Vladimir Ilici Lenin - Wikipedia

Acest articol se referă la Vladimir Ilici Lenin - revoluționar rus.
Pentru alte sensuri, vedeți
Lenin (dezambiguizare)
Vladimir Lenin
Vladimir Lenin (
1 iulie 1920
Date personale
Nume la naștere
Vladimir Ilici Ulianov
Născut
22 aprilie
1870
Simbirsk
Imperiul Rus
Decedat
21 ianuarie
1924
(53 de ani)
Bolșie Gorki
⁠(
RSFS Rusă
URSS
Înmormântat
Mausoleul lui Lenin
Cauza decesului
cauze naturale
hemoragie cerebrală
Părinți
Ilia Ulianov
Maria Alexandrovna Blank
Frați și surori
Maria Ilinicina Ulianova
[*]
[[
Maria Ilinicina Ulianova
(Soviet politician (1878–1937))|
]]
Olga Ilinicina Ulianova
[*]
[[
Olga Ilinicina Ulianova
(sister of Vladimir Lenin (1871-1891))|
]]
Aleksandr Ulianov
Dmitri Ilici Ulianov
[*]
[[
Dmitri Ilici Ulianov
(Russian revolutionary (1874-1943))|
]]
Anna Ilinicina Elizarova-Ulianova
[*]
[[
Anna Ilinicina Elizarova-Ulianova
(Russian revolutionary (1864–1935))|
]]
Căsătorit cu
Nadejda Krupskaia
1898
21 ianuarie 1924
10
Cetățenie
Imperiul Rus
1870
1918
Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă
1918
1922
11
Uniunea Sovietică
30 decembrie 1922
–)
Religie
ateism
12
creștinism ortodox
13
Ocupație
politician
revoluționar
scriitor
economist
avocat
filosof
jurnalist
, teoretician
Locul desfășurării activității
Sankt Petersburg
14
10
Moscova
14
10
Limbi vorbite
limba rusă
15
16
limba franceză
limba engleză
limba germană
Președinte al Consiliului de Muncă și Apărare al URSS
În funcție
17 iulie 1923
21 ianuarie 1924
Succedat
de
Lev Kamenev
Președinte al Consiliului Comisarilor Poporului URSS
În funcție
6 iulie 1923
21 ianuarie 1924
Succedat
de
Alexei Rîkov
Membru al Biroului Politic al CC al PCUS
[*]
În funcție
29 noiembrie 1917
21 ianuarie 1924
În funcție
10 octombrie 1917
23 octombrie 1917
Președinte al Consiliului Comisarilor Poporului al RSFS Ruse
În funcție
27 octombrie 1917
21 ianuarie 1924
Succedat
de
Alexei Rîkov
Premii
Work order of Corasmia
[*]
[[
Work order of Corasmia
(order)|
]]
1922
pociiotnîi grajdanin Kazani
[*]
[[
pociiotnîi grajdanin Kazani
]]
Partid politic
КПСС
1918
1924
РСДРП(б)
[*]
[[
РСДРП(б)
]]
1917
1918
РСДРП
(până la
1917
Ideologie
anticapitalism
antiimperialism
[*]
marxism-leninism
comunism
leninism
17
bolshevism
[*]
[[
bolshevism
(revolutionary Marxist ideology)|
]]
socialism
Alma mater
Facultatea de Drept a Universității de Stat din Sankt Petersburg
[*]
licență în drept
[*]
în
jurisprudență
18
Universitatea Imperială din Kazan
[*]
jurisprudență
1888
Simbirskaia klassiceskaia ghimnazia
[*]
[[
Simbirskaia klassiceskaia ghimnazia
(former school in Simbirsk, Russian Empire)|
]]
Universitatea Imperială din Sankt Petersburg
[*]
Profesie
jurist
Semnătură
Prezență online
Modifică
date
text
Vladimir Ilici Lenin
► pronunție ►
rusă
Влади́мир Ильи́ч Ле́нин
), numele de familie originar:
Ulianov
Улья́нов
), (
n.
22 aprilie
1870
Simbirsk
Imperiul Rus
– d.
21 ianuarie
1924
Bolșie Gorki
⁠(
RSFS Rusă
URSS
) cunoscut sub numele de Vladimir Lenin, a fost un revoluționar, politician și teoretician politic rus care a fost fondatorul și primul
șef de guvern
al
Rusiei Sovietice
din 1917 până la moartea sa în 1924, și al
Uniunii Sovietice
începând din 1922. În calitate de fondator și lider al
bolșevicilor
, Lenin a condus
Revoluția din Octombrie
, care a instituit primul
stat socialist
din lume. Guvernul său a câștigat
Războiul Civil Rus
și a creat un
sistem politic monopartit
sub conducerea
Partidului Comunist
Marxist
din punct de vedere ideologic, progresul său în cadrul ideologiei este numit
leninism
Născut într-o familie din clasa de mijloc din
Simbirsk
, Lenin a îmbrățișat politica revoluționară socialistă după execuția
fratelui său
în 1887. A fost exmatriculat de la Universitatea de Stat din Kazan pentru că a participat la proteste împotriva guvernului țarist, iar în anii următori a studiat dreptul înainte de a se muta la
Sankt Petersburg
în 1893 și de a deveni un activist marxist de frunte. În 1897, Lenin a fost arestat pentru răzvrătire și exilat în Siberia timp de trei ani, după care s-a mutat în Europa de Vest și a devenit o figură importantă a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. În timpul schismei partidului din 1903, el a condus facțiunea sa bolșevică împotriva menșevicilor. Lenin s-a întors pentru scurt timp în Rusia în timpul
Revoluției eșuate din 1905
, iar în timpul
Primului Război Mondial
a militat pentru transformarea acestuia într-o
revoluție proletară
la nivel european, care, în calitate de marxist, credea că va provoca prăbușirea capitalismului și ascensiunea socialismului. După ce
Revoluția din februarie
1917 l-a înlăturat pe țarul
Nicolae al II-lea
și a instituit un
guvern provizoriu
, Lenin s-a întors în Rusia și a jucat un rol principal în
Revoluția din octombrie
, în care bolșevicii au răsturnat regimul.
Guvernul lui Lenin a abolit proprietatea privată asupra pământului, a naționalizat industria și băncile importante, s-a retras din război prin semnarea
Tratatului de la Brest-Litovsk
și a promovat revoluția mondială prin intermediul
Cominternului
. Inițial, bolșevicii au împărțit puterea cu Revoluționarii Socialiști de Stânga și au permis o Adunare Constituantă pluripartită, dar în timpul Războiului Civil Rus au centralizat puterea în Partidul Comunist și au reprimat opoziția prin
Teroarea Roșie,
în care zeci de mii de oameni au fost uciși sau închiși. Ca răspuns la devastare,
foamete
și revolte populare, Lenin a renunțat la politica sa de
comunism de război
în 1921 și a stabilizat economia prin introducerea
Noii politici economice.
Armata Roșie a învins mai multe armate antibolșevice și separatiste de dreapta și de stânga în războiul civil, în urma căruia unele dintre națiunile non-rusești care se desprinseseră de imperiu au fost
reunite în Uniunea Sovietică în 1922
; altele, în special
Polonia
, au obținut independența. Lenin a suferit trei atacuri cerebrale debilitante în 1922 și 1923 înainte de a muri în 1924, declanșând o luptă pentru putere care s-a încheiat cu ascensiunea la putere a lui
Iosif Stalin
Lenin a fost subiectul postum al unui
cult al personalității
în cadrul Uniunii Sovietice până la
dizolvarea
acesteia în 1991. Sub Stalin, el a devenit o figură ideologică a
marxism-leninismului
și o influență asupra mișcării comuniste internaționale. O figură controversată și extrem de divizată, Lenin este lăudat de susținătorii săi pentru că a instaurat un guvern revoluționar care a făcut pași spre socialism, în timp ce criticii săi îl acuză că a instaurat o dictatură care a supravegheat
asasinate în masă și represiune politică
. Astăzi, el este considerat una dintre cele mai semnificative și influente figuri ale secolului XX.
Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) s-a născut în
Simbirsk
(în prezent
Ulianovsk
), în casa părinților săi de pe
Strelețkaia Ulița
, la 22 aprilie 1870, și a fost
botezat
șase zile mai târziu.
19
În copilărie era cunoscut sub numele de Volodia, diminutivul comun al numelui Vladimir.
20
21
22
A fost al treilea din opt copii, având doi frați mai mari, Anna (născută în 1864) și
Alexander
(născut în 1866). Ei au fost urmați de încă trei copii, Olga (născută în 1871), Dmitri (născut în 1874) și Maria (născută în 1878). Doi frați ulteriori au murit în fașă.
20
23
24
25
26
27
Tatăl său,
Ilia Nicolaevici Ulianov
, a fost un membru devotat al
Bisericii Ortodoxe Ruse
și și-a botezat copiii în cadrul acesteia, deși mama sa,
Maria Alexandrovna Ulianova
, luterană prin educație, a fost în mare măsură indiferentă față de creștinism, un punct de vedere care i-a influențat copiii.
28
29
30
Ilia Ulianov provenea dintr-o familie de foști
iobagi
; etnia tatălui lui Ilia rămâne neclară, existând sugestii că ar fi fost de origine
rusă
ciuvașă
mordvină
sau
calmucă
31
32
33
34
35
36
În ciuda provenienței sale din clasa de jos, a ajuns în clasa de mijloc, studiind fizica și matematica la
Universitatea din Kazan
, înainte de a preda la Institutul pentru Nobilime din Penza.
31
32
34
35
36
La mijlocul anului 1863, Ilia s-a căsătorit cu Maria,
37
38
39
fiica bine educată a unei mame suedeze luterane înstărite și a unui tată evreu rus care se convertise la creștinism și lucra ca medic.
40
41
42
43
44
45
ir Ilici Ulianov, cunoscut mai ales ca Lenin, într-o fotografie din 1920.
Vladimir Ilici Ulianov circa 1887
Tatăl său,
Ilia Nicolaevici Ulianov
1831
1886
), a fost funcționar civil superior în domeniul educației, care a militat pentru democrație și educație liberă universală în Rusia; mama sa,
Maria Alexandrovna Ulianovna
1835
1916
), avusese numele premarital Blank. Proveniența etnică și religioasă a lui Lenin era foarte variată: avea ascendență
calmucă
prin bunicii paterni,
germană
, prin bunica maternă, care era
luterană
, precum și
evreiască
prin bunicul matern (care s-a convertit la creștinism). Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) a fost botezat după ritul
bisericii ortodoxe ruse
. A avut doi frați și trei surori, el fiind al treilea născut. Tatăl său Ilia era inspector al școlilor primare din provincia Simbirsk în momentul nașterii lui Vladimir Ilici Lenin.
În copilărie, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) s-a remarcat la studiile de latină și greacă. În mai
1887
, fratele său mai mare,
Alexandr Ulianov
, a fost condamnat la moarte prin spânzurare pentru participarea la un complot cu scopul asasinării
țarului
Alexandru al III-lea
. Acest eveniment l-a radicalizat pe Vladimir Ilici și, la sfârșitul aceluiași an, a fost arestat și exmatriculat de la
Universitatea din Kazan
pentru participarea la un protest studențesc. El a continuat să studieze în particular, iar în
1891
a primit
licența
pentru practicarea
avocaturii
Portretul lui Lenin, decembrie 1895
În loc să se dedice carierei juridice, Lenin s-a implicat tot mai mult în activitatea de
propagandă revoluționară
și în studiul
marxismului
. La
7 decembrie
1895
a fost arestat, pentru un an, de autorități și, ulterior a fost exilat în satul
Șușenskoe
, din
Siberia
În iulie
1898
s-a căsătorit cu
Nadejda Krupskaia
, activistă
socialistă
. În aprilie
1899
a publicat cartea
Dezvoltarea capitalismului în Rusia
. În
1900
exilul său ia sfârșit. Călătorește prin Rusia și prin
Europa
și publică ziarul
Iskra
(Scânteia) și diferite articole și cărți legate de mișcarea revoluționară.
Lenin a fost un personaj activ în
Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia
(PSDMR), iar din
1903
a condus fracțiunea
bolșevică
după ruptura cu
menșevicii
, ruptură care a fost inspirată, cel puțin parțial, de pamfletul său
Ce este de făcut?
. În
1906
a fost ales în prezidiul PSDMR. În
1907
s-a mutat în
Finlanda
din motive de siguranță. A continuat să călătorească în Europa și să participe la numeroase întruniri
socialiste
, inclusiv la
Conferința de la Zimmerwald
din
1915
Lenin vorbind poporului
La
3-4 aprilie
1917
s-a reîntors la
Petrograd
, cu ajutorul lui
Parvus
, urmărind răsturnarea țarului
Nicolae al II-lea
. În acea perioadă, Lenin a preluat un rol conducător în mișcarea bolșevică, publicând
Tezele din aprilie
. După o revoltă a muncitorilor eșuată în iulie 1917, Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în octombrie 1917, conducând o revoluție armată, cu sloganul „Toată puterea – sovietelor!” împotriva
Guvernului Provizoriu
. Ideile sale de guvernare au fost exprimate în eseul „Statul și Revoluția”, care invoca o nouă formă de conducere, bazată pe consiliile muncitorilor numite
soviete
(sfaturi).
O bună parte a exilului, începând din 1909, dar și după cucerirea puterii, Lenin și soția lui au avut-o în preajma lor pe
Inessa Armand
, feministă și revoluționară. Conform unor istorici,
Inessa Armand
a fost și amantă a conducătorului bolșevic, acceptată de prea-toleranta Krupskaia.
Nici în Rusia, nici în străinătate, Lenin nu a cunoscut lipsurile materiale. Pe toată perioada
exilului
el nu a muncit nici măcar o singură zi; a călătorit mult (
Berna
Paris
Bruxelles
Zürich
Londra
Stockholm
Berlin
, insula
Capri
, etc), a locuit la hoteluri sau în case închiriate în stațiuni de odihnă.
În ianuarie
1892
tânărul Vladimir Ilici Ulianov a fost angajat ca asistent al avocatului pledant A. N. Hardin, în slujba căruia a lucrat numai 18 luni. În momentul în care a izbucnit
Revoluția din Octombrie
, Lenin era angajat de mai puțin de doi ani.
Maria Alexandrovna Ulianova
era pensionară, văduva unui consilier de stat deținător al
Ordinului Stanislas clasa I
. Ea mai moștenise de la soțul ei o treime din moșia Kokușkino. Această cotă din moșie a fost vândută, iar banii au fost depuși în cele din urmă într-o
bancă
. Numai că mama lui Lenin a călătorit, la rândul ei, mult, de trei ori în
Elveția
Germania
și
Franța
, de două ori fiind însoțită de fiica sa, Maria (Maniașa). Aceasta din urmă a petrecut aproape doi ani în Germania și Franța.
Surse serioase de venituri nu puteau fi articolele publicate în presa revoluționară rusă (precum
Iskra
). Sursa lui principală de venituri a fost desigur fondul special al Partidului, fond despre care nu se pomenește niciodată în actele oficiale, dar a cărui existență este recunoscută de Lenin în bogata lui corespondență.
46
Acest fond era alimentat din
cotizațiile
membrilor de partid.
47
, din
donații
particulare, (precum cele ale lui
Maxim Gorki
48
sau cea cunoscută ca
Afacerea Schmidt
49
, dar mai ales din
exproprieri revoluționare
, în fapt, delapidări sau atacuri banditești asupra birourilor de
poștă
, a caselor de bilete din
gări
și asupra băncilor. Cea mai cunoscută
expropriere
a fost atacul asupra a două camioane cu bani, la
26 iunie
1907
în Piața
Erevan
din
Tiflis
, când au fost furate 340.000 de ruble de către o echipă condusă de
Stalin
Controlul asupra acestui fond special, la care Lenin n-a renunțat nici în timpul exilului și nici după victoria revoluției bolșevice, a fost unul dintre merele discordiei care a împiedicat încercările timide de reunificare a
bolșevicilor
și
menșevicilor
La 8 noiembrie 1917 Lenin a fost ales
Președinte al Consiliului Comisarilor Poporului
de către Congresul Sovietului Rus. În fața amenințării invaziei germane, Lenin a fost de părere că Rusia trebuie să semneze imediat un tratat de pace. Alți lideri veterani
bolșevici
, precum
Buharin
, apărau ideea continuării războiului, cu scopul de a stârni revoluția în
Germania
Troțki
, care a condus negocierile, era pentru o poziție de mijloc, fiind de acord cu un tratat de pace care să stipuleze condiția niciunui câștig teritorial pentru vreo parte din conflict. După ce negocierile au eșuat, Germania a lansat o invazie care a avut ca rezultat pierderea unei importante părți din teritoriile vestice ale Rusiei. Ca un rezultat al acestei situații, Lenin a câștigat sprijinul majorității liderilor bolșevici și Rusia a semnat, în cele din urmă, în condiții dezavantajoase
Tratatul de la Brest-Litovsk
(martie 1918).
Acceptând că sovietele sunt singurele forme legitime de guvernare muncitorească, Lenin a întrerupt activitatea
Adunării Constituante Ruse
. Aici, bolșevicii pierduseră la vot, câștigătorul alegerilor fiind
Partidul Socialist Revoluționar
. Mai târziu, aceștia din urmă s-au divizat în două fracțiuni, una de stânga, pro-soviete, și alta de dreapta, anti-soviete. Bolșevicii aveau majoritatea în Congresul Sovietelor și au format o coaliție guvernamentală cu
socialiștii revoluționari de stânga
. În cele din urmă, coaliția lor însă s-a prăbușit, după ce socialiștii-revoluționari s-au opus tratatului de pace de la Brest-Litovsk, ei încercând chiar, prin alianțe cu alte partide, să răstoarne guvernul sovietelor. Situația a degenerat, iar partidele non-bolșevice (și chiar unele grupuri socialiste) au încercat în mod activ să răstoarne guvernul sovietelor. Lenin a reacționat încercând să le oprească activitățile.
La
30 august
1918
Fania Kaplan
, membră a
Partidului Socialist Revoluționar
, s-a apropiat de Lenin după ce acesta luase cuvântul la un miting și se îndrepta către mașina sa. Ea l-a strigat pe Lenin și, când acesta s-a întors să-i răspundă, a tras trei focuri de revolver asupra lui, dintre care două l-au nimerit pe liderul bolșevic în umăr și în ureche. Lenin a fost dus în apartamentul său privat din
Kremlin
, el refuzând să riște sa meargă la spital, deoarece credea că și acolo este așteptat de alți asasini. Au fost convocați doctorii, dar ei au decis că era prea riscant să extragă gloanțele. În cele din urmă Lenin și-a revenit, dar sănătatea sa s-a deteriorat în continuu, începând din acel moment, și se crede că incidentul a contribuit la atacurile cerebrale de mai târziu.
În martie
1919
, Lenin și
veteranii bolșevici
s-au întâlnit cu revoluționarii socialiști din întreaga lume și au format
Internaționala Comunistă
. Membrii Internaționalei Comuniste, inclusiv Lenin și bolșevicii, s-au deprins din mai larga mișcare socialistă. Din acel moment ei au fost cunoscuți cu numele de
comuniști
. În Rusia, Partidul Bolșevic a fost redenumit „
Partidul Comunist Rus
(Bolșevicii)”, care a devenit mai apoi
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
În această perioadă, în toată Rusia se desfășura cu furie un
război civil
. Un mare număr de forțe politice și sprijinitorii acestora au luat armele în mâini pentru a sprijini, respectiv pentru a răsturna guvernul. Deși în războiul civil au fost implicate mai multe fracțiuni, cele mai importante două forțe au fost
Armata Roșie
(comuniștii) și
Armata Albă
(monarhiștii). Puterile străine, precum
Franța
Marea Britanie
Statele Unite
și
Japonia
au intervenit, de asemenea, în război (de partea albilor). În cele din urmă, Armata Roșie a ieșit învingătoare, zdrobind forțele Albilor și ale aliaților acestora, în
1920
, (deși elemente mai puțin importante ale monarhiștilor au mai rămas active câțiva ani).
În ultimele luni ale anului 1919, succesele din războiul civil l-au convins pe Lenin că era timpul să exporte revoluția în vestul Europei, dacă era necesar chiar prin forță. Proaspătul stat independent polonez,
A doua Republică Poloneză
, era sub influența puternică a omului de stat
Józef Piłsudski
, care visa la o
federație
(„Federația
Międzymorze
”) care ar fi putut cuprinde
Polonia
Lituania
Ucraina
de vest (cu centrul la
Kiev
) și alte țări din
Europa Centrală
și din
Europa de Răsărit
apărute după prăbușirea imperiilor la sfârșitul
Primului Război Mondial
. Scopul acestei federații ar fi fost acela de a apăra membrii săi de orice amenințare
imperialistă
atât dinspre Rusia, cât și dinspre Germania. Când Polonia a început să-și reocupe teritoriile estice anexate de Rusia în timpul
împărțirilor Poloniei
de la sfârșitul
secolului al XVIII-lea
și au izbucnit luptele cu bolșevicii pentru controlul Ucrainei și a provinciilor adiacente, având
revoluția din Germania
în plină desfășurare, Lenin a apreciat că era timpul și locul perfect „să testeze Europa cu
baionetele
Armatei Roșii”.
Războiul Polono-Rus
a început în 1919. Lenin a văzut Polonia ca pe un pod pe care Armata Roșie trebuia să-l traverseze pentru a face legătura dintre
Revoluția Rusă
și sprijinitorii comuniști din
Revoluția Germană
, pentru a acorda ajutor altor mișcări comuniste din
Europa Occidentală
. Aceste planuri au fost însă abandonate după înfrângerea din
bătălia de la Varșovia
și pacea cu Polonia a fost semnată în
18 martie
1921
, la
Riga
Anii lungi de război și-au pus pecetea pe Rusia și, într-un final, cea mai mare parte a țării era în ruine. În martie 1921, Lenin a înlocuit politica
comunismului de război
, (care fusese folosită pe perioada războiului civil), cu aceea a
Noii Politici Economice
(NEP), în încercarea de a reconstrui
industria
și, în mod special,
agricultura
. Dar în aceeași lună s-a petrecut și înăbușirea răscoalei marinarilor din
Kronstadt
Nadejda Krupskaia, Lenin și jurnalistul american Lincoln Eure la Kremlin, februarie 1920
Sănătatea lui Lenin era deja deteriorată în mod serios în urma eforturilor sale făcute în revoluție și în război. Tentativa de asasinat a mai adăugat o problemă la multele probleme de sănătate pe care le-a avut. În mai
1922
, Lenin a avut primul
atac cerebral
. A rămas parțial paralizat (pe partea dreaptă) și rolul său în guvern a început să se diminueze. După al doilea atac din decembrie
1922
, Lenin a demisionat din funcțiile politice. În martie
1923
, a suferit al treilea atac, a rămas țintuit la pat și incapabil să mai vorbească.
Lenin a murit la 21 ianuarie
1924
. La puțin timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de
sifilis
. Cauza oficială a morții lui Lenin a fost
ateroscleroza
cerebrală sau al patrulea
atac cerebral
, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai opt au fost de acord cu concluziile raportului de autopsie. Din acest motiv, s-au făcut mai multe supoziții privind cauzele morții lui Lenin.
Documente declasificate după căderea
Uniunii Sovietice
, alături de memoriile medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolșevic a fost tratat de sifilis încă din
1895
. Documentele sugerează, de asemenea, că
anatomo-patologului
Alexi Abrikosov
, care era însărcinat cu autopsia, i s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis. Abrikosov nu a menționat această boală în raportul de autopsie, dar distrugerile vaselor de sânge, paralizia și alte incapacități pe care le-a citat sunt tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie nici un organ, arteră importantă sau zone ale creierului, afectate în mod obișnuit de sifilis, nu au fost menționate.
În
1923
, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu
salvarsan
, singurul medicament care la acea vreme era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu
iodură de potasiu
care era, de asemenea, folosită, în mod obișnuit, la tratarea acestei boli.
În 2004 s-au făcut noi afirmații medicale conform cărora Lenin a suferit de
sifilis
și a decedat din această cauză.
50
Orașul
Petrograd
a fost redenumit
Leningrad
în onoarea sa și acesta i-a rămas numele până la prăbușirea Uniunii Sovietice în
1991
, când și-a recăpătat numele original,
Sankt Petersburg
După primul său atac cerebral, Lenin a publicat un numar de scrieri prin care da indicații viitoare pentru guvern. Cea mai importantă dintre acestea este
Testamentul lui Lenin
, unde, între altele, critica și lideri ai partidului precum
Lev Troțki
și
Stalin
. Despre Stalin, secretar general al partidului încă din
1922
, Lenin spunea că „în mâinile sale este concentrată o putere nelimitată” și sugera ca „tovarășii să se gândească la o cale de a-l îndepărta pe Stalin din funcție”. Aceste critici dure ale vieții interne a partidului nu au fost niciodată aduse la cunoștința publicului larg.
La începutul secolului al XX-lea, mișcarea rusă a
cosmismului
(teoria evoluției cosmice) era foarte populară și a fost făcută o încercare de conservare a trupului lui Lenin prin
crionică
pentru a permite reînvierea lui în viitor. S-a procurat echipamentul necesar din import, dar din mai multe motive, acest plan nu a fost dus la bun sfârșit. În loc de criogenare, trupul său a fost
îmbălsămat
și expus pentru vizitare în
Mausoleul
din
Moscova
Deși Lenin și-a exprimat cu puțin timp înaintea morții dorința să nu fie create memoriale pentru el, diferiți politicieni au văzut o cale de a-și îmbunătăți propria poziție în partid prin legarea numelui de acela al liderului bolșevic. Figura primului conducător al statului sovietic a fost ridicată la un statut aproape mitic, iar statui, monumente și memoriale au apărut în onoarea sa de-a lungul și de-a latul țării.
Creierul lui
Lenin
a fost scos înainte de îmbălsămarea trupului său. Guvernul sovietic l-a însărcinat pe cunoscutul neurochirurg german
Oskar Vogt
să studieze creierul lui Lenin și să localizeze zona precisă a celulelor creierului care erau responsabile de geniu.
Institutul Creierului
a fost creat în Moscova pentru acest scop. Vogt a publicat o lucrare despre creier, în 1929, în care raporta că unii
neuroni piramidali
din al treilea strat al
cortexului cerebral
al lui Lenin erau foarte mari. Totuși, legătura dintre aceștia și genialitate a fost contestată. Munca lui Vogt a fost considerată de către sovietici ca fiind nesatisfăcătoare. Alte cercetări au fost făcute după aceea de o echipă sovietică, dar rezultatele muncii pe creierul lui Lenin nu au mai fost făcute publice.
Anatomia
modernă nu mai crede că doar morfologia singură poate determina funcționarea creierului.
Până în februarie 1918, evenimentele din
Rusia
sunt datate în conformitate cu
calendarul iulian
(stil vechi), care în
secolul al XIX-lea
rămăsese cu 13 zile în urmă față de cel
gregorian
(stil nou) din Occident. Toate evenimentele din tabelul de mai jos sunt datate în conformitate cu stilul nou.
22 aprilie
1870
Se naște Vladimir Ilici Ulianov (
Lenin
7 noiembrie
1879
Se naște Lev Davidivici Bronștein (
Troțki
21 decembrie
Se naște Iosif Vissarionovici Djugașvili (
Stalin
ianuarie
1880
Gheorghi Plehanov
fuge din Rusia în
Europa
Occidentală
13 martie
1881
Este asasinat
țarul
Alexandru al II-lea
septembrie
1883
Plehanov înființează la
Geneva
"Grupul marxist pentru eliberarea muncii"
24 ianuarie
1886
Moare tatăl lui Lenin,
Ilia Ulianov
20 mai
1887
Este spânzurat fratele lui Lenin,
Alexandr Ulianov
25 august
Lenin intră la
Universitatea din Kazan
17 decembrie
Lenin este arestat în cursul unei demonstrații de protest a studenților
noiembrie
1891
Lenin își ia examenul de drept ca student extern al
Universității din Sankt Petersburg
1892
Lenin lucrează ca avocat în
Samara
septembrie
1894
Prima lucrare publicată
Cine sunt „prietenii poporului” și cum luptă ei împotriva social-democraților
mai – septembrie
1895
Pleacă în străinătate și-l cunoaște pe
Plehanov
21 decembrie
Lenin este arestat la
Sankt Petersburg
10 februarie
1897
Lenin este exilat pentru trei ani în
Siberia
martie
1898
Se întemeiază
Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia
22 iulie
Lenin se căsătorește cu
Nadejda Krupskaia
în
Șușenskoe
martie
1900
Încheierea perioadei de exil
10 februarie
Reîntoarcerea la Sankt Petersburg
3 iunie
Lenin este arestat pentru zece zile
20 iunie
Lenin o vizitează pe Krupskaia aflată în exil la
Ufa
29 iulie
Lenin părăsește Rusia și pleacă în
Europa Occidentală
iarna
1901
Se întemeiază
Partidul Socialist Revoluționar
martie
1902
Apare lucrarea lui Lenin
Ce este de făcut?
aprilie – mai
Lenin este la
Londra
30 iunie
23 august
1903
Are loc al doilea Congres al
PSDMR
la
Bruxelles
și
Londra
Apare sciziunea dintre bolșevici și menșevici
decembrie
Lenin demisionează de la
Iskra
9 februarie
1904
Izbucnește
Războiul Ruso-Japonez
14 martie
Lenin demisionează din
Comitetul Central
al partidului
22 ianuarie
1905
Duminica Însângerată de la Sankt Petersburg
23 ianuarie
Încep greve în întreaga Rusie
23 aprilie
10 mai
Cel de-al treilea Congres al
PSDMR
la
Londra
27 mai
Flota rusă este scufundată în largul coastelor
Japoniei
în
strâmtoarea Țușima
iunie
Revolta de pe
Cuirasatul Potemkin
din Flota Mării Negre
15 iulie
Este asasinat la Sankt Peterburg Ministrul Afacerilor Interne,
Viaceslav Plehve
5 septembrie
Se încheie la
Portsmouth
SUA
, Tratatul ruso-japonez
octombrie
Izbucnește Greva Generală
25 octombrie
Se înființează
Partidul Democratic Constituțional
(Cadeții)
26 octombrie
Se înființează la Sankt Peterburg
Sovietul
Deputaților, cu
Troțki
adjunct la conducere
30 octombrie
Țarul Nicolae al II-lea
pune în circulație manifestul prin care promite drepturi civile și alegeri pentru
Duma
de Stat
21 noiembrie
Lenin se reîntoarce în țară
16 decembrie
Membrii Sovietului din
Sankt Peterburg
sunt arestați
21 decembrie
Insurecția armată de la
Moscova
este înăbușită de armată
23 aprilie
8 mai
1906
Cel de-al patrulea Congres al
PSDMR
se desfășoară la
Stockholm
10 mai
Se deschide prima sesiune a Dumei
21 iulie
Dizolvarea Dumei și numirea lui
Piotr Stolîpin
în funcția de
prim-ministru
ianuarie - aprilie
1907
Lenin locuiește la
Kokkala
în
Finlanda
5 martie
Se deschid lucrările celei de-a doua Dume
15 iunie
Cea de-a doua Dumă este dizolvată
13 aprilie
1 iunie
Cel de-al cincilea Congres al
PSDMR
se desfășoară la
Londra
20 noiembrie
Se deschid lucrările celei de-a treia Dumă, aleasă după noua lege electorală
decembrie
Lenin se mută în
Elveția
decembrie
1908
Lenin se mută la
Paris
1908
Lenin o cunoaște pe
Inessa Armand
la Paris
iunie
1912
Lenin se mută la
Cracovia
, în
Polonia
aflată sub stăpânire
austriacă
20 noiembrie
Se deschid lucrările celei de-a treia Dumă, aleasă după noua lege electorală
28 noiembrie
Se deschid lucrările celei de-a patra Dumă
mai
1913
Lenin se mută la
Poronin
iulie
Lenin o însoțește pe
Krupskaia
la
Berna
pentru a fi operată
30 iulie
1914
Rusia
decretează mobilizarea generală
1 august
Germania
declară război Rusiei
3 august
Începe
Primul război mondial
august
Sankt Peterburg
își schimbă denumirea devenind
Petrograd
Rusia
invadează
Galiția
austriacă și
Prusia Orientală
8 august
Lenin este arestat în Polonia sub acuzația de spionaj în favoarea Rusiei
19 august
Este eliberat
septembrie
Forțele rusești sunt înfrânte în Prusia Orientală
Lenin pleacă din
Austria
în
Elveția
22 iulie
1915
Forțele rusești se retrag din Polonia
4 septembrie
Țarul Nicolae al II-lea
preia comanda supremă a armatei
septembrie
Lenin participă la
Conferința socialiștilor împotriva războiului
de la
Zimmerwald
Elveția
aprilie
1916
Are loc cea de-a doua Conferință a socialiștilor împotriva războiului la
Kienthal
, Elveția
30 decembrie
Rasputin
este asasinat la
Petrograd
8 martie
1917
Declanșarea
Revoluției din Februarie
12 martie
Formarea Sovietului din Petrograd
14 martie
Formarea Sovietului din Moscova
15 martie
Formarea
Guvernului Provizoriu
. Țarul Nicolae al II-lea abdică
25 martie
Stalin
și alți
bolșevici
se întorc din exilul din
Siberia
16 aprilie
Lenin sosește la Petrograd din Elveția
17 aprilie
Lenin elaborează
Tezele din aprilie
mai
Se organizează
Gărzile Roșii
bolșevice
Troțki
se întoarce de la
New York
în Rusia
16 iunie
Se deschid lucrările Primului Congres al Sovietelor
4 iulie
Guvernul Provizoriu emite ordinul de arestare a lui Lenin și a altor fruntași bolșevici
13 iulie
Lenin fuge în
Finlanda
17 iulie
Bolșevicii încearcă să dea o
lovitură de stat
– „Zilele din iulie”
24 iulie
Alexandr Kerenski
devine prim ministru
august
are loc cel de-al șaselea Congres al Partidului Bolșevic la Petrograd
septembrie
Campania lui
Kornilov
este zdrobită
8 octombrie
Troțki
devine președintele Sovietului din Petrograd
23 octombrie
Lenin se întoarce în secret la Petrograd pentru a participa la ședința Comitetului Central unde s-a votat în favoarea insurecției armate
6 noiembrie
Gărzile Roșii declanșează insurecția armată
7 noiembrie
Troțki anunță preluarea puterii în cadrul Congresului Sovietelor, la care se aprobă și decretele lui Lenin referitoare la pământ și la încheierea păcii
17 noiembrie
Sovnarkomul
primește puteri legislative supreme
noiembrie
Începe prima fază a războiului civil din
Ucraina
25 noiembrie
Încep alegerile pentru
Adunarea Constituantă Rusă
3 decembrie
Încep tratativele de pace la Brest-Litovsk
15 decembrie
Este semnat armistițiul ruso-german
20 decembrie
Se înființează
CEKA
Comisia extraordinară pentru combaterea contrarevoluției și spionajului
decembrie
Izbucnește revolta cazacilor de pe Don. Se formează
Armata Voluntară
sub comanda generalilor
Kaledin
și
Kornilov
9 ianuarie
1918
Se reiau tratativele de pace de la Brest-Litovsk
14 ianuarie
Atentat la viața lui Lenin la Petrograd
18 ianuarie
Este convocată Adunarea Constituantă, dispersată cu forța de bolșevici
22 ianuarie
Ucraina
își proclamă independența
9 februarie
Ucraina și
Puterile Centrale
semnează un tratat
18 februarie
Ca urmare a eșecului tratativelor de pace,
Germania
reia războiul împotriva
Rusiei
3 martie
Tratatul de la Brest-Litovsk
este semnat de Rusia Sovietică și Germania. Armata bolșevică intră în
Kiev
, capitala
Ucrainei
9 martie
Forța expediționară aliată debarcă la
Murmansk
10 martie
Capitala Rusiei Sovietice este mutată de la Petrograd la Moscova
9 martie
Forța expediționară aliată debarcă la
Murmansk
13 martie
Troțki
este numit
Comisar al Poporului
pentru Război. Începe formarea
Armatei Roșii
4 aprilie
Forța expediționară japoneză debarcă la
Vladivostok
iunie
Forța expediționară britanică debarcă la
Arhanghelsk
12 iunie
Marele Duce Mihail
este asasinat la
Perm
16 iunie
Lenin reintroduce pedeapsa cu moartea
4 iulie
Cel de-al cincelea Congres al Sovietelor aprobă Constituția
6 iulie
Contele
Mirbach
, ambasadorul Germaniei la Moscova, este asasinat
17 iulie
Țarul
Nicolae al II-lea
și familia lui sunt executați la
Ekaterinburg
30 august
Lenin este împușcat și rănit la Moscova de către
Fania Kaplan
. Urițki, șeful
CEKA
din Petrograd, este asasinat
4 septembrie
Lenin ordonă să se ia ostatici. Începe
Teroarea Roșie
septembrie
Armata Roșie cucerește din mâinile
Armatei Albe
orașele
Simbirsk
și
Kazan
începutul lui noiembrie
Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei abdică
6 noiembrie
Ambasada sovietică din
Berlin
este evacuată sub acuzația de agitație revoluționară
11 noiembrie
Antanta
și
Puterile Centrale
semnează armistițiul
13 noiembrie
Guvernul sovietic declară nul Tratatul de la Brest-Litovsk
decembrie
Forțele franceze de intervenție debarcă la
Odessa
11 aprilie
1919
Se înființează lagărele de concentrare în Rusia Sovietică
martie
Izbucnește războiul civil din Urali
iunie
1920
Armata Roșie îi respinge pe polonezi
iulie
Armata Roșie ajunge la
Varșovia
și este respinsă
21 iulie
6 august
Al doilea Congres al Cominternului la Moscova
august
Armata Roșie se retrage din Polonia
noiembrie
Forțele Albilor sunt evacuate în masă din
Crimeea
în
Turcia
18 martie
1921
Rebeliunea antibolșevică
din
Kronstadt
8 martie
Al zecelea Congres al Partidului Comunist Bolșevic. Se lansează
NEP
aprilie
1922
Stalin
este numit în recent creatul post de
Secretar General
al partidului
26 mai
Lenin suferă prima criză
vara
Lenin își petrece convalescența la
Gorki
16 decembrie
Lenin suferă a doua criză
25 decembrie
Lenin dictează
Scrisoarea către Congres
sau
Testamentul
10 martie
1923
Lenin suferă a treia criză
17
25 aprilie
Al doisprezecelea Congres al Partidului Comunist
18 octombrie
Lenin vizitează pentru ultima oară
Moscova
și
Kremlinul
21 ianuarie
1924
Lenin moare
27 ianuarie
Instalarea trupului mumificat al lui Lenin în
Mausoleu
Bibliothèque nationale de France
„Vladimir Lenin”
(în franceză).
Autoritatea BnF
[*]
Wikidata
Q19938912
. Accesat în
10 octombrie 2015
„Vladimir Iljitš Uljanov”
(în estonă).
Eesti biograafiline andmebaas ISIK
[*]
Wikidata
Q25504413
. Accesat în
9 octombrie 2017
„Vladimir Lenin”
(în germană).
Brockhaus Enzyklopädie
[*]
1796
OL
19088695W
Wikidata
Q237227
. Accesat în
9 octombrie 2017
Sergey Kuznetsov (
13 decembrie 2017
). „Lenin [Ul'yanov], V(ladimir) I(l'ich)”.
Grove Art Online
doi
10.1093/GAO/9781884446054.ARTICLE.T050309
Wikidata
Q103949534
Pavel Vinogradov
, „Lenin, Vladimir Ilich”,
The Encyclopædia Britannica. Volume XXXI, 1922
Wikidata
Q21113791
Biblioteca Națională a Germaniei
„Gemeinsame Normdatei”
(în germană).
Wikidata
Q36578
. Accesat în
10 decembrie 2014
Otto Schmidt
Serghei Ivanovici Vavilov
; Boris Vvedensky;
Alexandr Mihailovici Prohorov
, ed. (
1969
),
Ленин Владимир Ильич
(în rusă) (ed. 3),
Moscova
Marea Enciclopedie Rusă
OCLC
14476314
Wikidata
Q17378135
„Vladimir Lenin”
(în engleză).
Find a Grave
Wikidata
Q63056
. Accesat în
9 octombrie 2017
Andrew Bell.
„Vladimir Lenin”
(în engleză). Ilustrator: Andrew Bell.
Encyclopædia Britannica Online
[*]
OCLC
71783328
OL
15859174W
Wikidata
Q5375741
. Accesat în
9 octombrie 2017
„Catalogul Bibliotecii Naționale Germane”
(în germană).
Wikidata
Q23833686
. Accesat în
20 martie 2025
Vladimir Lenin (
3 decembrie 1905
), „Социализм и религия”,
Novaya Zhizn
(în rusă),
Wikidata
Q21625921
(PDF)
Biblioteca Națională a Germaniei
„Gemeinsame Normdatei”
(în germană).
Wikidata
Q36578
. Accesat în
2 aprilie 2015
„Vladimir Lenin”
Národní autority České republiky
[*]
Wikidata
Q13550863
. Accesat în
1 martie 2022
„Vladimir Lenin”
CONOR.SI
[*]
Wikidata
Q16744133
Iosif Stalin
1924
),
Об основах ленинизма
(în rusă),
Pravda
[*]
Wikidata
Q25473433
. Accesat în
22 aprilie 2024
Sebestyen, Victor (
2017
).
Lenin the Dictator: An Intimate Portrait
. London: Weidenfeld & Nicolson. p.
33.
ISBN
978-1-47460-044-6
Fischer, Louis (
1964
).
The Life of Lenin
. London: Weidenfeld and Nicolson. p.
6.
Rice, Christopher (
1990
).
Lenin: Portrait of a Professional Revolutionary
. London: Cassell. p.
12.
ISBN
978-0-304-31814-8
Service, Robert (
2000
).
Lenin: A Biography
. London: Macmillan. p.
13.
ISBN
978-0-333-72625-9
Rice, Christopher (
1990
).
Lenin: Portrait of a Professional Revolutionary
. London: Cassell. p.
12, 14.
ISBN
978-0-304-31814-8
Service, Robert (
2000
).
Lenin: A Biography. London
. London: Macmillan. p.
25.
ISBN
978-0-333-72625-9
White, James D. (
2001
).
Lenin: The Practice and Theory of Revolution. European History in Perspective
. Basingstoke: Palgrave. p.
19-20.
ISBN
978-0-333-72157-5
Read, Christopher (
2005
).
Lenin: A Revolutionary Life. Routledge Historical Biographies
. London: Routledge. p.
4.
ISBN
978-0-415-20649-5
Lih, Lars T. (
2011
).
Lenin. Critical Lives
. London: Reaktion. p.
21, 22.
ISBN
978-1-86189-793-0
Fischer, Louis (
1964
).
The Life of Lenin
. London: Weidenfeld and Nicolson. p.
3, 8.
Rice, Christopher (
1990
).
Lenin: Portrait of a Professional Revolutionary
. London: Cassell. p.
14-15.
ISBN
978-0-304-31814-8
Service, Robert (
2000
).
Lenin: A Biography
. London: Macmillan. p.
p. 29.
ISBN
978-0-333-72625-9
Fischer, Louis (
1964
).
The Life of Lenin
. London: Weidenfeld and Nicolson. p.
1-2.
Rice, Christopher (
1990
).
Lenin: Portrait of a Professional Revolutionary
. London: Cassell. p.
12-13.
ISBN
978-0-304-31814-8
Volkogonov, Dmitri (
1994
).
Lenin: Life and Legacy
. Tradus de Shukman, Harold. London: HarperCollins. p.
7.
ISBN
978-0-00-255123-6
Service, Robert (
2000
).
Lenin: A Biography
. London: Macmillan. p.
21-23.
ISBN
978-0-333-72625-9
White, James D. (
2001
).
Lenin: The Practice and Theory of Revolution. European History in Perspective
. Basingstoke: Palgrave. p.
13-15.
ISBN
978-0-333-72157-5
Read, Christopher (
2005
).
Lenin: A Revolutionary Life. Routledge Historical Biographies
. London: Routledge. p.
6.
ISBN
978-0-415-20649-5
Fischer, Louis (
1964
).
The Life of Lenin
. London: Weidenfeld and Nicolson. p.
5.
Rice, Christopher (
1990
).
Lenin: Portrait of a Professional Revolutionary
. London: Cassell. p.
13.
ISBN
978-0-304-31814-8
Service, Robert (
2000
).
Lenin: A Biography
. London: Macmillan. p.
23.
ISBN
978-0-333-72625-9
Fischer, Louis (
1964
).
The Life of Lenin
. London: Weidenfeld and Nicolson. p.
2-3.
Rice, Christopher (
1990
).
Lenin: Portrait of a Professional Revolutionary
. London: Cassell. p.
12.
ISBN
978-0-304-31814-8
Service, Robert (
2000
).
Lenin: A Biography
. London: Macmillan. p.
16–19, 23.
ISBN
978-0-333-72625-9
White, James D. (
2001
).
Lenin: The Practice and Theory of Revolution. European History in Perspective
. Basingstoke: Palgrave. p.
15–18.
ISBN
978-0-333-72157-5
Read, Christopher (
2005
).
Lenin: A Revolutionary Life. Routledge Historical Biographies
. London: Routledge. p.
5.
ISBN
978-0-415-20649-5
Lih, Lars T. (
2011
).
Lenin. Critical Lives
. London: Reaktion. p.
20.
ISBN
978-1-86189-793-0
După cum afirmă Valentinov, un emigrant menșevic și mai apoi, bolșevic, salariul conducătorilor Partidului fusese fixat la 350 de franci elvețieni.
În 1905 existau, după toate probabilitățile, aproximativ 10.000 de membri plătitori
Maxim Gorki a donat o parte dintre drepturile de autor pentru piesa
Azilul de noapte
, care se juca în Germania cu casele închise.
Dmitri Volkagonov,
Lenin - O nouă biografie
, Editura Orizonturi, Editura Lider, București 1994,
ISBN 973-9154-99-9
C. J. Chivers,
A retrospective diagnosis says Lenin had syphilis
, in: The New York Times, 22 iunie 2004
Robert Gellately:
Lenin, Stalin and Hitler - The Age of Social Catastrophe
. Random House Ltd., 2007
Archie Brown:
Rise and Fall of Communism
. Harper Collins books, 2009
Blackledge, Paul (
3 iulie 2006
).
„What was done”
International Socialism
(111). London:
Socialist Workers Party (Britain)
ISSN
1754-4653
. Accesat în
25 iunie 2010
A review of Lars T Lih, Lenin Rediscovered: What is to be Done? in Context
Cliff, Tony
1986
).
Building the Party: Lenin, 1893–1914
Haymarket Books
ISBN
1-931859-01-9
Felshtinsky, Yuri
2010
).
Lenin and His Comrades: The Bolsheviks Take Over Russia 1917–1924
. Enigma Books.
ISBN
1-929631-95-2
Gellately, Robert
2007
).
Lenin, Stalin, and Hitler: The Age of Social Catastrophe
Knopf
ISBN
1-4000-4005-1
Gooding, John (
2002
).
Socialism In Russia: Lenin and His Legacy, 1890–1991
Palgrave Macmillan
ISBN
0-333-97235-X
Hill, Christopher
1971
).
Lenin and the Russia Revolution
Pelican Books Ltd.
ISBN
978-0-14-021297-6
Kolakowski, Leszek
and Falla, P. S. (
2005
).
Main Currents of Marxism
W. W. Norton & Company
ISBN
0-393-06054-3
Leggett, George (
1987
).
The Cheka: Lenin's Political Police
Oxford University Press
ISBN
0-19-822862-7
Lih, Lars T. (
2008
) [2006].
Lenin Rediscovered: What is to be Done? in Context
. Chicago:
Haymarket Books
ISBN
978-1-931859-58-5
Lenin, Vladimir (
2002
).
Revolution at the Gates: A Selection of Writings from February to October 1917 by V. I. Lenin
Verso Books
ISBN
1-85984-661-0
Pannekoek, Anton
; Richey, Lance Byron (
2003
).
Lenin as Philosopher
Marquette University Press
ISBN
0-87462-654-4
Payne, Robert
1967
).
The Life And Death Of Lenin
Simon & Schuster
ISBN
0-671-41640-5
Pipes, Richard
1999
).
The Unknown Lenin: From the Secret Archive
Yale University Press
ISBN
0-300-07662-2
Rappaport, Helen
2010
).
Conspirator: Lenin in Exile
Basic Books
ISBN
978-0-465-01395-1
Shub, David (
1965
).
Lenin: A Biography
Penguin Books
ISBN
0-14-020809-7
Toynbee, Arnold
(iulie 1970). „A Centenary View of Lenin”.
International Affairs
Blackwell Publishing
46
(3): 490–500.
doi
10.2307/2613225
ISSN
0020-5850
JSTOR
2613225
Trotsky, Leon
1971
).
On Lenin: Notes Towards a Biography
Harrap
ISBN
0-245-50302-1
Tucker, Robert C.
1975
).
The Lenin Anthology
W. W. Norton & Company
ISBN
0-393-09236-4
Volkogonov, Dmitri
2006
).
Lenin: A New Biography/O nouă biografie
. Free Press/Editura Orizonturi.
ISBN
0-02-933435-7/973-9154-99-9
Commons
Lucrări de sau despre Vladimir Ilici Lenin
în biblioteci (catalog
WorldCat
Înregistrare de la un discurs din martie 1919
Marxists.org Lenin Internet Archive
– un site cuprinzător cu multe scrieri, biografii și multe
Amintiri despre Lenin de N. K. Krupskaia
Arhivat
în
4 aprilie 2006
, la
Wayback Machine
cuvîntări din 1919
Spunea că va cultiva ciuperci și va crește IEPURI de casă. Azi s-a născut TATĂL COMUNISMULUI, omul care nu mai știa tabla înmulțirii /VIDEO
, 22 aprilie 2013, Roxana Roseti,
Evenimentul zilei
Dosarele KGB confirmă originile evreiești ale lui Lenin
Arhivat
în
28 iulie 2011
, la
Wayback Machine
, 16 iunie 2011,
Historia
Lenin, mumia din vitrină ajunsă la nivel de kitsch
, 29 ianuarie 2011, Andreea Dogar,
Evenimentul zilei
Marx2Mao.org
Lenin Internet Library
Lenin's speech (video)
pe
Lenin's speech with subtitles
Article on Lenin written by Trotsky for the Encyclopædia Britannica
Reminiscences of Lenin by N. K. Krupskaya
Arhivat
în
4 aprilie 2006
, la
Wayback Machine
The Lenin Museum
Arhivat
în
29 septembrie 2013
, la
Wayback Machine
in
Tampere
, Finland
Lenin and the First Communist Revolutions
Lenin Internet Archive Biography
includes interviews with Lenin and essays on the leader
Mirrors of Moscow: Nikolai Lenin
by
Louise Bryant
Nicolai Lenin
Arhivat
în
3 martie 2016
, la
Wayback Machine
His Life and Work by G. Zinovieff,
Indiana State University
The Personality and Power of Nikolai Lenin
From Raymond Robins' Own Story by William Hard (1920)
TIME 100: V.I. Lenin
Arhivat
în
25 aprilie 2011
, la
Wayback Machine
by
David Remnick
, 13 April 1998
Re: Lenin in color – high quality edition
pe
The Ghosts of Lenin Abound
by
The Moscow News Weekly
, 15 January 2009
Lenin's Fight to Defend Working-class Power and Revolutionary Internationalism
by
The Militant
Lenin's Funeral Train
in its own museum next to
Paveletsky Rail Terminal
Lucrări de Vladimir Ilici Lenin
la
Proiectul Gutenberg
Museum of Communists
Marxists.org Lenin Internet Archive
Extensive compendium of writings, a biography, and many photographs
Noam Chomsky - What Was Leninism?, 15 martie 1989
pe
Lenin's Popularity Highest in Years on Revolutionary's 144th Birthday
The Moscow Times
22 aprilie 2014.
fr
Encyclopédie Larousse en ligne - Vladimir Ilitch Oulianov dit Lénine
larousse.fr
Multimedia