătate din Țările de Jos, dar nu este responsabil de managementul acestuia.
Asistența medicală din Țările de Jos poate fi împărțită în mai multe moduri: trei eșaloane, în îngrijirea sănătății somatice și mintale; „curativă” (pe termen scurt); și îngrijire pe termen lung. Medicii la domiciliu (
huisartsen
, comparabil cu
medicii generaliști
(
) formează cea mai mare parte a primului eșalon. Recomandarea unui medic din primul eșalon este obligatorie pentru accesul la al doilea și al treilea eșalon.
229
În comparație cu alte țări occidentale, sistemul de sănătate este destul de eficace, dar nu cel mai eficient economic.
230
Asistența medicală din Țările de Jos este finanțată printr-un sistem dual care a intrat în vigoare în ianuarie 2006. Tratamentele de lungă durată, în special cele care implică spitalizare semipermanentă, precum și costurile pentru dizabilități, cum ar fi scaunele cu rotile, sunt acoperite de o asigurare obligatorie controlată de stat. Acest lucru este prevăzut în
Algemene Wet Bijzondere Ziektekosten
(
(„Legea generală privind costurile excepționale ale asistenței medicale”), care a intrat pentru prima dată în vigoare în 1968. În 2009, această asigurare acoperea 27% din toate cheltuielile de îngrijire a sănătății.
231
Pentru toate tratamentele medicale obișnuite (pe termen scurt), există un sistem de
asigurare obligatorie de sănătate
, cu case private de asigurări de sănătate. Aceste companii de asigurări sunt obligate să ofere un pachet cu un set definit de tratamente asigurate.
232
Această asigurare acoperă 41% din toate cheltuielile de asistență sanitară.
231
Alte surse de finanțare a asistenței medicale o reprezintă impozitele (14%), plățile pacienților (9%), pachetele suplimentare de asigurări de sănătate opționale (4%) și o serie de alte surse (4%).
231
Accesibilitatea este garantată printr-un sistem de indemnizații aferente veniturilor și prime plătite de angajatori în cadrul pachetelor salariale.
O trăsătură importantă a sistemului neerlandez este că primele de asigurare nu au voie să fie legate de starea de sănătate sau de vârstă. Variațiile de risc între companiile private de asigurări de sănătate, ca urmare a diferitelor riscuri prezentate de titularii individuali ai polițelor sunt compensate prin
egalizarea riscurilor
(
și un
bazin de riscuri
(
comun. Povara finanțării tuturor asigurărilor de sănătate pe termen scurt este suportată în proporție de 50% de către angajatori, 45% de către persoana asigurată și 5% de către guvern. Copiii sub 18 ani sunt asigurați gratuit. Cei cu venituri mici primesc compensații pentru a fi ajutați să-și plătească asigurarea. Primele plătite de asigurat erau de aproximativ 100 de euro pe lună în august 2010 și 150 de euro în 2012, cu o variație de aproximativ 5% între diferiții asigurători concurenți și o sumă deductibilă anuală de 220 de euro.
Transporturile
modificare
modificare sursă
Mobilitatea pe drumurile neerlandeze a crescut continuu din anii 1950 și în prezent depășește 200 de miliarde de km parcurși pe an, dintre care trei sferturi se fac cu mașina.
233
Aproximativ jumătate din toate călătoriile din Țările de Jos se fac cu mașina, 25% cu bicicleta, 20% pe jos și 5% cu transportul public.
233
Transportul rutier
modificare
modificare sursă
Autostrada A1, în
Gelderland
Cu o
rețea totală de drumuri
(
de 139.295
km, care include 2.758
km de autostrăzi,
234
Țările de Jos au una dintre cele mai dense rețele de drumuri din lume — mult mai densă decât cele din Germania și Franța, dar tot nu atât de densă ca cea din Belgia.
235
În cadrul angajamentului său față de sustenabilitatea mediului, Guvernul Țărilor de Jos a inițiat un plan de înființare a peste 200 de stații de reîncărcare pentru vehicule electrice în toată țara. Lansarea va fi întreprinsă de compania de electricitate și automatizare cu sediul în Elveția
ABB
și startupul olandez
Fastned
și va avea ca scop furnizarea a cel puțin o stație pe o rază de
50 km
de fiecare locuință din Țările de Jos.
236
În prezent, doar în Țările de Jos se află aproximativ 30% din toate stațiile de reîncărcare din Uniunea Europeană.
237
În plus, mașinile nou vândute în Țările de Jos au, în medie, cele mai scăzute emisii de CO
din UE.
238
Transport public
modificare
modificare sursă
Un tren regional operat de
Nederlandse Spoorwegen
(NS)
Aproximativ 13% din toate distanțele parcurse se fac cu transportul public, majoritatea cu trenul. Ca în multe alte țări europene, rețeaua feroviară neerlandeză de 3.013
km este destul de densă.
239
Rețeaua se concentrează în principal pe servicii feroviare de pasageri și conectează toate orașele importante, având peste 400 de stații. Trenurile sunt frecvente, cu două trenuri pe oră pe linii mai mici,
două până la patru trenuri pe oră în medie și până la opt trenuri pe oră pe liniile cele mai aglomerate.
240
Rețeaua feroviară națională include și
HSL-Zuid
, o linie de mare viteză între
zona metropolitană Amsterdam
și granița cu Belgia pentru trenuri care circulă de la Paris și Londra către Țările de Jos.
Ciclism
modificare
modificare sursă
Pasaj de biciclete în
gara Rotterdam Centraal
(
Mersul cu bicicleta
(
este un mijloc de transport omniprezent în Țările de Jos. Aproape la fel de mulți kilometri sunt parcurși cu bicicleta ca și cu trenul. Se estimează că neerlandezii au cel puțin 18 milioane de biciclete,
241
242
adică mai mult de una pe cap de locuitor și de două ori mai multe decât cele aproximativ 9 milioane de vehicule cu motor de pe drumuri.
243
În 2013,
Federația Europeană a Cicliștilor
(
a clasat Țările de Jos, împreună cu
Danemarca
, drept țările cele mai prietenoase cu bicicletele din Europa,
244
dar mai mulți neerlandezi (36%) decât danezi (23%) menționează bicicleta ca cel mai frecvent mijloc de transport utilizat într-o zi obișnuită.
Infrastructura pentru ciclism
(
este cuprinzătoare. Drumurile aglomerate au primit circa 35.000
km de piste dedicate pentru biciclete, separate fizic de traficul motorizat.
247
Intersecțiile aglomerate sunt adesea echipate cu semafoare dedicate bicicletelor. Există locuri mari de parcare pentru biciclete, în special în centrele orașelor și în gări.
Transportul pe apă
modificare
modificare sursă
Până la introducerea trenurilor, ambarcațiunile au fost principalul mijloc de transport în Țările de Jos. Și transportul maritim a rămas crucial după aceea.
Portul Rotterdam
este cel mai mare port din Europa și cel mai mare port din lume în afara Asiei de Est, râurile Meuse și Rin oferind un acces excelent la
hinterlandul
din amonte, ajungând la
Basel
, Elveția și în Germania și Franța. În 2013, Rotterdam era al optulea
port de containere
(
din lume, care manipulează 440,5 milioane de tone de marfă anual.
248
Activitățile principale ale portului sunt
industria petrochimică
(
și manipularea și
transbordarea
(
mărfurilor generale. Portul funcționează ca un important punct de tranzit pentru
marfă en-gros
(
și între continentul european și restul lumii. Din Rotterdam, mărfurile sunt transportate cu vaporul, barja fluvială, cu trenul sau pe șosele.
Volkeraksluizen
dintre Rotterdam și Antwerpen sunt cele mai mari ecluze pentru navigația continentală din lume după tonajul care trece prin ele. În 2007, a fost finalizată
Betuweroute
(
, o nouă cale ferată rapidă de marfă de la Rotterdam până în Germania. În Țările de Jos se află și al patrulea port ca mărime din Europa, cel din
Amsterdam
(
. Flota de
navigație fluvială
(
a Țărilor de Jos este cea mai mare din Europa.
249
Țările de Jos au și cea mai mare flotă de nave istorice active din lume.
250
Bărcile sunt folosite și pentru călătoriile pasagerilor, cum ar fi Watertaxies din Rotterdam. Rețeaua de feriboturi din Amsterdam și rețeaua Waterbus din Rotterdam fac parte din sistemul de transport public.
Transportul aerian
modificare
modificare sursă
Aeroportul Schiphol
, de la sud-vest de Amsterdam, este principalul
aeroport internațional
din Țările de Jos și
al treilea cel mai aglomerat aeroport din Europa
(
după numărul de pasageri. Schiphol este principalul hub pentru
KLM
compania națională
(
a țării și cea mai veche companie aeriană din lume.
251
În 2016,
aeroporturile Royal Schiphol Group
(
au gestionat 70 de milioane de pasageri.
252
Tot traficul aerian este internațional, iar Aeroportul Schiphol este conectat la peste 300 de destinații din întreaga lume, mai mult decât orice alt aeroport european.
253
Aeroportul este și un important hub de transport de marfă, procesând 1,44 milioane de tone de marfă în 2020.
254
Printre aeroporturile internaționale mai mici din țară se numără
Aeroportul Eindhoven
Aeroportul Rotterdam Haga
Aeroportul Maastricht Aachen
și
Aeroportul Groningen Eelde
. Transportul aerian este de o importanță vitală pentru partea caraibiană a Țărilor de Jos, toate insulele având propriul aeroport. Acolo se află și cea mai scurtă pistă din lume, pe
Saba
255
Cultură
modificare
modificare sursă
Câteva simboluri ale culturii neerlandeze
Artă, arhitectură și filozofie
modificare
modificare sursă
Țările de Jos au avut mulți pictori cunoscuți. În Evul Mediu,
Hieronymus Bosch
Petrus Christus
Lucas Gassel
(
și
Pieter Bruegel cel Bătrân
au fost pionieri ai artelor plastice.
În timpul
Epocii de Aur Neerlandeze
, într-o mare parte a secolului al XVII-lea, Republica Neerlandeză a prosperat și a asistat la o mișcare artistică înfloritoare. Aceasta a fost epoca „maeștrilor olandezi”, precum
Rembrandt van Rijn
Johannes Vermeer
Jan Steen
(
Jacob van Ruisdael
(
Gerard van Honthorst
(
Theodoor van Thulden
(
și mulți alții.
Pictori neerlandezi celebri din secolele al XIX-lea și al XX-lea au fost
Vincent van Gogh
și luminiștii
Jan Sluijters
(
Leo Gestel
(
și
Piet Mondrian
MC Escher
este un artist grafic bine cunoscut, în special pentru operele de artă de inspirație matematică.
În timpul Epocii de Aur Neerlandeze, a înflorit și literatura, cu
Joost van den Vondel
și
PC Hooft
drept cei mai cunoscuți doi scriitori. În secolul al XIX-lea,
Multatuli
a scris despre relele tratamente aplicate băștinașilor din colonia neerlandeză, actuala Indonezie. Printre autori importanți ai secolului al XX-lea se numără
Godfried Bomans
(
Harry Mulisch
Jan Wolkers
Simon Vestdijk
(
Hella S. Haasse
Cees Nooteboom
Gerard Reve
și
Willem Frederik Hermans
Jurnalul Annei Frank
a fost publicat după ce
autoarea lui
a fost ucisă în Holocaust și a fost tradus din neerlandeză în toate limbile majore.
În Țările de Jos se pot distinge diferite stiluri arhitecturale. De-a lungul anilor, s-au construit și păstrat diverse stiluri.
Arhitectura romanescă
(
a fost dezvoltată între anii 950 și 1250. Acest stil arhitectural este cel mai concentrat în provinciile
Gelderland
și
Limburg
. Limburg, în special, diferă foarte mult ca stil arhitectural de restul Țărilor de Jos.
Arhitectura gotică
a apărut în Țările de Jos aproximativ de pe la 1230. Clădirile gotice aveau adesea ferestre mari, arcade ascuțite și erau bogat decorate.
Goticul brabantin
(
a apărut odată cu ascensiunea Ducatului de Brabant și s-a răspândit în provinciile burgunde. Acest stil arhitectural este cel mai concentrat în provincia
Brabantul de Nord
, cum ar fi
Catedrala Sf. Ioan
(
din
's-Hertogenbosch
Biserica Maica Domnului
(
din
Breda
și Palatul Margrafilor din
Bergen op Zoom
Ceea ce mulți cunosc ca arhitectură tradițională neerlandeză este arhitectura
barocă olandeză
(
(1525 – 1630) și clasicismul (1630 – 1700). Acest stil de arhitectură este evident mai ales în orașele din
Olanda de Nord
Olanda de Sud
și
Zeeland
Alte stiluri arhitecturale care sunt comune în Țările de Jos sunt
stilul Ludovic al XIV-lea
(
Art Nouveau
raționalismul
(
neoclasicismul
expresionismul
(
De Stijl
tradiționalismul
(
și
brutalismul
În Țările de Jos își au originea filozofii
Erasmus
Rudolf Agricola
(
și
Spinoza
. O mare parte din lucrările majore ale lui
Descartes
au fost realizate în Țările de Jos, unde a studiat la
Universitatea din Leiden,
la fel ca geologul
James Hutton
, prim-ministrul britanic
John Stuart
, președintele SUA
John Quincy Adams
, laureații Premiului Nobel pentru Fizică
Hendrik Lorentz
și
Enrico Fermi
. Omul de știință olandez
Christiaan Huygens
(1629–1695) a descoperit satelitul lui
Saturn
Titan
, a susținut că lumina se propagă sub formă de undă, a inventat
ceasul cu pendul
(
și a fost primul fizician care a folosit formule matematice.
Antonie van Leeuwenhoek
a fost primul care a observat și descris
organisme unicelulare
cu un
microscop
Replici ale clădirilor neerlandeze pot fi găsite în
Huis Ten Bosch
(
din
Nagasaki
Japonia
. Un „sat olandez” similar este construit în
Shenyang
China
Morile de vânt
lalelele
saboții din lemn
, brânzeturile,
ceramica de Delft
(
și
canabisul
sunt printre articolele asociate cu Țările de Jos de către turiști.
Sudul Țărilor de Jos
modificare
modificare sursă
Carnaval în
Brabantul de Nord
și
Limburg
În sudul Țărilor de Jos există câteva festivaluri care au loc rar sau niciodată în restul țării. Aceste sărbători își au originea în tradițiile catolice, între care
Carnavalul
(
, paradele cu felinare din timpul sărbătorii
celor Trei Regi
, Ziua Brabanțianului și uriașul
Bloemencorso
(
. Bloemencorsos aveau loc în multe locuri din Țările de Jos, dar în secolul al XXI-lea,
Zundert
și
Valkenswaard
din
Brabantul de Nord
au devenit principalele locații.
Sistemul neerlandez de valori
modificare
modificare sursă
Societatea neerlandeză este
egalitară
(
și
modernă
. Neerlandezii au o aversiune față de neesențial.
256
Comportamentul ostentativ este de evitat. Neerlandezii sunt mândri de
moștenirea lor culturală
bogata istorie artistică
(
și implicarea în
afacerile internaționale
256
Neerlandezi în portocaliu sărbătoresc
Ziua Regelui
(
la Amsterdam, 2017
Stilul neerlandez de comunicare este deschis și direct, cu o atitudine fără ocolișuri
informalitate combinată cu respectul pentru normele elementare de comportament. Potrivit unei surse pline de umor despre cultura neerlandeză, „abordarea lor directă dă multora impresia că sunt nepoliticoși și grosolani – atribute pe care ei preferă să le numească «deschidere»”.
256
O sursă bine cunoscută mai serioasă despre eticheta neerlandeză este „Dealing with the Dutch” de Jacob Vossestein: „egalitarismul neerlandez este ideea că oamenii sunt egali, mai ales din punct de vedere moral, ceea ce determină, ca urmare, atitudinea oarecum ambiguă pe care o au neerlandezii față de ierarhie și statut”.
257
Ca întotdeauna, manierele diferă de la un grup la altul. A întreba care sunt regulile de bază nu este ceva nepoliticos. „Ceea ce vă poate părea că sunt subiecte spinoase și comentarii abrupte și directe nu sunt mai jenante sau mai neobișnuite pentru neerlandezi decât o discuție despre vreme”.
256
Țările de Jos sunt una dintre cele mai laice țări ale Europei, iar religia în Țările de Jos este în general considerată o chestiune personală, care nu ar trebui să fie propagată în public, deși rămâne adesea subiect de discuție. Pentru doar 17% din populație, religia este importantă și 14% merg săptămânal la biserică.
258
Țările de Jos au o istorie lungă de toleranță socială și astăzi sunt considerate o țară liberală, având în vedere
politica sa în materie de droguri
(
și legalizarea
eutanasiei
(
. La 1 aprilie 2001, Țările de Jos au devenit primul stat care a legalizat
căsătoria între persoane de același sex
259
Neerlandezii și ecologia
modificare
modificare sursă
În 2018, Țările de Jos aveau una dintre cele mai mari rate ale
emisiilor de dioxid de carbon
pe cap de locuitor din Uniunea Europeană, peste cele din Germania, Franța și Belgia.
260
În plus, neerlandezii risipesc mai multe alimente decât orice alt cetățean al UE, de peste trei ori media UE.
261
În ciuda acestui fapt, Țările de Jos au totuși și o reputație de țară lider în
managementul mediului
și al populației.
262
În 2015, Amsterdam și Rotterdam s-au clasat pe locul al patrulea, respectiv al cincilea, în
Indexul orașelor durabile Arcadis
263
264
Sustenabilitatea
este un concept important pentru neerlandezi. Scopul guvernului este de a avea un sistem energetic
durabil
, fiabil și accesibil, până în 2050, în care
emisiile de CO
(
să fie reduse la jumătate și 40% din
electricitate
să fie obținută din
surse durabile
265
Guvernul
investește miliarde de euro în
eficiența energetică
(
energie durabilă
și reducerea emisiilor de CO
. De asemenea, Regatul încurajează companiile neerlandeze să construiască afaceri / proiecte / facilități sustenabile, cu
ajutoare financiare
de la stat pentru companiile sau persoanele care sunt active în a face țara mai sustenabilă.
265
Muzică
modificare
modificare sursă
Cântăreața pop
Anouk
în 2013
Țările de Jos au mai multe tradiții
muzicale
. Muzica tradițională neerlandeză este un gen cunoscut sub numele de „
Levenslied
(
”, adică
cântecul vieții
, într-o măsură comparabil cu
Chansonul
francez sau cu
Schlagerul
(
german. Aceste cântece au de obicei o melodie și un ritm simplu și o structură simplă de versuri și refrenuri. Temele pot fi ușoare, dar sunt adesea sentimentale și includ
dragostea
moartea
și
singurătatea
(
. Instrumentele muzicale tradiționale, cum ar fi
acordeonul
și
flașneta
, sunt un element de bază al muzicii levenslied, deși în ultimii ani mulți artiști folosesc și sintetizatoare și chitare. Printre artiștii acestui gen se numără
Jan Smit
(
Frans Bauer
(
și
André Hazes
Muzica
rock
și
pop
neerlandeză contemporană (
Nederpop
(
) a apărut în anii 1960, puternic influențată de muzica pop din
Statele Unite
și
Regatul Unit
. În anii 1960 și 1970 versurile erau în mare parte în engleză, iar unele piese erau instrumentale. Trupe precum
Shocking Blue
(
Golden Earring
(
Tee Set
(
George Baker Selection
(
și
Focus
s-au bucurat de succes internațional. Începând cu anii 1980, din ce în ce mai mulți muzicieni pop au început să lucreze în limba neerlandeză, parțial inspirați de succesul uriaș al trupei
Doe Maar
(
. Astăzi, muzica rock și pop neerlandeză prosperă în ambele limbi, unii artiști înregistrând în ambele.
Johan Cruyff Arena
, cea mai mare locație de concerte din Țările de Jos
Actualele trupe de
metal simfonic
Epica
Delain
ReVamp
(
The Gathering
(
Asrai
(
Autumn
(
Ayreon
(
și
Within Temptation
, precum și cântăreața de
jazz
și pop
Caro Emerald
au succes internațional. De asemenea, trupe de metal precum
Hail of Bullets
(
God Dethroned
(
Izegrim
Asphyx
(
Textures
(
Present Danger
(
Heidevolk
(
și
Slechtvalk
(
sunt invitați frecvent la cele mai mari
festivaluri de metal
din Europa. Printre vedetele locale contemporane se numără cântăreața pop
Anouk
, cântăreața pop country
Ilse DeLange
(
, trupa folk care cântă în dialect
sud-ghelderic
(
și
limburghez
Rowwen Hèze
(
, trupa rock
BLØF
(
și duo-ul
Nick & Simon
(
Trijntje Oosterhuis
, una dintre cele mai cunoscute și versatile cântărețe din țară, a realizat mai multe albume cu celebrii compozitori americani
Vince Mendoza
(
și
Burt Bacharach
(
Muzica house
neerlandeză și
belgiană
de la începutul anilor 1990 s-au reunit în proiectul
eurodance
2 Unlimited
. Vanzând 18 milioane de discuri,
266
cei doi cântăreți din trupă sunt cei mai de succes artiști de muzică neerlandezi până în prezent. Piese precum „
Get Ready for This
(
” sunt încă teme populare ale evenimentelor sportive din SUA, cum ar fi meciurile din
NHL
. La mijlocul anilor 1990,
rapul și hip hopul
în limba neerlandeză (
Nederhop
(
) s-au dezvoltat și au devenit populare în Țările de Jos și Belgia. Artiștii cu origini nord-africane, din Caraibe sau din Orientul Mijlociu au influențat puternic acest gen.
Începând cu anii 1990,
muzica dance electronică
neerlandeză (EDM) a câștigat popularitate pe scară largă în lume sub multe forme, de la
trance
techno
și
gabber
până la
hardstyle
. Unii dintre cei mai cunoscuți DJ de muzică dance din lume provin din Țările de Jos. Între ei se numără
Armin van Buuren
Tiësto
Hardwell
Martin Garrix
Dash Berlin
(
Julian Jordan
Nicky Romero
, W&W,
Don Diablo
(
Ummet Ozcan
(
Sander van Doorn
și
Afrojack
; dintre care primele patru au fost clasate ca fiind cele mai bune din lume în
DJ Mag Top 100 DJs
(
Amsterdam Dance Event
(
(ADE) este cea mai importantă conferință de muzică electronică din lume și cel mai mare festival de club pentru numeroasele subgenuri electronice de pe planetă.
267
268
Acești DJ contribuie și la muzica pop mainstream din lume, deoarece colaborează și produc frecvent pentru artiști internaționali de mare profil.
Țările de Jos au
participat
la
Concursul Muzical Eurovision
încă de la prima ediție din 1956 și au câștigat de cinci ori. Cea mai recentă victorie a lor a fost în
2019
În
muzica clasică
Jan Sweelinck
(
este cel mai faimos compozitor neerlandez,
Louis Andriessen
(
fiind printre cei mai cunoscuți compozitori clasici neerlandezi în viață.
Ton Koopman
(
este un dirijor, organist și clavecinist neerlandez. El este și profesor la Conservatorul Regal din Haga. Violoniști de seamă sunt
Janine Jansen
(
și
André Rieu
. Acesta din urmă, împreună cu
Johann Strauss Orchestra
(
, a luat muzica clasică și de
vals
(
în turnee de concerte la nivel mondial, a căror dimensiune și venituri sunt de calibrul celor mai mari trupe de muzică rock și pop din lume. Cea mai cunoscută compoziție clasică neerlandeză este „
Canto Ostinato
(
” de
Simeon ten Holt
(
, o compoziție minimalistă pentru mai multe instrumente.
269
270
Renumita harpistă
Lavinia Meijer
(
a lansat în 2012 un album cu lucrări de la
Philip Glass
pe care l-a transcris pentru harpă, cu aprobarea lui Glass însuși.
271
Concertgebouw
(terminat în 1888) din Amsterdam găzduiește
Royal Concertgebouw Orchestra
, considerată una dintre cele mai bune orchestre din lume.
272
Filmul și televiziunea
modificare
modificare sursă
Unele filme neerlandeze – în principal ale regizorului
Paul Verhoeven
– au avut parte de distribuire și recunoaștere internațională, cum ar fi
Turkish Delight
(
("Turcs
Fruit
", 1973),
Soldier of Orange
(
("
Soldaat van Oranje
", 1977),
Spetters
(1980) și
The Fourth Man
(
(„
De Vierde Man
”, 1983). Verhoeven a continuat să regizeze mari filme de la
Hollywood
precum
RoboCop
(1987),
Total Recall
(1990) și
Basic Instinct
(1992) și a revenit cu filmul neerlandez
Black Book
(
("
Zwartboek
", 2006).
Alți regizori de film neerlandezi cunoscuți sunt
Jan de Bont
Speed
),
Anton Corbijn
(
A Most Wed Man
(
),
Dick Maas
(
De Lift
(
),
Fons Rademakers
The Assault
(
) și realizatorii de documentare
Bert Haanstra
(
și
Joris Ivens
. Regizorul de film
Theo van Gogh
(
a obținut notorietate internațională în 2004, când a fost ucis de
Mohammed Bouyeri
(
pe străzile din Amsterdam, după ce a regizat scurtmetrajul
Submission
Pe plan internațional, regizori de imagine din Țările de Jos sunt
Hoyte van Hoytema
(
Interstellar
Spectre
Dunkirk
) și
Theo van de Sande
(
Wayne's World
(
și
Blade
). Van Hoytema a studiat la
Școala Națională de Film din Łódź
Polonia
), iar Van de Sande a studiat la
Academia de Film a Țărilor de Jos
. Printre actorii neerlandezi de succes internațional se numără
Famke Janssen
X-Men
),
Carice van Houten
(
Game of Thrones
),
Michiel Huisman
(
Game of Thrones
),
Rutger Hauer
Blade Runner
),
Jeroen Krabbé
(
The Living Daylights
(
) și
Derek de Lint
(
Three Men and a Baby
(
).
Țările de Jos au o piață de televiziune bine dezvoltată, cu mai mulți radiodifuzori comerciali și publici. Programele TV importate, precum și interviurile cu răspunsuri într-o limbă străină, sunt aproape întotdeauna afișate cu sunetul original și subtitrate. Sunt dublate doar emisiunile și filmele străine pentru copii.
273
Exporturile TV din Țările de Jos iau în principal forma unor formate și francize specifice, în special prin intermediul conglomeratului de producție TV activ la nivel internațional
Endemol
(
, fondat de
magnații
(
media
neerlandezi
John de Mol
și
Joop van den Ende
(
. Cu sediul central în
Amsterdam
, Endemol are aproximativ 90 de companii în peste 30 de țări. Endemol și filialele sale creează și conduc francize de reality, talent și game show la nivel mondial, între care
Big Brother
și
Deal or No Deal
. Mai târziu, John de Mol și-a înființat propria companie
Talpa
(
, care a creat francize de spectacole precum
The Voice
și
Utopia
(
Sport
modificare
modificare sursă
Fotbaliștii-vedetă neerlandezi
Arjen Robben
și
Robin van Persie
în timpul unui meci al
Țărilor de Jos
împotriva
Danemarcei
la
Euro 2012
Aproximativ 4,5 milioane din cei 16,8 milioane de locuitori ai Țărilor de Jos sunt înregistrați la unul dintre cele 35.000 de cluburi sportive din țară. Aproximativ două treimi din populația între 15 și 75 de ani participă săptămânal la activități sportive.
274
Fotbalul
este cel mai popular sport ca numără de participanți în Țările de Jos, înaintea
hocheiului pe iarbă
și
voleiului
, fiind al doilea și al treilea sport de echipă ca popularitate. Echipa
națională de fotbal a Țărilor de Jos
este una dintre cele mai populare aspecte ale sportului neerlandez; mai ales din anii 1970, când unul dintre cei mai mari fotbaliști ai tuturor timpurilor,
Johan Cruyff
, a dezvoltat
fotbalul total
împreună cu antrenorul
Rinus Michels
. Tenisul, gimnastica și golful sunt cele trei cele mai practicate sporturi individuale.
275
Organizarea sportului a început la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Au fost înființate federații pentru sport (cum ar fi federația de patinaj viteză în 1882), regulile au fost unificate și au apărut cluburi sportive. Un
Comitet Olimpic Național
(
a fost înființat în 1912. Până acum, țara a câștigat 266 de medalii la
Jocurile Olimpice de vară
și alte 110 medalii la
Jocurile Olimpice de iarnă
. În competițiile internaționale, echipele naționale și sportivii neerlandezi domină în mai multe domenii ale sportului. Echipa feminină de hochei pe iarbă a Țărilor de Jos este cea mai de succes echipă din istoria
Cupei Mondiale
(
Echipa de baseball a Țărilor de Jos
a câștigat
campionatul european
(
de 20 de ori din 32 de ediții.
Kickboxerii
olandezi
K-1
au câștigat
Marele Premiu Mondial K-1
(
de 15 ori din 19 turnee.
Echipa de handbal feminin a Țărilor de Jos
deține recordul ca singura echipă din lume care a ajuns consecutiv în toate cele șase semifinale ale turneelor internaționale majore începând cu 2015, câștigând argint și bronz la
Campionatul European de Handbal Feminin
și argint, bronz și aur la
Campionatul Mondial de Handbal Feminin
. A terminat pe locul patru la
Jocurile Olimpice de vară din 2016
Performanța
patinatorilor de viteză
neerlandezi la
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014
, unde au câștigat 8 din 12 probe, 23 din 36 de medalii, inclusiv 4 probe unde au luat toate medaliile, este cea mai dominantă performanță într-un singur sport din istoria olimpică. Cursele de motociclete de la
TT Circuit Assen
(
au o istorie lungă. Assen este singura locație care a organizat o rundă a Campionatului Mondial de Motociclete în fiecare an de la crearea sa în 1949. Circuitul a fost construit special pentru TT neerlandez în 1954, evenimentele anterioare având loc pe drumurile publice.
Olandezii au avut, de asemenea, succes în toate cele trei Mari Tururi de ciclism,
Jan Janssen
(
câștigând
Turul Franței din 1968
(
, mai recent
Tom Dumoulin
câștigând
Giro d'Italia 2017
(
și legendarul rutier
Joop Zoetemelk
fiind campion mondial UCI 1985, câștigătorul
Vuelta a Espana din 1979
(
Turului Franței din 1980
(
și încă deține, singur sau la egalitate, numeroase recorduri în
Turul Franței
, inclusiv cele mai multe tururi terminate și cei mai mulți kilometri parcurși.
Max Verstappen
concurează în prezent în
Formula 1
și a fost primul neerlandez care a câștigat un Grand Prix și primul neerlandez care a câștigat un Campionat Mondial al piloților de Formula 1. El a fost și cel mai tânăr pilot, debutând la vârsta de 17 ani și a devenit cel mai tânăr câștigător de cursă la vârsta de 18 ani. Deasemenea, el deține mai multe recorduri în Formula 1, inclusiv cel pentru cele mai multe victorii într-un sezon (19 în 2023), cel mai mare procentaj de victorii într-un sezon (86,36% în 2023) și cele mai multe victorii consecutive (10, între Marele Premiu de la Miami din 2023 și Marele Premiu al Italiei din 2023). . Stațiunea de coastă
Zandvoort
a găzduit
Marele Premiu al Țărilor de Jos
din 1958 până în 1985. Cursa a revenit la Zandvoort pentru sezonul 2021, după renovări majore, și a fost câștigată de Max Verstappen, acesta devenind primul pilot de naționalitate neerlandeză care câștigă
Marele Premiu al Țărilor de Jos
Echipa națională masculină de volei a avut și ea multe succese, câștigând medalia de argint la
Jocurile Olimpice de vară din 1992
(
și medalia de aur
patru ani mai târziu
(
la
Atlanta
. Cel mai mare succes al echipei naționale feminine a fost câștigarea Campionatului European în 1995 și a Marelui Premiu Mondial în 2007.
Crichetul
a făcut progrese remarcabile în ultimii ani în Țările de Jos. Echipa națională a participat la Cupa Mondială de cricket ODI în 1996, 2003, 2007 și 2011 și s-a calificat și la Cupa Mondială T20 2009 și 2014. La Cupa Mondială T20 din 2009, Țările de Jos au învins Anglia, campioana mondială en-titre și inventatoarea jocului.
276
Ryan ten Doeschate
este singurul jucător neerlandez care a jucat în
IPL
în echipa
Kolkata Knight Riders
(
Gastronomie
modificare
modificare sursă
Stroopwafels
(vafe cu sirop) constau din vafe cu un sirop caramelizat în mijloc.
Bossche Bol
(
este un produs de patiserie din sudul Țărilor de Jos. Este umplut cu cremă și tras în ciocolată neagră
Poffertjes
(
se fac într-un așa-numit
poffertjespan
special.
Piața de
brânză Gouda
(
din
orașul Gouda
Hutspot
(
cu klapstuk (vită)
Oliebollen
(
, produs de patiserie neerlandez consumat de Revelion
Bitterballen
(
se servesc de obicei cu
muștar
La început, bucătăria țării a fost modelată de practicarea
pescuitului
și
agriculturii
, inclusiv cultivarea de sol pentru cultivarea plantelor și creșterea animalelor domestice. Bucătăria neerlandeză este simplă și conține multe produse lactate. Micul dejun și prânzul sunt de obicei pâine cu diverse mâncăruri puse pe ea, cu cereale pentru micul dejun ca alternativă. În mod tradițional, cina constă din cartofi, o porție de carne și legume (de sezon). Regimul alimentar neerlandez era relativ bogată în carbohidrați și grăsimi, reflectând nevoile alimentare ale muncitorilor a căror cultură a modelat țara. Fără multe rafinamente, ea este cel mai bine descrisă ca rustică, deși multe sărbători sunt încă ocazii de pregătire a unor mâncăruri speciale. În cursul secolului al XX-lea, acest regim s-a schimbat și a devenit mult mai
cosmopolit
, majoritatea bucătăriilor globale fiind reprezentate în marile orașe.
Autorii culinari moderni disting între trei forme regionale generale ale bucătăriei neerlandeze. Regiunile din nord-estul Țărilor de Jos, aproximativ provinciile
Groningen
Friesland
Drenthe
Overijssel
și
Gelderland
la nord de
marile râuri
(
sunt zonele cel mai puțin populate din Țările de Jos. Introducerea târzie (secolul al XVIII-lea) a agriculturii pe scară largă a făcut ca bucătăria să fie în general cunoscută pentru numeroasele sale tipuri de carne. Relativa lipsă a fermelor a permis o abundență de
vânat
și de
animale domestice
(
, deși mâncărurile din apropierea regiunilor de coastă din Friesland, Groningen și parțial Overijssel care se învecinează cu
IJsselmeer
includ și o cantitate mare de pește. Diferiții cârnați uscați, aparținând celei
familiei metworst
(
de cârnați neerlandezi, se găsesc în toată această regiune și sunt foarte apreciați pentru gustul lor adesea foarte puternic. Cârnații afumati sunt și ei prezenți, dintre care (
Gelderse
Rookworst
(
este cel mai renumit. Cârnatul conține multă grăsime și este foarte suculent. Cârnații mai mari sunt adesea consumați alături de
Stamppot
(
Hutspot
(
sau
zuurkool
(varza murată); iar cei mai mici sunt adesea consumați ca
mâncare de stradă
(
. La țară se face și
pâine de secară
(
cu textură tare, produse de patiserie și prăjituri, acestea din urmă foarte condimentate cu
ghimbir
sau
fructe confiate
(
sau conținând bucăți mici de carne. Sunt considerate tipice diferite tipuri de
Kruidkoek
(cum ar fi
Groninger koek
(
),
Fryske dúmkes
(
și
spekdikken
(
(clătite mici sărate gătite într-un fier de vafe). O caracteristică notabilă a lui
Fries roggebrood
(pâine frizonă de secară) este timpul lung de coacere (până la 20 de ore), rezultând un gust dulce și o culoare profunxd închisă.
277
În ceea ce privește băuturile alcoolice, regiunea este renumită pentru numeroasele sale
bitteruri
(
(cum ar fi
Beerenburg
(
) și alte băuturi alcoolice decât berea, care este, în afară de
Jenever
(
, tipică pentru restul țării. Fiind o regiune de coastă, în Friesland se află pajiști joase și, prin urmare, are o producție de brânză comună cu bucătăria occidentală.
Friese Nagelkaas
este un exemplu notabil.
Provinciile
Olanda de Nord
Olanda de Sud
Zeeland
și
Utrecht
și zona gelderlandică din
Betuwe
(
alcătuiesc regiunea în care se găsește bucătăria vest-neerlandeză. Datorită abundenței de apă și pajiști plate care se găsesc aici, zona este cunoscută pentru numeroasele sale produse lactate, care includ brânzeturi cunoscute precum
Gouda
(
Leyden
(
(brânză condimentată cu chimen) și
Edam
(tradițional sub formă de mici sfere), precum și
Leerdammer
(
și
Beemster
(
, în timp ce zona adiacentă
Zaanstreek
(
din
Olanda de Nord
este cunoscută încă din secolul al XVI-lea pentru
maioneza
muștarul
integral specific
278
și industria
ciocolatei
. Zeeland și Olanda de Sud produc mult unt, care conține o cantitate mai mare de
grăsime din lapte
(
decât majoritatea altor soiuri de unt europene. Un produs secundar al procesului de fabricare a untului,
karnemelk
lapte bătut
), este de asemenea considerat tipic pentru această regiune. Mâncărurile marine, cum ar fi
heringul
(
midiile
(numite
Zeeuwse Mossels
, deoarece toate midiile consumate în Țările de Jos sunt curățate în
Oosterschelde
din Zeeland),
anghilele
stridiile
și
creveții
sunt disponibile pe scară largă și specifice regiunii.
Kibbeling
(
, cândva o delicatesă locală constând din bucăți mici de
pește alb
măcinat, a devenit un
fast-food
național, la fel ca
lekkerbek
(
. Produsele de patiserie din această zonă tind să fie păstoase și adesea conțin cantități mari de zahăr; fie caramelizat, pudră sau cristalizat.
Oliebol
(
(în forma sa modernă) și
bolusul Zeeuwse
(
sunt exemple bune. De asemenea, prăjiturile sunt produse în număr mare și tind să conțină mult unt și zahăr, cum ar fi
stroopwafel
, precum și un fel de umplutură, mai ales migdale, cum ar fi
gevulde koek
(
. Băuturile alcoolice tradiționale din această regiune sunt
berea
(lager blond tare) și
Jenever
(
, o băutură spirtoasă cu aromă de
ienupăr
, care a ajuns să fie cunoscut în Anglia sub numele de
gin
Advocaat
, o excepție remarcabilă în peisajul alcoolic tradițional neerlandez: un lichior bogat și cremos făcut din ouă, zahăr și coniac, este și el originar din această regiune.
Bucătăria sud-neerlandeză este formată din bucătăria din provinciile olandeze
Brabantul de Nord
și
Limburg
, precum și din
regiunea flamandă
Belgiei
. Este renumită pentru numeroasele sale produse de patiserie, pentru supe, tocane și mâncăruri din legume și este adesea numită „burgundă”, un idiom neerlandez care invocă bogata curte din Burgundia care a dominat Țările de Jos în Evul Mediu, renumită pentru splendoarea ei și pentru marile festinuri. Este singura regiune culinară neerlandeză care a dezvoltat un
haute cuisine
. Produsele de patiserie sunt abundente, adesea cu umpluturi bogate în smântână, cremă sau fructe. Prăjiturile, cum ar fi
Vlaai
(
din Limburg și
Moorkop
și
Bossche Bol
(
din Brabant, sunt produse de patiserie tipice. Există și produse de patiserie cu carne, cel mai popular fiind
worstenbroodje
(un rulou cu un cârnat de
carne de vită tocată
(
, tradus literal ca „pâine cu cârnat”). Băutura alcoolică tradițională a regiunii este berea. Există multe mărci locale, de la
Trappist
(
la
Kriek
(
. 5 din cele 10 fabrici de bere recunoscute de
Asociația Internațională Trappist
în lume, sunt situate în zona culturală a Sudului Țărilor de Jos. Berea, ca și vinul în bucătăria franceză, este folosită și în gătit; adesea în tocane.
La începutul anului 2014,
Oxfam
(
a clasat Țările de Jos drept țara cu cele mai hrănitoare, abundente și sănătoase alimente, în comparație cu 125 de alte țări.
279
Patrimoniul cultural colonial
modificare
modificare sursă
Noul Amsterdam
așa cum arăta în 1664. Sub stăpânire britanică, a devenit cunoscut sub numele de
New York
De la exploatările din
Imperiul Mogul
din secolul al XVII-lea, până la
colonizările
din secolul al XIX-lea,
posesiunile imperiale neerlandeze
au continuat să se extindă, atingând cea mai mare amploare prin instaurarea hegemoniei
Indiilor de Est Neerlandeze
la începutul secolului al XX-lea. Indiile de Est Neerlandeze, care mai târziu au format Indonezia modernă, a fost una dintre cele mai valoroase colonii europene din lume și cea mai importantă pentru Țările de Jos.
280
Peste 350 de ani de patrimoniu cultural comun au lăsat o amprentă culturală semnificativă în Țările de Jos.
În
Epoca de Aur Neerlandeză
a secolului al XVII-lea, Țările de Jos s-au urbanizat considerabil, în mare parte finanțate din veniturile corporative provenite din monopolurile comerciale din Asia. Statutul social al negustorilor era bazat pe veniturile lor, ceea ce a redus
feudalismul
și a schimbat considerabil dinamica societății neerlandeze. Când s-a format instituiția familiei regale în 1815, o mare parte din bogăția acesteia provenea din comerțul colonial.
281
Eustachius De Lannoy
(
de la
Compania Neerlandeză a Indiilor de Est
se predă maharajahului
Marthanda Varma
(
din Regatul
Indian
Travancore
după
bătălia de la Colachel
(
. (Reprezentare la
Palatul Padmanabhapuram
(
Până în secolul al XVII-lea, Compania Neerlandeză a Indiilor de Est și-a stabilit baza în anumite părți din
Ceylon
Sri Lanka
de astăzi). Ulterior, ea și-a înființat porturi în
Malabarul ocupat de Țările de Jos
(
, ceea ce a făcut să apară
așezări și posturi comerciale neerlandeze în India
(
. Cu toate acestea, expansiunea lor în
India
a fost oprită, după înfrângerea lor în
bătălia de la Colachel
de către
Regatul Travancore
(
, în timpul
războiul între Travancore și Țările de Jos
(
. Neerlandezii nu și-au revenit niciodată după înfrângere și nu au mai reprezentat o mare amenințare colonială pentru
Bengal Subah
(
282
283
Universități precum
cea din Leiden
, fondată în secolul al XVI-lea, s-au dezvoltat în centre de cunoștințe de top pentru studiile
sud-est-asiatice
și indoneziene.
Universitatea din Leiden a produs cadre universitare de top, cum ar fi
Christiaan Snouck Hurgronje
(
, și încă mai are cadre universitare care se specializează în limbile și culturile indoneziene. Universitatea din Leiden și în special
KITLV
(
sunt instituții educaționale și științifice care, până în prezent, împărtășesc un interes atât intelectual, cât și istoric pentru studiile indoneziene. Printre alte instituții științifice din Țările de Jos se numără
Tropenmuseum
(
din Amsterdam, un muzeu antropologic având masive colecții de artă, cultură, etnografie și antropologie indoneziană.
Medic neerlandez care vaccinează pacienți indonezieni
Tradițiile
Armatei Regale Neerlandeze a Indiilor de Est
(
(KNIL) sunt păstrate de
Regimentul Van Heutsz
(
al
Armatei Regale Neerlandeze
moderne. Muzeul
Bronbeek
(
dedicat acesteia, fostă casă pentru soldații KNIL pensionați, există în
Arnhem
până în prezent.
Un segment specific al literaturii neerlandeze, numită
literatura Indiilor Neerlandeze
încă există și include scriitori consacrați, precum
Louis Couperus
, autorul cărții „Forța ascunsă”, care ia epoca colonială drept sursă importantă de inspirație.
284
Una dintre marile capodopere ale
literaturii neerlandeze
(
este cartea „
Max Havelaar
”, scrisă de
Multatuli
în 1860.
285
Majoritatea neerlandezilor care s-au repatriat în Țările de Jos după și în timpul revoluției indoneziene sunt
indo
(eurasiatici), originari din insulele Indiilor de Est Neerlandeze. Această populație eurasiatică relativ mare se dezvoltase pe o perioadă de 400 de ani și era clasificată de dreptul colonial ca aparținând comunității juridice europene.
286
În neerlandeză, ei sunt denumiți
Indische Nederlanders
sau Indo (prescurtare de la indo-european).
287
Numărând și urmașii lor de a doua generație, persoanele indo sunt în prezent cel mai mare grup născut în străinătate din Țările de Jos. În 2008, Biroul Central de Statistică (CBS) al Țărilor de Jos
288
a înregistrat 387.000 de indo din prie și a doua generație rezidenți în țară.
289
Deși considerați pe deplin asimilați în societatea neerlandeză, ca principală minoritate etnică din Țările de Jos, acești „repatriați” au jucat un rol esențial în introducerea elementelor culturii indoneziene în cultura mainstream neerlandeză.
Multe feluri de mâncare și produse alimentare indoneziene au devenit obișnuite în Țările de Jos.
Rijsttafel
(
, un concept culinar colonial, și mâncăruri precum
Nasi goreng
(
și
Satay
(
sunt foarte populare în țară.
290
Practic, orice oraș de orice dimensiune din Țările de Jos are un „toko” (un magazin indonezian) sau un restaurant sino-indonezian,
291
și se organizează pe tot parcursul anului multe târguri „
Pasar Malam
(
” (târg de seară în malaeză/indoneziană).
Note de completare
modificare
modificare sursă
În
Marea Caraibelor
, țara are frontiere maritime cu
Anguilla
Curaçao
Franța
Saint Martin
și
Saint Barthélemy
),
Saint Kitts and Nevis
Sint Maarten
Insulele Virgine Americane
și
Venezuela
16
În creștere cu un loc față de clasarea anterioară.
34
Doar 11 stații sunt deservite de mai puțin de două trenuri pe oră în weekenduri.
31%, în creștere față de 19%, au declarat că bicicleta este principalul lor mijloc de transport pentru activități zilnice în 2011.
245
246
Printre facultățile de la această universitate încă se numără cele de culturi și limbi indoneziene; limbi și culturi sud-est-asiatice și din Oceania; antropologie culturală
Note bibliografice
modificare
modificare sursă
. Accesat în
22 august 2024
Lipsește sau este vid:
title=
ajutor
. Accesat în
2 august 2016
Lipsește sau este vid:
title=
ajutor
Lipsește sau este vid:
title=
ajutor
Lipsește sau este vid:
title=
ajutor
en
„Netherlands”
CIA World Factbook
. Arhivat din
original
la
15 mai 2020
. Accesat în
21 noiembrie 2007
„Bewindspersonen - Regering - Rijksoverheid.nl”
. Accesat în
25 februarie 2026
Statul olandez.
„Constituția Țărilor de Jos”
(în neerlandeză).
Wikidata
Q2299064
capitol=
ignorat (
ajutor
„World Economic Outlook Database, April 2025 Edition. (Netherlands)”
www.imf.org
International Monetary Fund
22 aprilie 2025
. Accesat în
26 mai 2025
„Netherlands vs. Holland”
Netherlands Bureau for Tourism and Congresses
18 octombrie 2012
. Arhivat din
original
la
24 noiembrie 2020
. Accesat în
3 decembrie 2019
„Holland”
WorldAtlas
. worldatlas.com.
13 aprilie 2021
. Accesat în
18 mai 2021
„Statuut voor het Koninkrijk der Nederlanden”
Charter for the Kingdom of the Netherlands
Government of the Netherlands
(în neerlandeză).
17 noiembrie 2017
. Accesat în
11 iulie 2020
„What are the different parts of the Kingdom of the Netherlands?”
Government of the Netherlands
16 octombrie 2019
. Accesat în
14 februarie 2021
„Living in the EU”
European Union
12 ianuarie 2021
. Accesat în
14 februarie 2021
Ministerul Afacerilor Externe: Regatul ȚĂRILOR DE JOS
„Netherlands boundaries in the North Sea”
. Ministry of Defence. Arhivat din
original
la
19 august 2014
. Accesat în
15 august 2014
„Maritime boundaries of the Caribbean part of the Kingdom”
Ministry of Defence
(în engleză).
15 noiembrie 2017
. Accesat în
5 august 2020
„Gemeentegrootte en stedelijkheid”
(în neerlandeză).
CBS
(
. Accesat în
16 decembrie 2019
Dutch Wikisource.
„Grondwet voor het Koninkrijk der Nederlanden”
Constitution for the Kingdom of the Netherlands
(în neerlandeză)
. Accesat în
3 iulie 2013
... de hoofdstad Amsterdam ...
Parametru necunoscut
la=
ignorat (
ajutor
Permanent Mission of the Netherlands to the UN.
„General Information”
. Arhivat din
original
la
5 octombrie 2013
. Accesat în
26 iunie 2013
„Rotterdam: the largest freight port in the EU”
European Commission
2 aprilie 2020
, accesat în
25 noiembrie 2021
van Krieken, Peter J.; David McKay (
2005
).
The Hague: Legal Capital of the World
. Cambridge University Press.
ISBN
978-90-6704-185-0
Schiermeier, Quirin (
5 iulie 2010
). „Few fishy facts found in climate report”.
Nature
466
(170): 170.
doi
10.1038/466170a
ISSN
0028-0836
PMID
20613812
How it Works: Science and Technology
. Marshall Cavendish.
2003
. p.
1208
ISBN
978-0-7614-7323-7
„Netherlands - Dutch civilization in the Golden Age (1609–1713)”
Encyclopedia Britannica
(în engleză)
. Accesat în
10 noiembrie 2021
„Dutch Republic | History & Facts”
Encyclopedia Britannica
(în engleză)
. Accesat în
10 noiembrie 2021
„HISTORY OF THE DUTCH EMPIRE”
www.historyworld.net
. Accesat în
10 noiembrie 2021
„Netherlands: Agricultural exports top 80 billion Euros”
. Arhivat din
original
la
22 ianuarie 2015
. Accesat în
25 ianuarie 2015
(RVO), Netherlands Enterprise Agency (
17 iulie 2015
).
„Agriculture and food”
hollandtrade.com
. Arhivat din
original
la
1 ianuarie 2016
. Accesat în
26 august 2016
„How the Netherlands Feeds the World”
National Geographic Society
. septembrie 2017
. Accesat în
15 ianuarie 2020
„World Economic Outlook Database, October 2019”
World Economic Outlook
International Monetary Fund
. octombrie 2019
. Accesat în
1 ianuarie 2020
„2016 World Press Freedom Index – RSF”
Rsf.org
1 februarie 2017
. Arhivat din
original
la
1 februarie 2017
„Netherlands”
. Arhivat din
original
la
10 mai 2013
. Accesat în
10 mai 2013
Helliwell, John; Layard, Richard; Sachs, Jeffrey (
20 martie 2017
).
World Happiness Report 2017
(PDF)
United Nations
Sustainable Development Solutions Network
(
ISBN
978-0-9968513-5-0
. Arhivat din
original
(PDF)
la
12 iulie 2017
. Accesat în
18 iunie 2017
„2016 World Happiness Report”
(PDF)
Worldhappiness.report
. Arhivat din
original
(PDF)
la
22 martie 2016
. Accesat în
3 august 2017
Human Development Report 2021
(PDF)
. New York:
United Nations Development Programme
2021
. p.
24. Arhivat din
original
(PDF)
la
22 martie 2021
. Accesat în
28 aprilie 2021
„World Happiness Report”
worldhappiness.report
(în engleză)
. Accesat în
28 aprilie 2021
„Franks”
Columbia Encyclopedia
(
Columbia University Press
2013
. Accesat în
1 februarie 2014
„Lotharingia / Lorraine (Lothringen)”
5 septembrie 2013
. Accesat în
1 februarie 2014
Wim Blockmans; Walter Prevenier (
3 august 2010
).
The Promised Lands: The Low Countries Under Burgundian Rule, 1369–1530
. University of Pennsylvania Press. pp.
85–.
ISBN
978-0-8122-0070-6
Elton, Geoffrey Rudolph (
1990
).
The New Cambridge Modern History: Volume 2, The Reformation, 1520–1559
ISBN
978-0-521-34536-1
Van der Lem, Anton.
„De Opstand in de Nederlanden 1555–1609;De landen van herwaarts over”
. Arhivat din
original
la
10 octombrie 2017
. Accesat în
11 martie 2013
„Telegraph style book: places and peoples”
The Daily Telegraph
. London.
12 aprilie 2008
. Accesat în
31 martie 2014
„The Reuters Style Guide”
. Accesat în
31 martie 2014
„The BBC News Styleguide”
(PDF)
. Arhivat din
original
(PDF)
la
27 februarie 2012
. Accesat în
31 martie 2014
„The Guardian style guide”
(PDF)
. London
. Accesat în
31 martie 2014
Netherlands Tourism
"Holland vs Netherlands – Is the Netherlands the same as Holland?"
„Holland vs Netherlands: Everything you need to know”
Explore Holland
(în engleză).
17 ianuarie 2020
. Accesat în
17 ianuarie 2020
„Why Dutch Officials Want You to Forget the Country of Holland”
The New York Times
. New York City.
13 ianuarie 2020
. Accesat în
15 ianuarie 2020
„Dialectenwoordenboek”
www.mijnwoordenboek.nl
„Artikel 3: Proclamatie van 2 december 1813: Willem I aanvaardt de Souvereiniteit van Nederland - Nederlandse Grondwet”
www.denederlandsegrondwet.nl
. Accesat în
14 decembrie 2021
Roebroeks, Wil; Sier, Mark J.; Nielsen, Trine Kellberg; Loecker, Dimitri De; Parés, Josep Maria; Arps, Charles E. S.; Mücher, Herman J. (
7 februarie 2012
).
„Use of red ochre by early Neandertals”
Proceedings of the National Academy of Sciences
109
(6): 1889–1894.
Bibcode
2012PNAS..109.1889R
doi
10.1073/pnas.1112261109
PMC
3277516
PMID
22308348
Van Zeist, W. (
1957
), „De steentijd van Nederland”,
Nieuwe Drentse Volksalmanak
75
, pp.
4–11
Louwe Kooijmans, L.P., "
Trijntje van de Betuweroute, Jachtkampen uit de Steentijd te Hardinxveld-Giessendam
", 1998,
Spiegel Historiael
33, pp. 423–428
Volkskrant 24 August 2007 "
Prehistoric agricultural field found in Swifterbant, 4300–4000 BC
Arhivat
în
19 septembrie 2009
, la
Wayback Machine
Fokkens, Harry; Nicolis, ed. (
2012
).
Background to beakers
: inquiries in regional cultural backgrounds to the Bell Beaker complex
. Leiden: Sidestone. p.
131.
ISBN
978-90-8890-084-6
Harry, Fokkens.
„The Periodisation of the Dutch Bronze Age: a Critical Review”
(PDF)
Open Access Leiden University
. Faculty of Archaeology, Leiden. Arhivat din
original
(PDF)
la
10 octombrie 2017
. Accesat în
7 iulie 2017
The New Encyclopædia Britannica
, 15th edition, 22:641–642
de Vries, Jan W., Roland Willemyns and Peter Burger,
Het verhaal van een taal
, Amsterdam: Prometheus, 2003, pp. 12, 21–27
Hachmann, Rolf, Georg Kossack and Hans Kuhn,
Völker zwischen Germanen und Kelten
, 1986, pp. 183–212
Lendering, Jona,
"Germania Inferior"
Arhivat
în
7 iunie 2020
, la
Wayback Machine
, Livius.org.
Lendering, Jona.
„The Edges of the Earth (3) – Livius”
www.livius.org
. Accesat în
28 februarie 2019
Roymans, Nico,
Ethnic Identity and Imperial Power: The Batavians in the Early Roman Empire
, Amsterdam: Amsterdam University Press, 2005, pp 226–227
Previté-Orton, Charles,
The Shorter Cambridge Medieval History
, vol.
Grane, Thomas (
2007
), „From Gallienus to Probus – Three decades of turmoil and recovery”,
The Roman Empire and Southern Scandinavia–a Northern Connection! (PhD thesis)
, Copenhagen: University of Copenhagen, p.
109
De Koning, Jan (
2003
).
Why did they leave? Why did they stay? On continuity versus discontinuity from Roman times to Early Middle Ages in the western coastal area of the Netherlands. In: Kontinuität und Diskontinuität: Germania inferior am Beginn und am Ende der römischen Herrschaft; Beiträge des deutsch-niederländischen Kolloquiums in der Katholieke Universiteit Nijmegen, (27. bis 30.6.2001)
(în engleză). Walter de Gruyter. pp.
53–83.
ISBN
978-3-11-017688-9
Vaan, Michiel de (
15 decembrie 2017
).
The Dawn of Dutch: Language contact in the Western Low Countries before 1200
(în engleză). John Benjamins Publishing Company. pp.
42–44.
ISBN
978-90-272-6450-3
Blom, J. C. H. (
30 iunie 2006
).
History of the Low Countries
(în engleză). Berghahn Books. pp.
6–18.
ISBN
978-1-84545-272-8
Bazelmans, Jos (
2009
),
„The early-medieval use of ethnic names from classical antiquity: The case of the Frisians”
, În Derks, Ton; Roymans, Nico,
Ethnic Constructs in Antiquity: The Role of Power and Tradition
, Amsterdam: Amsterdam University, pp.
321–337,
ISBN
978-90-8964-078-9
, arhivat din
original
la
30 august 2017
, accesat în
3 iunie 2017
Frisii en Frisiaevones, 25–08–02 (Dutch)
Arhivat
în
3 octombrie 2011
, la
Wayback Machine
, Bertsgeschiedenissite.nl.
Willemsen, A. (2009),
Dorestad.
MacKay, Angus; David Ditchburn (
1997
).
Atlas of Medieval Europe
Routledge
. p.
57.
ISBN
978-0-415-01923-1
Baldwin, Stewart,
"Danish Haralds in 9th Century Frisia"
Motley, John (
1859
).
The Rise of the Dutch Republic, Volume 2
. pp.
25
On more than one occasion men were seen hanging their own brothers, who had been taken prisoners in the enemy's ranks... A Spaniard had ceased to be human in their eyes. On one occasion, a surgeon at Veer cut the heart from a Spanish prisoner, nailed it on a vessel's prow, and invited the townsmen to come and fasten their teeth in it, which many did with savage satisfaction.
„Twentieth Century Atlas – Historical Body Count”
necrometrics.com
Clodfelter, Micheal (
9 mai 2017
).
Warfare and Armed Conflicts: A Statistical Encyclopedia of Casualty and Other Figures, 1492-2015, 4th ed
(în engleză). McFarland. p.
16.
ISBN
978-0-7864-7470-7
. Accesat în
11 noiembrie 2020
Arnade, Peter J.
Beggars, Iconoclasts, and Civic Patriots: The Political Culture of the Dutch Revolt
. p.
237.
Durant, Will; Durant, Ariel.
The Age of Reason Begins: A History of European Civilization in the Period of Shakespeare, Bacon, Montaigne, Rembrandt, Galileo, and Descartes: 1558–1648
. p.
451.
Gillespie, Alexander (
2017
).
The Causes of War: Volume III: 1400 CE to 1650 CE
. Bloomsbury Publishing. p.
131.
Motley, John Lothrop (1855).
Nolan, Cathal J. (
2006
).
The Age of Wars of Religion, 1000–1650: An Encyclopedia of Global Warfare and Civilization, Volume 1
. Greenwood Publishing Group. p.
247.
Motley, John Lothrop (1855).
Willson, David Harris (1972).
Ground Warfare: An International Encyclopedia, Volume 1
. ABC-CLIO.
2002
. p.
45.
Prak, Maarten (
22 septembrie 2005
).
The Dutch Republic in the Seventeenth Century: The Golden Age
(în engleză). Cambridge University Press.
ISBN
978-1-316-34248-0
„The Middle Colonies: New York”
. Arhivat din
original
la
14 ianuarie 2012
. Accesat în
14 ianuarie 2012
Junie T. Tong (
2016
).
Finance and Society in 21st Century China: Chinese Culture Versus Western Markets
. CRC Press. p.
151.
ISBN
978-1-317-13522-7
John L. Esposito
, ed. (
2004
).
The Islamic World: Past and Present
. 1: Abba - Hist. Oxford University Press. p.
174.
ISBN
978-0-19-516520-3
Nanda, J. N (2005).
Bengal: the unique state
. Concept Publishing Company. p. 10.
2005
ISBN
978-81-8069-149-2
Bengal [...] was rich in the production and export of grain, salt, fruit, liquors and wines, precious metals and ornaments besides the output of its handlooms in silk and cotton. Europe referred to Bengal as the richest country to trade with.
Om Prakash
(
, "
Empire, Mughal
",
History of World Trade Since 1450
, edited by John J. McCusker, vol. 1, Macmillan Reference USA, 2006, pp. 237–240,
World History in Context
Koopmans, Joop W. (
5 noiembrie 2015
).
Historical Dictionary of the Netherlands
(în engleză). Rowman & Littlefield. p.
233.
ISBN
978-1-4422-5593-7
Finkelman and Miller,
Macmillan Encyclopedia of World Slavery
2:637
„Dutch involvement in the transatlantic slave trade and abolition”
ascleiden.nl
24 iunie 2013
. Arhivat din
original
la
3 decembrie 2017
. Accesat în
4 martie 2022
Abbenhuis, Maartje M. (2006)
The Art of Staying Neutral
„93 trains”
. Arhivat din
original
la
7 decembrie 2004
. Accesat în
7 decembrie 2004
„Nederlanders in de Waffen-SS”
www.waffen-ss.nl
. Arhivat din
original
la
10 octombrie 2017
. Accesat în
4 martie 2022
MOOXE from Close Combat Series.
„Indonesian SS Volunteers”
. Closecombatseries.net
. Accesat în
28 octombrie 2011
„The Kingdom of the Netherlands declares war with Japan”
. ibiblio
. Accesat în
2 octombrie 2009
Library of Congress, 1992, "Indonesia: World War II and the Struggle For Independence, 1942–50; The Japanese Occupation, 1942–45"
Access date: 9 February 2007.
„Netherlands”
Encyclopædia Britannica Online
Encyclopædia Britannica, Inc.
Accesat în
8 septembrie 2012
Central Bureau of Statistics (
2009
),
„Land – en tuinbouwcijfers, 2009”
(PDF)
Land- en Tuinbouwcijfers
(în neerlandeză), Government of the Netherlands, Department of Publication and Information, p.
14,
ISSN
1386-9566
, accesat în
6 ianuarie 2018
„Milieurekeningen 2008”
(PDF)
Centraal Bureau voor de Statistiek
(
. Arhivat din
original
(PDF)
la
15 februarie 2010
. Accesat în
4 februarie 2010
Welschen, Ad: Course
Dutch Society and Culture
, International School for Humanities and Social Studies ISHSS, Universiteit van Amsterdam, 2000–2005.
Wong, Th.E.; Batjes, D.A.J.; Jager, J. de (
2007
).
Geology of the Netherlands
KNAW
ISBN
978-90-6984-481-7
Zuiderzee floods (Netherlands history)
Duplessis, Robert S. (1997)
Transitions to Capitalism in Early Modern Europe
, Cambridge University Press,
ISBN: 978-0-521-39773-5
„Windmills in Dutch History”
Let.rug.nl
. Rijks Universiteit Groningen. Arhivat din
original
la
5 iulie 2017
. Accesat în
7 iulie 2017
„Kerngegevens gemeente Wieringermeer”
. sdu.nl. Arhivat din
original
la
6 ianuarie 2008
. Accesat în
21 ianuarie 2008
„Kerngegevens procincie Flevoland”
. sdu.nl. Arhivat din
original
la
26 decembrie 2007
. Accesat în
21 ianuarie 2008
Nickerson, Colin (
5 decembrie 2005
).
„Netherlands relinquishes some of itself to the waters”
Boston Globe
. Arhivat din
original
la
30 iunie 2006
. Accesat în
10 octombrie 2007
Olsthoorn, A.A.; Richard S.J. Tol (februarie 2001).
Floods, flood management and climate change in The Netherlands
. Institute for Environmental Studies, Vrije Universiteit.
OCLC
150386158
. Arhivat din
original
la
22 octombrie 2007
. Accesat în
10 octombrie 2007
Tol, Richard S. J.; van der Grijp, Nicolien; Olsthoorn, Alexander A.; van der Werff, Peter E. (
2003
).
„Adapting to Climate: A Case Study on Riverine Flood Risks in the Netherlands”
(PDF)
Risk Analysis
23
(3): 575–583.
doi
10.1111/1539-6924.00338
PMID
12836850
Seven Wonders
Arhivat
în
2 august 2010
, la
Wayback Machine
Kimmelman, Michael (
13 februarie 2013
).
„Going With the Flow”
The New York Times
. Accesat în
19 februarie 2013
„KNMI – Temperatuur door historische grens van 40°C”
„Knmi.nl”
(în neerlandeză)
. Accesat în
11 martie 2021
Dinerstein, Eric; et al. (
2017
).
„An Ecoregion-Based Approach to Protecting Half the Terrestrial Realm”
BioScience
67
(6): 534–545.
doi
10.1093/biosci/bix014
ISSN
0006-3568
PMC
5451287
PMID
28608869
Grantham, H. S.; et al. (
2020
).
„Anthropogenic modification of forests means only 40% of remaining forests have high ecosystem integrity - Supplementary Material”
Nature Communications
11
(1): 5978.
doi
10.1038/s41467-020-19493-3
ISSN
2041-1723
PMC
7723057
PMID
33293507
Malo, Paul (
18 noiembrie 2019
).
„Les insectes sont bel et bien en train de disparaître”
Insects are well and truly disappearing
www.consoglobe.com
(în franceză).
Stevens, Harm (
13 martie 1998
).
„Een stijf Hollands heertje”
NRC Handelsblad
(
(în neerlandeză)
. Accesat în
11 noiembrie 2018
Buruma, Ybo (
2007
).
„Dutch Tolerance: On Drugs, Prostitution, and Euthanasia”
Crime and Justice
35
(1): 73–113.
doi
10.1086/650185
ISSN
0192-3234
JSTOR
10.1086/650185
Dirks, Bart; Koelé, Theo (
20 februarie 2010
).
„Kabinet valt over Uruzgan-besluit”
De Volkskrant
(în neerlandeză). Arhivat din
original
la
23 februarie 2010
. Accesat în
20 februarie 2010
„Dutch Parliamentary Elections: Will Far-Right Freedom Party Defy Polls Again?”
International Business Times
12 septembrie 2012
. Accesat în
26 martie 2013
Castle, Stephen; Erlanger, Steven.
„Times Topics: Geert Wilders”
The New York Times
. Accesat în
26 martie 2013
„Lengthy coalition talks loom after far-right gain in Dutch elections”
France24
10 iunie 2010
. Accesat în
12 iunie 2010
„Neue niederländische Regierung formiert sich”
Der Spiegel
(în germană).
8 octombrie 2010
Corder, Mike (
21 aprilie 2012
).
„Dutch prime minister says government austerity talks collapse”
The Washington Post
Associated Press
. Arhivat din
original
la
10 iulie 2012
. Accesat în
21 aprilie 2012
Wearden, Graeme (
23 aprilie 2012
).
„Dutch prime minister lays blame squarely with Geert Wilders”
The Guardian
. London.
„Dutch prime minister says austerity talks collapse”
NWADG
(
21 aprilie 2012
. Accesat în
12 martie 2017
„Dutch government resigns over child benefits scandal”
Financial Times
16 ianuarie 2021
. Accesat în
16 ianuarie 2021
„Dutch election: PM Mark Rutte claims victory and fourth term”
BBC News
18 martie 2021
„Gemeentelijke indeling op 1 januari 2021”
Municipalities on 1 January 2021
CBS Classifications
(în neerlandeză).
CBS
(
. Accesat în
23 martie 2021
„Gemeentelijke indeling op 1 januari 2019”
Municipalities on 1 January 2019
CBS Classifications
(în neerlandeză).
CBS
(
1 ianuarie 2019
. Accesat în
7 februarie 2020
„De waterschappen”
(în neerlandeză). Arhivat din
original
la
3 noiembrie 2013
. Accesat în
7 iunie 2013
„Mijn waterschap”
(în neerlandeză)
. Accesat în
6 mai 2021
„Baarle-Hertog and Baarle Nassau”
Exclave.eu
. Accesat în
21 noiembrie 2016
„Bevolkingsontwikkeling; regio per maand”
Statistics Netherlands
(
(în neerlandeză)
. Accesat în
9 iunie 2021
Ministerie van Algemene Zaken (
19 mai 2015
).
„Waaruit bestaat het Koninkrijk der Nederlanden?”
Rijksoverheid
„KCT”
. Arhivat din
original
la
5 februarie 2011
. Accesat în
4 martie 2022
„Ministerie van defensie – Werken bij Defensie”
. Mindef.nl. Arhivat din
original
la
11 august 2011
. Accesat în
29 aprilie 2010
„Defensie hard getroffen door bezuinigingen”
. Ministry of Defence. Arhivat din
original
la
7 august 2011
. Accesat în
26 aprilie 2011
„Red Cross urges Netherlands to sign UN nuclear weapons ban”
NL Times
11 februarie 2019
„The 2017 IMD World Competitiveness Ranking”
(PDF)
4 iunie 2017
. Arhivat din
original
(PDF)
la
4 iunie 2017
. Accesat în
3 august 2017
Cornell University, INSEAD, and WIPO (2018): The Global Innovation Index 2018: Energizing the World with Innovation.
Netherlands
Arhivat
în
13 mai 2022
, la
Wayback Machine
„Inflation up to 2.8 percent”
. Statistics Netherlands.
6 iunie 2013
. Arhivat din
original
la
7 martie 2016
. Accesat în
11 iunie 2013
„Unemployment further up”
. Statistics Netherlands.
15 mai 2013
. Arhivat din
original
la
6 martie 2016
. Accesat în
10 iunie 2013
„More employed in February”
21 februarie 2019
. Accesat în
21 martie 2019
nefuncțională
arhivă
„Eurozone economy shrinks 0.3% in Q4”
channelnewsasia.com
15 februarie 2012
. Arhivat din
original
la
2 decembrie 2012
. Accesat în
16 februarie 2012
Chai, Barbara.
„This is why Dutch kids are much happier than American children”
Marketwatch.com
. Accesat în
3 august 2017
„Child Poverty in Perspective: An overview of child well-being in rich countries”
(PDF)
unicef.org
2007
. Arhivat din
original
(PDF)
la
3 septembrie 2019
. Accesat în
14 septembrie 2007
„Child well-being in rich countries — UNICEF, 2013”
(PDF)
Unicef-irc.org
. Accesat în
3 august 2017
„Amsterdam – Economische Zaken”
(în neerlandeză). Arhivat din
original
la
5 decembrie 2008
. Accesat în
22 mai 2008
„Amsterdam en de wereld: Toerisme en congreswezen”
. Arhivat din
original
la
15 februarie 2009
. Accesat în
15 februarie 2009
Kreijger, Gilbert (
10 februarie 2012
).
„Dutch allow Wilders' anti-Pole website, EU critical”
Reuters
. Arhivat din
original
la
25 iunie 2020
. Accesat în
4 martie 2022
„Global Competitiveness Report 2012–2013”
. World Economic Forum.
5 septembrie 2012
. Arhivat din
original
la
10 decembrie 2014
. Accesat în
11 iunie 2013
The Dutch curse: how billions from natural gas went up in smoke
Arhivat
în
21 decembrie 2016
, la
Wayback Machine
LEES MEER, 17 June 2009
„The Groningen Gas Field”
. GEO ExPro Magazine.
2009
. Arhivat din
original
la
19 octombrie 2013
. Accesat în
11 iunie 2013
UPDATE 2-Dutch gas field earthquake dangers ignored for decades -Safety Board Wed 18 February 2015, By Anthony Deutsch,18 Feb (Reuters)
„The hunt for gas and oil reserves that are more difficult to extract”
. EBN. Arhivat din
original
la
7 septembrie 2015
„Energy Policies of IEA Countries”
(PDF)
International Energy Agency
. Arhivat din
original
(PDF)
la
5 iulie 2016
. Accesat în
23 martie 2019
„The Agreement on Energy for Sustainable Growth”
. SER. Arhivat din
original
la
26 iunie 2019
. Accesat în
4 martie 2022
„Energy Policies”
(PDF)
. IEA. Arhivat din
original
(PDF)
la
5 iulie 2016
. Accesat în
23 martie 2019
„Netherlands Energy System Overview”
(PDF)
. IEA. Arhivat din
original
(PDF)
la
27 decembrie 2017
. Accesat în
23 martie 2019
„Energy Agreement for Sustainable Growth”
International Energy Agency
„National Energy Outlook 2017”
(PDF)
. Energy Research Center of the Netherlands.
„Energy support measures and their impact on innovation”
. European Environmental Agency.
„European Energy Market Reform”
(PDF)
. Deloitte. Arhivat din
original
(PDF)
la
5 februarie 2021
. Accesat în
4 martie 2022
„Country Trends”
. Global Footprint Network
. Accesat în
15 noiembrie 2019
Lin, David; Hanscom, Laurel; Murthy, Adeline; Galli, Alessandro; Evans, Mikel; Neill, Evan; Mancini, Maria Serena; Martindill, Jon; Medouar, Fatime-Zahra (
2018
). „Ecological Footprint Accounting for Countries: Updates and Results of the National Footprint Accounts, 2012–2018”.
Resources
(în engleză).
(3): 58.
doi
10.3390/resources7030058
„Factsheet Agri-food: Holland is a world-leading supplier of sustainable, healthy, agri-food products”
Hollandalumni.nl
. Arhivat din
original
la
10 octombrie 2017
. Accesat în
3 august 2017
„Farming in the Netherlands: Polder and wiser”
The Economist
. Sevenum.
23 august 2014
. Accesat în
29 august 2014
„Dutch agricultural exports top 80 billion Euros”
16 ianuarie 2015
Ministerie van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit (
17 ianuarie 2020
).
„Dutch agricultural exports worth €94.5 billion in 2019 – News item – Government.nl”
www.government.nl
„Netherlands: Agricultural situation”
(PDF)
. USDA Foreign Agriculture Service. Arhivat din
original
(PDF)
la
19 iunie 2007
. Accesat în
20 iunie 2007
Pinedo, Danielle (
7 ianuarie 1999
).
„Mooi zo, de dinosaurus is dood”
NRC Handelsblad
(în neerlandeză)
. Accesat în
13 aprilie 2026
Eroare la citare: Etichetă
invalidă; nume invalid, e.g. prea multe nume
CBS Statline – Population; history
„The World Factbook – Netherlands”
Central Intelligence Agency
. Arhivat din
original
la
13 mai 2022
. Accesat în
2 februarie 2021
Max Roser (
2014
),
„Total Fertility Rate around the world over the last centuries”
Our World In Data
(
Gapminder Foundation
(
, arhivat din
original
la
7 august 2018
, accesat în
7 mai 2019
Garssen, Joop; Han Nicolaas; Arno Sprangers (
2005
).
„Demografie van de allochtonen in Nederland”
(PDF)
Centraal Bureau voor de Statistiek
(
(în neerlandeză). Arhivat din
original
(PDF)
la
9 octombrie 2018
. Accesat în
2 iulie 2011
„Expats in Nederland”
. Arhivat din
original
la
19 octombrie 2014
„Feiten en cijfers over immigratie – Pagina 5”
Ons Amsterdam
. Arhivat din
original
la
18 iunie 2018
. Accesat în
4 martie 2022
Enserink, Martin (
7 aprilie 2015
).
„Did natural selection make the Dutch the tallest people on the planet?”
Science
. Amsterdam
. Accesat în
9 aprilie 2015
„Reported health and lifestyle”
. Centraal Bureau voor de Statistiek
. Accesat în
12 august 2012
Fogel, Robert (
2004
).
The Escape from Hunger and Premature Death, 1700—2100
(în English). Cambridge University Press. p.
41.
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Vasileva, Katya (2011)
6.5% of the EU population are foreigners and 9.4% are born abroad
Arhivat
în
28 ianuarie 2012
, la
Wayback Machine
, Eurostat, Statistics in focus vol. 34.
Migration background still plays a role
Arhivat
în
11 iunie 2020
, la
Wayback Machine
".
Centraal Bureau voor de Statistiek, [Wie zijn de derde generatie?.
] Centraal Bureau voor de Statistiek.
Half of young big-city dwellers have non-western background
Arhivat
în
30 septembrie 2019
, la
Wayback Machine
".
American FactFinder, United States Census Bureau.
„Census 2006 ACS Ancestry estimates”
. Factfinder.census.gov. Arhivat din
original
la
28 aprilie 2011
. Accesat în
29 aprilie 2010
South Africa – Afrikaans Speakers
A Hidden Language – Dutch in Indonesia
(PDF).
Dutch colonialism, migration and cultural heritage
Arhivat
în
28 aprilie 2011
, la
Wayback Machine
(PDF).
„CBS Statline”
opendata.cbs.nl
„CBS – Income distribution – Extra”
www.cbs.nl
. Arhivat din
original
la
30 septembrie 2015
. Accesat în
15 septembrie 2015
„CBS Statline”
opendata.cbs.nl
Data taken from an EU survey.
ebs_243_en.pdf
(europa.eu)
„Talen in Nederland – Erkende talen”
. rijksoverheid.nl
. Accesat în
12 august 2014
„CIA World Factbook: Official languages per country”
. Cia.gov. Arhivat din
original
la
23 decembrie 2018
. Accesat în
23 aprilie 2011
„Hoeveel dialecten heeft het Nederlands?
Taalcanon”
. Taalcanon.nl
. Accesat în
23 aprilie 2014
„Gemeente Kerkrade | Kirchröadsj Plat”
. Arhivat din
original
la
21 februarie 2015
. Accesat în
10 iunie 2015
„Cittaslow Vaals: verrassend, veelzijdig, veelkleurig”
. Accesat în
9 septembrie 2015
"The Kingdom of the Netherlands further declares that the principles enumerated in Part II of the Charter will be applied to the Lower-Saxon languages used in the Netherlands, and, in accordance with Article 7, paragraph 5, to Yiddish and the Romanes languages."
„European Union survey”
(PDF)
Ec.europa.eu
. Arhivat din
original
(PDF)
la
28 ianuarie 2007
. Accesat în
3 august 2017
„Foreign languages in secondary education”
Wat is het aanbod aan vreemde talen in de onderbouw van het voortgezet onderwijs (vo)?
(în neerlandeză). Rijksoverheid. Arhivat din
original
la
29 aprilie 2011
. Accesat în
3 mai 2010
Schedule of the Central Exams of 2009
Arhivat
în
20 august 2016
, la
Wayback Machine
, Examenblad
Examenblad talen, vwo in 2019
Arhivat
în
3 aprilie 2023
, la
Wayback Machine
, Examenblad
De Groot, Kees (
2019
). „The Challenge of a Church Going into Liquidation”.
Irish Theological Quarterly
84
(4): 409–423.
doi
10.1177/0021140019872340
„Kerkelijke gezindte en kerkbezoek; vanaf 1849; 18 jaar of ouder”
15 octombrie 2010
„Een op de zes bezoekt regelmatig kerk of moskee”
Central Bureau of Statistics, Netherlands
2012
. Accesat în
30 martie 2014
„Godsdienstige veranderingen in Nederland”
(PDF)
. Arhivat din
original
(PDF)
la
25 ianuarie 2007
. Accesat în
17 mai 2010
„Feestdagen Nederland”
. Beleven.org
. Accesat în
27 ianuarie 2010
Knippenberg, Hans "The Changing Religious Landscape of Europe" edited by Knippenberg published by Het Spinhuis, Amsterdam 2005
ISBN: 978-90-5589-248-8
, pages 102–104
van Beek, Marije (
16 ianuarie 2015
).
„Ongelovigen halen de gelovigen in”
Dossier Relige
. der Verdieping Trouw
. Accesat în
21 aprilie 2015
Bernts, Tom; Berghuijs, Joantine (
2016
).
God in Nederland 1966–2015
. Ten Have.
ISBN
978-90-259-0524-8
„Hoe God (bijna) verdween uit Nederland”
. NOS.
13 martie 2016
. Accesat în
3 aprilie 2016
de Hart, Joep; van Houwelingen, Pepijn; Huijnk, Willem (
21 martie 2022
).
„Religie in een pluriforme samenleving”
(PDF)
Sociaal en Cultureel Planbureau
. p.
11.
nefuncțională
arhivă
„Voor het eerst meer niet-gelovigen dan gelovigen in Nederland: de helft is atheïst of agnost”
Algemeen Dagblad
24 martie 2022
. Accesat în
25 martie 2022
„Leerplicht en kwalificatieplicht”
Rijksoverheid.nl
10 iulie 2020
. Accesat în
9 iunie 2021
Civinini, Claudia.
„Netherlands: Tuition fees & cost of living”
(în engleză). www.study.eu
. Accesat în
9 septembrie 2022
„Tuition fees – DUO”
(în engleză). duo.nl
. Accesat în
9 septembrie 2022
„Release of the Global Innovation Index 2020: Who Will Finance Innovation?”
www.wipo.int
(în engleză)
. Accesat în
2 septembrie 2021
„Global Innovation Index 2019”
www.wipo.int
(în engleză)
. Accesat în
2 septembrie 2021
„RTD - Item”
ec.europa.eu
. Accesat în
2 septembrie 2021
„Global Innovation Index”
INSEAD Knowledge
(în engleză).
28 octombrie 2013
. Arhivat din
original
la
2 septembrie 2021
. Accesat în
2 septembrie 2021
„Health Consumer Powerhouse”
healthpowerhouse.com
. Arhivat din
original
la
17 august 2020
. Accesat în
26 august 2016
„U.S. scores dead last again in healthcare study”
Reuters
23 iunie 2010
„Toward Higher-Performance Health Systems: Adults' Health Care Experiences In Seven Countries, 2007”
. Arhivat din
original
la
10 ianuarie 2012
„Health Consumer Powerhouse – Health Care System's Indexes and reports”
. Arhivat din
original
la
4 martie 2022
. Accesat în
4 martie 2022
J.M. Boot, 'De Nederlandse Gezondheidszorg', Bohn Stafleu van Loghum 2011
Boston Consulting Group, 'Zorg voor Waarde', 2011.
„Zorgrekeningen; uitgaven (in lopende en constante prijzen) en financiering”
(în neerlandeză). Centraal Bureau voor de Statistiek: StatLine.
20 mai 2010
. Accesat în
16 mai 2011
Sport, Ministerie van Volksgezondheid, Welzijn en (
18 februarie 2010
).
„Ministerie van Volksgezondheid, Welzijn en Sport”
minvws.nl
. Accesat în
26 august 2016
Waard, Jan van der; Jorritsma, Peter; Immers, Ben (octombrie 2012).
New Drivers in Mobility: What Moves the Dutch in 2012 and Beyond?
(PDF)
(Raport). Delft, the Netherlands:
OECD
International Transport Forum. Arhivat din
original
(PDF)
la
17 ianuarie 2013
. Accesat în
7 iulie 2014
„CIA World Factbook
Field listing: Roadways”
Cia.gov
. U.S. Central Intelligence Agency.
2012
. Arhivat din
original
la
26 decembrie 2018
. Accesat în
7 iulie 2014
„Road density (km of road per 100 sq. km of land area)
Data
Table”
data.worldbank.org
. The World Bank Group.
2014
. Accesat în
7 iulie 2014
Toor, Amar (
10 iulie 2013
).
„Every Dutch citizen will live within 31 miles of an electric vehicle charging station by 2015”
The Verge
Vox Media, Inc
(
. Accesat în
11 iulie 2013
„Een kwart van de laadpalen in de EU staat in Nederland”
A quarter of the recharging stations in the EU is in the Netherlands
Fd.nl
(în Dutch).
4 noiembrie 2019
. Accesat în
3 mai 2021
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
„Making the transition to zero-emission mobility: 2019 progress report”
(PDF)
ACEA
. septembrie 2019
. Accesat în
3 mai 2021
„CIA World Factbook
Field listing: Railways”
Cia.gov
. U.S. Central Intelligence Agency.
2012
. Arhivat din
original
la
13 mai 2009
. Accesat în
7 iulie 2014
„NS to up frequency of Amsterdam to Eindhoven trains to six an hour – DutchNews.nl”
DutchNews.nl
(în engleză).
21 iunie 2017
. Accesat în
8 decembrie 2017
(RVO), Netherlands Enterprise Agency (
17 iulie 2015
).
„Holland Publications”
hollandtrade.com
. Arhivat din
original
la
24 septembrie 2015
. Accesat în
26 august 2016
„Cycling in the Netherlands”
www.iamexpat.nl
„CBS StatLine – Motor vehicles; general overview per period and technological features”
„European Cyclists' Federation – The first EU wide ECF Cycling Barometer launched”
. Arhivat din
original
la
14 iulie 2014
„Why is cycling so popular in the Netherlands?”
BBC News
. Arhivat din
original
la
7 martie 2014
Future of Transport report
(PDF)
(Raport).
European Commission
. martie 2011. p.
8. Arhivat din
original
(PDF)
la
5 februarie 2015
. Accesat în
11 iulie 2015
„CROW Fietsberaad”
Fietsberaad.nl
. Arhivat din
original
la
17 iulie 2014
. Accesat în
3 august 2017
„Port of Rotterdam Statistics 2013”
. Port of Rotterdam. Arhivat din
original
la
15 august 2014
. Accesat în
1 iunie 2014
„Nederland heeft grootste binnenvaartvloot van Europa”
The Netherlands has largest inland shipping fleet of Europe
Seaport Magazine
(în Dutch)
. Accesat în
3 mai 2021
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Dit is belangrijk Nederlands erfgoed': door corona kan de grootste, varende historische vloot ter wereld het water niet meer op”
'This is important Dutch heritage': due to corona, the largest, active historic fleet in the world can't hit the waters again
(în Dutch).
8 iunie 2020
. Accesat în
3 mai 2021
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (
link
Kirkliauskaite, Kristina (
19 iulie 2020
).
„What is the oldest airline in the world?”
AeroTime
. Accesat în
22 decembrie 2020
„Bijna 64 miljoen—zo veel passagiers zag Schiphol nog nooit – NOS”
Almost 64 million—Schiphol never saw so many passengers – NOS
NOS.nl
(în neerlandeză).
Nederlandse Omroep Stichting
(
9 ianuarie 2017
. Arhivat din
original
la
9 ianuarie 2017
. Accesat în
9 ianuarie 2017
„What you would like to know”
Schiphol
. Accesat în
3 mai 2021
„71% of cargo tonnage transported by full freighters”
Schiphol
. Arhivat din
original
la
6 septembrie 2021
. Accesat în
3 mai 2021
„Saba Island Airport”
25 februarie 2018
. Accesat în
3 mai 2021
Colin White & Laurie Boucke (1995).
J. Vossenstein, Dealing with the Dutch, 9789460220791.
Becker, De Hart, Jos, Joep.
„Godsdienstige veranderingen in Nederland, Verschuivingen in de binding met de kerken en de christelijke traditie”
SCP
. Sociaal en Cultureel Planbureau Den Haag. Arhivat din
original
la
10 octombrie 2017
. Accesat în
7 iulie 2017
„Same-Sex Marriage Legalized in Amsterdam”
CNN
1 aprilie 2001
. Arhivat din
original
la
3 martie 2016
. Accesat în
11 martie 2016
„Fossil CO2 emissions of all world countries – 2018 Report”
EU Science Hub
2018
. Accesat în
21 octombrie 2019
„Food waste: the problem in the EU in numbers”
EU parliament
2017
. Accesat în
18 ianuarie 2021
„IAMEXPAT News”
Iamexpat.nl
. Accesat în
3 august 2017
„Arcadis Sustainable Cities Index Report”
(PDF)
2015
. Arhivat din
original
(PDF)
la
30 august 2016
. Accesat în
15 iunie 2016
„Arcadis Sustainable Cities Index”
Sustainablecitiesindex.com
. Arhivat din
original
la
31 mai 2020
. Accesat în
15 iunie 2016
„Sustainable enterprise | RVO.nl”
english.rvo.nl
. Accesat în
15 iunie 2016
„2 Unlimited
Biography
AllMusic”
AllMusic
. Accesat în
30 iunie 2014
„Amsterdam Dance Event”
local-life.com
„The international Dance industry assembles in Amsterdam next week”
Dutch Daily News
12 octombrie 2012
„Canto Ostinato by Simeon ten Holt”
www.canto-ostinato.com
„international Archives
» Page 2 of 3
» Andre Rieu”
. Arhivat din
original
la
18 ianuarie 2016
. Accesat în
30 iunie 2014
Lavinia Meijer – Philip Glass
: Metamorphosis & The Hours
, Allmusic.com
„Chicago Symphony Tops U.S. Orchestras”
NPR.org
21 noiembrie 2008
Webcasting Worldwide: Business Models of an Emerging Global Medium
„Sport in Nederland”
(în neerlandeză). Arhivat din
original
la
25 septembrie 2008
. Accesat în
21 august 2012
„Ledental sportbonden opnieuw gestegen”
sport.nl
(în neerlandeză).
24 iulie 2006
. Arhivat din
original
la
12 august 2007
. Accesat în
1 iunie 2016
„Netherlands Stun England in T20 World Cup Thriller”
. News18.
5 iunie 2009
. Accesat în
6 ianuarie 2021
„Graansoorten”
Warenkennis.nl
. Arhivat din
original
la
21 septembrie 2022
. Accesat în
3 august 2017
„De geschiedenis van de mosterd – Smulweb Blog”
5 mai 2000
. Arhivat din
original
la
4 martie 2022
. Accesat în
4 martie 2022
Reaney, Patricia (
14 ianuarie 2014
).
„Netherlands is country with most plentiful, healthy food: Oxfam”
. New York: Reuters U.S
. Accesat în
1 septembrie 2014
Hart, Jonathan (
2008
).
Empires and Colonies
. Polity. pp.
201–.
ISBN
978-0-7456-2614-7
. Accesat în
21 august 2012
To this day the Dutch Royal family is in fact the wealthiest family of the Netherlands.
Koshy, M. O. (
1989
).
The Dutch Power in Kerala, 1729–1758
. Mittal Publications. p.
61.
ISBN
978-81-7099-136-6
Arhivat
în
12 martie 2016
, la
Wayback Machine
9th Madras Regiment
Nieuwenhuys, Rob
Mirror of the Indies: A History of Dutch Colonial Literature
translated from Dutch by E. M. Beekman (Publisher: Periplus, 1999)
Book review.
Etty, Elsbeth (July 1998).
Bosma U., Raben R. (2008).
Note: Of the 296,200 so-called Dutch 'repatriants' only 92,200 were expatriate Dutchmen born in the Netherlands.
Official CBS website containing all Dutch demographic statistics
De Vries, Marlene (2009).
„Dutch Food – Main Meals”
. about.com. Arhivat din
original
la
3 noiembrie 2013
. Accesat în
19 mai 2012
Overview website (incomplete)
Lectură suplimentară
modificare
modificare sursă
Geografie și mediu
Burke, Gerald L.
The making of Dutch towns: A study in urban development from the 10th–17th centuries
(1960)
Lambert, Audrey M.
The Making of the Dutch Landscape: An Historical Geography of the Netherlands
(1985); focus on the history of land reclamation
Meijer, Henk.
Compact geography of the Netherlands
(1985)
Riley, R. C., and G. J. Ashworth.
Benelux: An Economic Geography of Belgium, the Netherlands, and Luxembourg
(1975)
online
Arhivat
în
10 octombrie 2017
, la
Wayback Machine
Istorie
Paul Arblaster.
A History of the Low Countries
. Palgrave Essential Histories Series New York: Palgrave Macmillan, 2006. 298 pp.
ISBN: 978-1-4039-4828-1
J. C. H. Blom and E. Lamberts, eds.
History of the Low Countries
(1998)
Jonathan Israel.
The Dutch Republic: Its Rise, Greatness, and Fall 1477–1806
(1995)
J. A. Kossmann-Putto and E. H. Kossmann.
The Low Countries: History of the Northern and Southern Netherlands
(1987)
Amry Vandenbosch,
Dutch Foreign Policy since 1815
(1959).
Indicatori economici
Holland Compared 2nd edition 2017
– 95 page booklet by Holland's commercial website, with facts and figures about the Netherlands, comparing the country's economic indicators with those of other countries.
Legături externe
modificare
modificare sursă
Articole
„Netherlands profiles – Overview”
BBC News
3 martie 2010
. Accesat în
4 februarie 2018
„U.S. Relations With the Netherlands”
United States Department of State
. Accesat în
4 februarie 2018
Informatii generale
Țările de Jos
Arhivat
în
13 mai 2022
, la
Wayback Machine
The World Factbook
Central Intelligence Agency
Olanda
de la UCB Libraries GovPubs
Țările de Jos
pe
Curlie
Sunt expat – Informații generale despre Țările de Jos
Țările de Jos: Hartă, istorie, guvern, cultură și fapte | Infoplease.com
Profil olandez
de la
BBC News
Atlasul Wikimedia pentru Netherlands
Date geografice legate de Țările de Jos
la
OpenStreetMap
Previziuni cheie de dezvoltare pentru Țările de Jos
din International Futures
Guvernare
Overheid.nl
– portal oficial al guvernului neerlandez
Government.nl
– site-ul web oficial al guvernului neerlandez
Statistics Netherlands
(CBS) – Cifre cheie de la biroul neerlandez de statistică
Voiaj
Holland.com
– site-ul în limba engleză al biroului de turism din Țările de Jos
nbtc.nl
Arhivat
în
17 noiembrie 2013
, la
Wayback Machine
– Organizație responsabilă cu promovarea Țărilor de Jos la nivel național și internațional
Țările de Jos
Neerlandezi
Limba neerlandeză
Limbi vorbite
Apărare
Așezări
Capitala
Climă
Conducători
Cultură
Demografie
Drapel
Economie
Educație
Faună
Floră
Geografie
Hidrografie
Istorie
Orașe
Politică
Sănătate
Sport
Stemă
Subdiviziuni
Turism
Cioturi
Formate
Imagini
Portal
Uniunea Europeană
și
țări candidate la extindere
Țări membre
Austria
Belgia
Bulgaria
Cehia
Cipru
Croația
Danemarca
Estonia
Finlanda
Franța
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Letonia
Lituania
Luxemburg
Malta
Polonia
Portugalia
România
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Țările de Jos
Ungaria
Țări candidate
Albania
Macedonia de Nord
Republica Moldova
Muntenegru
Serbia
Turcia
Ucraina
Țări aplicante
Bosnia și Herțegovina
Georgia
Țări și teritorii din Europa
State
suverane
Albania
Andorra
Armenia
Austria
Azerbaidjan
Belarus
Belgia
Bosnia și Herțegovina
Bulgaria
Cehia
Cipru
Croația
Danemarca
Elveția
Estonia
Finlanda
Franța
Georgia
Germania
Grecia
Irlanda
Islanda
Italia
Kazahstan
Letonia
Liechtenstein
Lituania
Luxemburg
Macedonia de Nord
Malta
Republica Moldova
Monaco
Muntenegru
Norvegia
Polonia
Portugalia
Regatul Unit
România
Rusia
San Marino
Serbia
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Turcia
Țările de Jos
Ucraina
Ungaria
Vatican
State cu
recunoaștere
limitată
Abhazia
Ciprul de Nord
Kosovo
Osetia de Sud
Republica Moldovenească Nistreană
Teritorii
nesuverane
Danemarca
Insulele Feroe
Regatul Unit
Akrotiri și Dhekelia
Gibraltar
Guernsey
Insula Man
Jersey
Teritorii
suverane
Finlanda
Insulele Åland
(regiune autonomă supusă
convenției Åland
din 1921)
Norvegia
Svalbard
(zonă neîncorporată care face obiectul
Tratatul Svalbardului
Regatul Unit
Anglia
Țara Galilor
Scoția
Irlanda de Nord
(în baza
Acordului de la Belfast
Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.
Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.
Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.
Este guvernat de
Sfântul Scaun
, care are suveranitate asupra
Vaticanului
Țări după continent:
Africa
America de Nord
America de Sud
Asia
Europa
Oceania
Control de autoritate
BIBSYS
90546878
BNE
XX451224
BNF
cb11862083x
(data)
CiNii
DA03480434
GND
4042203-3
HDS
003364
ISNI
0000 0001 2369 754X
KulturNav
8e90ae09-116f-4a28-a76b-21fbaae5e4a9
LCCN
n78085423
MusicBrainz
ef1b7cc0-cd26-36f4-8ea0-04d9623786c7
NARA
10046275
NDL
00568908
NKC
ge128525
ICCU
CFIV048226
SELIBR
155069
SUDOC
026357240
VIAF
156652814
WorldCat Identities
(via VIAF):
156652814
Adus de la
Categorii
Țări transcontinentale
Țări din Europa
Regatul Țărilor de Jos
Țările de Jos
Categorii ascunse:
Pagini cu citări fără titluri
Pagini cu citări de simple URL-uri
Erori CS1: capitol ignorat
Articole cu surse în limba neerlandeză (nl)
Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română
Pages using the Phonos extension
Articole cu surse în limba engleză (en)
Pagini cu citări ce folosesc parametri necunoscuți
Webarchive template wayback links
Pagini care utilizează imagini multiple scalate automat
Pagini unde formatnum este apelat cu argument non-numeric
Articole cu surse în limba franceză (fr)
Articole cu surse în limba germană (de)
Pagini cu legături externe nefuncționale
Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută
Pagini cu note flexibile de dimensiune diferită
Articole Wikipedia cu identificatori BIBSYS
Articole Wikipedia cu identificatori BNE
Articole Wikipedia cu identificatori BNF
Articole Wikipedia cu identificatori CINII
Articole Wikipedia cu identificatori GND
Articole Wikipedia cu identificatori HDS
Articole Wikipedia cu identificatori ISNI
Articole Wikipedia cu identificatori KULTURNAV
Articole Wikipedia cu identificatori LCCN
Articole Wikipedia cu identificatori MusicBrainz area
Articole Wikipedia cu identificatori NARA
Articole Wikipedia cu identificatori NDL
Articole Wikipedia cu identificatori NKC
Articole Wikipedia cu identificatori SBN
Articole Wikipedia cu identificatori SELIBR
Articole Wikipedia cu identificatori SUDOC
Articole Wikipedia cu identificatori VIAF
Articole Wikipedia cu identificatori WorldCat-VIAF
Control de autoritate cu 17 elemente
Articole Wikipedia cu control de autoritate
Articles containing French-language text
Pagini cu traduceri nerevizuite
Pagini cu erori de citare
Țările de Jos
Adăugare subiect
US